Batranelul

Turneul se indreapta nepasator spre final.
Ajungi dimineata devreme la club, incepi incalzirea si apoi la indemnul unei voci auzite la microfon fiecare sportiv se indreapta catre terenul de joc desemnat. Asta daca inca mai esti in turneu. Cateva minute de respiro dupa care ca la un semnal linistea este sparta de zgomotul specific lovirii mingiilor. Ready, play si pe fiecare teren combatantii incep sa se intreaca. Scorul repetat mecanic de arbitru, icnete si tipete, iesiri nervoase, zgomotul unei mingii cazute pe tusa sau a unei rachete atingand suprafata de joc, patinajul specific jocului pe zgura sau incurajarile fiecaruia se aud pe fiecare teren. Intr-un final "game, set and match" este auzit. Microfonul se pune in functiune si repartizeaza inca o data jucatorii. Si o luam de la capat. Pana la ultimul meci. Pana la ultimul invingator programat in ziua aceea, invingator atat de necesar turneului pentru a isi continua in liniste drumul spre final.
Se apropie seara. Intr-un colt al clubului, pe o bucata de hartie lipita vizibil pe un geam prafuit de zgura o insiruire de nume si un program de joc sunt asternute cu migala. Un batranel vine incet catre, se opreste, isi fixeaza ochelarii si citeste. Vede niste nume si cateva scoruri in randul fiecaruia, faza in care turneul a ajuns, programul intalnirilor de a doua zi si semnatura arbitrului. Termina de citit, se intoarce si pleaca.
Pentru batranel toata agitatia de peste zi se comprimase in cateva randuri asezate negru pe alb. A retinut invingatorii si a concluzionat sec: turneul se indreapta spre final.
Undeva insa, la cativa pasi, intins pe un prosop murdar de zgura, un sportiv suspina si isi face programul de stretching dupa meci. Batranelul se opreste si intreaba amabil: "Cum te cheama?". Reuseste sa smulga intr-un final un nume, ii multumeste si ii transmite: "Nu-i nimic, mai departe. Asa este in sport, uneori castigi, uneori pierzi." Apoi isi continua drumul. Baiatul nu se afla pe lista celor vazuti. Munca, sperantele, frustrarile sportivului erau inexistente pentru el. Mingiile de set sau meci salvate, rasturnarile de scor, trairile intense, agonia si extazul, incordarea, sudoarea, bucuria sau dezamagirea nu vor fi stiute probabil niciodata. Nici nu cred ca il interesau. Pentru el rezultatul era concludent.
Monocromatic, simplu, sec. Victoria era egala cu valoarea. Infrangerea. Tot cu valoarea.
Am inchis cartea pe care o citeam si pret de cateva secunde am urmarit batranelul cum se indeparta. Apoi mi-am mutat privirea spre invins. Cu greu m-am ridicat si m-am indreptat catre sportivele mele care iesisera de la vestiar, ne indreptam spre casa.
Stau si scriu acum. Nu pot dormi. Am facut demult analiza zilei si am incercat sa vad daca esentialul a fost comunicat sportivilor. Nici nu stiu, mai conteaza oare?
Inveti sportivii atatea lucruri si uneori uiti esentialul. Rezultatul inregistrat.
Chiar daca de foarte multe ori el nu reprezinta realitatea, el decide totusi valoarea.
Nu ajunge sa joci frumos, sa te misti bine sau sa stai ore pe terenul de tenis. Ai nevoie sa castigi. Si nu oricum, ci pe puncte. In meciul competitional.
Pentru ca intr-un final batranelul va apare iar.