Intr-o seara de decembrie, undeva in mijlocul Bucurestiului, intr-un club frecventat de doritorii de adrenalina si distractie s-a sarbatorit majoratul Oanei, o sportiva ce nu de mult pasea pe terenurile de tenis ale Olimpiei pentru a se pregati.
Intr-o atmosfera electrizanta unde muzica electronica specifica isi facea simtita prezenta, la capatul unei scari cu o gramada de trepte, imbracata intr-o superba rochie neagra Oana si-a intampinat invitatii cu un zambet debordant si i-a condus spre locul rezervat sarbatoririi celor 18 ani proaspat impliniti. Prezenta mea a fost de scurta durata - spre bucuria lor, ochiul meu de soacra ( stiu ei de ce spun asta ) neputand astfel inmagazina destule informatii ce ar putea fi postate.
In scurtele momentele petrecute acolo si apoi in orele de dupa am rememorat insa printr-o multitudine de secvente multe din pataniile, boacanele, lucrurile bune, lucrurile negative petrecute alaturi de Oana de-a lungul timpului. Prima sedinta disciplinara, turneele din Cehia si Slovenia cand alergam sa prindem trenurile ca dupa aur, drumul cu taxiul din Haskovo catre Russe ingramaditi printre bagaje, asta dupa ce alergase o gramada prin fata hotelului alaturi de Andreea si Cami, momente din antrenamente, din meciurile ei...atat de multe.
Nu imi vine sa cred cat de repede a crescut Oana si ce repede a trecut timpul. Dupa majoratului lui George, al lui Alex, intrarea in drepturi ale lui Vladut odata cu implinerea varstei de 14 ani, iata ca sfarsitul de an marcheaza inca un majorat. De departe 2007 a fost un an implinit pe plan profesional ( o sa revin cu acest lucru ), dar este si un an care marcheaza sfarsitul unei perioade destul de dificile prin care am trecut impreuna cu ei.
Imi amintesc de ei cand aveau 13-14 ani, si constat acum ca vorbesc de tineri in toata regula. Timpul a trecut tiptil, si desi nu stiu cat de mult am reusit sa ii sprijin pe plan tenisistic pe fiecare ma bucur cand observ ca o parte din felul lor de a fi , o parte din comportamentul lor, o parte din valorile lor in viata, o parte din educatia lor este si influenta mea.
Chiar daca au facut 18 ani, atat pe Oana, cat si pe George sau Alex ii voi dadaci in continuare. Atat ca tenis. Cat si ca viata.
Urmeaza Andreea. Apoi Vlad. Cristina. Maria. Vladut.
Imbatranesc frumos se pare.
Cu drag,