In stanga si in dreapta aproape mereu vocalizele umane curg fara incetare: e greu, sunt probleme, nimic nu merge. O spun eu antrenorul, o spune el vanzatorul, o spune ea directoarea de banca. Cum o fi insa la austronaut, la miner, la profesionistul pe patru roti?
As vrea sa stiu ca macar cand EU o spun sa fiu constient de ceea ce spun. Sa fiu un pic mai in masura de a cuantifica greutatile inainte de a improsca galagios vorbe. Sa pot sa apreciez si ceea ce fac in relatie cu ceea ce cred ca altii fac. Cum o fi?
Probabil altfel, mai bine sau mai rau. Deocamdata stiu cum este acum. Si cum credeti ca e?
PS: in ciuda faptului ca prin definitia celorlalti a fi antrenor de tenis este ceva asemanator boemului, pot spune ca nici pe departe nu asa. Dar nici greu nu e daca ma gandesc ca undeva am citit cam ce face un miner. Cum este totusi ca antrenor? Asta stiu, as vrea insa sa inteleg cum ar fi fara greutati. Cu siguranta nu asa frumos.
Cu drag,
No comments:
Post a Comment