Hartogaraie la greu in pampas-ul bucurestean

Daca e ceva ce urasc mai mult la sistemul romanesc este hartogaraia inutila ce ti se cere exhaustiv de catre mai marii seniori postati in institutiile statului. Planuri, planificari, evaluari, tot felul de chestionare ciudate, o gramada de maculatura obligatorie necesara procesului normal de dezvoltare a unei societati ce doreste progres.
Au trecut zile intregi in care presiunea timpului o simteam respirand in ceafa. Nu intelegeam cum poti face o planificare a ce va fi peste ceva timp in sport, domeniu unde o simpla durere de masea iti da peste cap toata gandirea logica asezata cu atata har pe formularul tip si mai mult, trebuie sa le faci si repede. Nici nu termini cu sarcina, ca zdranc iti cade inca una pe ceafa de completat, cu aceleasi coordonate: repede si bine.
Cine s-o uita pe ele, dar mai ales unde depoziteaza ei atata maldar de hartie este ceva interesant, dar daca asa se canta asa se danseaza. Asta in mod normal, dar mai este cate unul incapatanat ca mine care din initiativa proprie mai pune o proptea la buna desfasurare a circuitului hartiei, refuzand sa mai completeze rebusuri de dragul nu stiu cui, iscalind frumos pe o bucata de hartie ca isi asuma responsabilitatea refuzului. Dar nu tine mult placa asta ca te trezesti cu o voce impunatoare despicand aerul in directia propriei persoane si incepi sa scrii. Ca doar trebuie depuse la dosar situatia exacta a sectiei.
Trece timpul asa repede incat te trezesti ca esti intr-o cursa contra cronometru in a incepe o sedinta de antrenament conform carnetului de antrenor sau a mazgali ordonat hartii facand pe functionarul. Stiu, dle profesor universitar, stiu ca mi-ati spus in facultate ca documentele de planificare sportiva sunt elemente de baza si se afla in grija celui denumit antrenor, dar matale ai omis sa imi spui ca excesul de hartie duce la incapacitatea de a indeplini procesul de obiective dinainte stabilit. Asa ca, ce facem? Scriem sau dam cu rachetica ca sa facem treaba, ce e mai util? Dar ce viata minunata e sa observi cum altii folosesc calculatoare ce au editate formulare tip si doar bifeaza repede ce le trece prin cap, apoi dau "send" prin intermediul mailului si gata treaba, iar noi cavalerii ordinului hartiei facem forta musculara carand zilnic calupuri de documente necesare si dezvoltam rezistenta aeroba cu accente anaerobe la cate distante si scari suntem obligati sa parcurgem.
Vorbim de tehnologie moderna in pampas-ul bucurestean si te apuca rasul cand asisti la cate un discurs de boier autohton:"Vrem performanta de varf!" Mda, si eu vreau o masa calda la pranz substituita de drumul infernal de caraus de hartie de colorat cu hieroglife statistice. Probabil cand o sa mananc si eu la pranz, atunci ar putea fi si ceva sanse de performanta.
Pana atunci ma pregatesc pentru ziua de maine, cine stie cui i-o mai fi bubuit mintea si a explodat intre timp...
Cu drag,