Fara cuvinte ...

7.08.2008 , Olimpia Tennis Blogs ...
..."Dat fiind faptul ca blogul are ca tema principala tenisul si mondenitatile din lumea tenisului iar activitatile mele din ultimul an au o vaga legatura cu acest sport nu ma simt in masura sa vorbesc despre asta. Pot insa spune cateva cuvinte despre clubul Olimpia. Este foarte trist pentru mine cand ma gandesc ca peste cateva zile voi parasi acest loc pe care il consider ca o a doua casa. Timp de patru ani am fost primita cu bratele deschise, mi s-au acceptat capriciile (mai mult sau mai putin). Este locul unde mi-am format o educatie, mi s-a deschis drumul in viata. Pentru toate acestea, sincere multumiri si respect deplin. Si totusi cand amintesc de clubul Olimpia il asociez cu un personaj complex ”The coach” :)) caruia tin sa-i multumesc in primul rand pentru ca m-a acceptat in echipa lui, pentru ca desi eram un copil m-a considerat intotdeauna matura sa pot intelege realitatea, pentru ca a avut rabdare cu mine, ca a incercat din rasputeri sa scoata ce e mai bun in mine si sa-mi amelioreze defectele, pentru ca atunci cand a putut a fost langa mine atat in momentele frumoase cat si in cele grele (multe la numar din pacate…desi tenisul, din punctul meu de vedere este unul dintre cele mai frumoase sporturi, este foarte frustrant:))) si lista poate continua. Multumesc coach!"...

Un pasaj citit cu cateva zeci de minute in urma pe pagina de blog a jucatorilor de la Olimpia si pe care il regasiti complet acolo. Ii apartine sportivei Oana Oprea, un copil ce a pasit demult pe poarta Olimpiei Bucuresti si s-a incapatanat sa ramana atasata de cele doua terenuri si de oamenii locului.
Peste cateva zile v-a pleca la colegiu in America, insa nazdravaniile ei raman sculptate acolo unde le sunt locul.
Nu am cuvinte sa pot scrie mai mult despre persoana Oana si mai ales sportiva Oana ... dar asemeni celor ce au insemnat mai mult decat sportivi in toti acesti ani in care am impartit atatea camere de hotel si terenuri straine ii spun si ei ca ma bucur ca am reusit sa o pot sprijini, sa pot participa la educatia ei continua si sa raman aproape ori de cate ori a cerut-o.
O singura data pot spune ca am gresit si imi cer scuze si acum, dar am vrut doar binele ei la momentul respectiv!
Multumesc Oana,
Cu drag,