Du-ma acasa ce mai stai / Du-ma la casuta mea / Cu portita si cismea ...
Asa trimitea regretatul Gica Petrescu octave muzicale noua tuturor. Celor ce stim ca a existat. Celorlati, in special pustimii de azi, sigur Animal X suna mai cunoscut. Dar nu-i nimic, acum poate dupa ce au dat click pe gemuletul youtube au inteles ca, macar, a fost un cantaret. Restul, nu mai conteaza.
Stand pe una din pietrele ce strajuiesc terenurile clubului unde prezentul ma gaseste ascultam la ipod melodia de mai sus si cred ca am dat back again de cateva zeci de ori pentru a o reasculta inca o data. Si inca o data. L-am deconectat cand Ema a inceput sa joace, dar parca interiorul se cuplase automat la versurile cantecului.
Du-ma acasa mai tramvai al tenisului ... am inceput sa contopesc in mintea mea ca si comment unic la articolul "Incarcati-va bateriile", o oaza de energie ce pentru antrenor, cel putin, il incarca. Am zapacit butoanele gadget-ului Nokia cautand semnal wireless din dorinta de a citi comment-urile cerute, dar, nimic. Zero. Nema. Ce incarca deci bateriile celui ce incarca la randul lui bateriile celorlalti?
Atat de multe sunt, incat fiecare incarcator are propriile surse de incredere de la care se conecteaza pentru a se deconecta de acidul lactic acumulat de-a lungul maratonului la care a asistat in fiecare zi. "Hai copile!" striga constant sursa atunci cand sportivul se afla la ananghie pe terenul de tenis, dar cine ii striga sursei "Hai, capul sus" atunci cand energiile incep sa se diminueze?
La naiba, nici nu conteaza. Un subiect inchis inca de la prima rasuflare, un amanunt neinteresant atunci cand vorbim de ceea ce este atat de neimportant. Era si normal. Sau nu? Sa tratam continuu cu nepasare pe cei ce, la randul lor, cer si au nevoie de incarcator. Pentru a putea ramane asa cum cei ce doresc sprijinul lor.
Am mers cu tramvaiul tenisului pe atatea stradute si am oprit in atatea statii ale traseului lui incat parca inca o cursa mai merge de fiecare data. Te urci la capat si apuci scaunul ce-ti face cu ochiul cuibarindu-te in el pana la halta planificata. Si tot asa. Urci, cobori, urci, cobori. De unde atata energie?
Du-ma acasa mai tramvai / Du-ma la casuta mea / Cu portita si cismea ... acolo unde ma incarc, cel putin eu. Sa imi vad nepotelul si parintii. Caci am tot urcat si coborat! Si majoritatii li s-a parut normal ... ca d-aia sunt platit!
Cu drag,
Asa trimitea regretatul Gica Petrescu octave muzicale noua tuturor. Celor ce stim ca a existat. Celorlati, in special pustimii de azi, sigur Animal X suna mai cunoscut. Dar nu-i nimic, acum poate dupa ce au dat click pe gemuletul youtube au inteles ca, macar, a fost un cantaret. Restul, nu mai conteaza.
Stand pe una din pietrele ce strajuiesc terenurile clubului unde prezentul ma gaseste ascultam la ipod melodia de mai sus si cred ca am dat back again de cateva zeci de ori pentru a o reasculta inca o data. Si inca o data. L-am deconectat cand Ema a inceput sa joace, dar parca interiorul se cuplase automat la versurile cantecului.
Du-ma acasa mai tramvai al tenisului ... am inceput sa contopesc in mintea mea ca si comment unic la articolul "Incarcati-va bateriile", o oaza de energie ce pentru antrenor, cel putin, il incarca. Am zapacit butoanele gadget-ului Nokia cautand semnal wireless din dorinta de a citi comment-urile cerute, dar, nimic. Zero. Nema. Ce incarca deci bateriile celui ce incarca la randul lui bateriile celorlalti?
Atat de multe sunt, incat fiecare incarcator are propriile surse de incredere de la care se conecteaza pentru a se deconecta de acidul lactic acumulat de-a lungul maratonului la care a asistat in fiecare zi. "Hai copile!" striga constant sursa atunci cand sportivul se afla la ananghie pe terenul de tenis, dar cine ii striga sursei "Hai, capul sus" atunci cand energiile incep sa se diminueze?
La naiba, nici nu conteaza. Un subiect inchis inca de la prima rasuflare, un amanunt neinteresant atunci cand vorbim de ceea ce este atat de neimportant. Era si normal. Sau nu? Sa tratam continuu cu nepasare pe cei ce, la randul lor, cer si au nevoie de incarcator. Pentru a putea ramane asa cum cei ce doresc sprijinul lor.
Am mers cu tramvaiul tenisului pe atatea stradute si am oprit in atatea statii ale traseului lui incat parca inca o cursa mai merge de fiecare data. Te urci la capat si apuci scaunul ce-ti face cu ochiul cuibarindu-te in el pana la halta planificata. Si tot asa. Urci, cobori, urci, cobori. De unde atata energie?
Du-ma acasa mai tramvai / Du-ma la casuta mea / Cu portita si cismea ... acolo unde ma incarc, cel putin eu. Sa imi vad nepotelul si parintii. Caci am tot urcat si coborat! Si majoritatii li s-a parut normal ... ca d-aia sunt platit!
Cu drag,
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
4 comments:
Ciao,coach,imi pare rau ca am amanat sa scriu (in asteptarea unei inspiratii mai bune si a mai multor minute in fata computerului).Spun asta mai ales ca am avut acest gand de la inceput pt ca mi se intampla sa caut incarcatorul pe undeva si sa nu-l vad din prima.Si pentru mine familia e sursa cea mai eficienta si constanta.Mai sunt intalnirile cu persoane tonice,dar acestea suntr mai degraba intamplatoare.Oricum,sentimentul dupa care alerg este acela ca fac ce trebuie si ca nu sunt singur "pe drum".
Pentru tine, ceea ce faci e o permanenta creatie,teoretic o permanenta sursa de bucurie.Chiar si atunci cand lucrurile nu merg tocmai bine,fiindca ai alaturi oameni care te apreciaza...
Aku tre sa plec, dar ma intorc cu gandurile mele...
Cu drag, yo, mam
Am tot cautat o persoana care sa ma lamureasca cu o anumita problema.Sper ca dumneavoastra,cu experienta in domeniul tenisului sa ma ajute. Sa presupunem ca eu cunosc pe cineva care are 28 ani si stie foarte bine sa joace tenis.Atat de bine, incat ar putea concura cu cei mai buni jucatori ai lumii. Dar nu este jucator de tenis profesionist,ci practica acest sport doar in timpul sau liber,ca multi dintre noi. La un moment dat vede ca nu mai gaseste un concuret pe masura si ar dori sa participe la o competitie de tenis oficiala.A aflat ca nu exista loc decat pentru persoane sub 18 ani si pentru cei de peste 35 ani. Daca e adevarat, ce se intampla cu talentele care explodeaza de energie si nu au unde sa se integreze? Trebuie neaparat ca cineva sa organizeze un concurs special pentru astfel de tineri?
Va multumesc !
Alexandru
Pentru Alexandru …
Am citit si recit dorinta de raspuns a ta, dar nu sunt sigur ca ceea ce am priceput eu este ceea ce tu ai vrut sa exprimi, astfel ca iti raspuns la ceea ce cred eu ca ai vrut sa spui
Informatiile primite si expuse in comment sunt mai mult decat eronate ( si as fi curios cine ti le-a furnizat ), pentru ca turnee pentru “tinerii” cu varste intre 18 si 35 exista. Atat pe plan national, cat si international. Fie ele din calendarul intern sau calendarul international. Si asta pe teritoriul Romaniei. Sunt turneele de seniori care se organizeaza anual conform unui calendar intocmit de FRT sau ITF, cele doua organisme ce reglementeaza regulile tenisului pe plan national si international.
Daca tanarul vrea adversar pe masura, gaseste atat oficial, cat si neoficial. In competitii sau antrenamente la un club. Ma rog, vorba vine club, deocamdata si la nivel legislativ daca arunci cu privirea pe site-ul FRT notiunea de club de tenis inca mai are de papat ceva documente oficiale.
Daca vrea in turneu oficial intern, atunci trebuie sa isi faca o legitimatie la FRT contra unei sume de bani ( dar sa isi gaseasca un club unde sa se legitimeze – si aici poti face scrisoare deschisa presedintelui interimar sa iti spuna care club are toate actele in regula pentru a nu fi nevoit sa bati drumul degeaba de la tine de acasa pana la club si apoi Vasile Conta, asta daca esti tu, daca nu persoana respectiva.
Daca vrea in turneu oficial international, atunci trebuie platita o taxa numita IPIN si apoi va juca cat va vrea pe durata unui an. Regulamentul si toate cele se pot gasi pe site-ul ITF.
Daca vrea sa joace, dar nu in turneu oficial, ci la un club, atunci poate apela la diferite solutii. Sunt multe.
Sper ca am raspuns, iar daca nu cu cea mai mare placer astept, punctual.
Cu drag,
M-am uitat mai demult pe site-ul de la FRT dar nu atat de atent incat sa vad ca daca vrei sa participi la o competitie trebuie sa fii inscris intr-un club si sa platesti taxa.
Chiar daca vi se pare ceva banal,informatia dumneavoastra mi-a deschis ochii si va multumesc.
Eu stiam ca nu se fac concursuri de amatori pentru seniori de la un antrenor de tenis. Mi-a spus ca exista doar concursuri de juniori sau veterani. Cred ca asta m-a indus in eroare.
Cu stima,
Alexandru
Post a Comment