Istorie de club ...

Inca o data junioarele Olimpiei Bucuresti au reusit sa castige titlul de Campioana Nationala, dupa ce saptamana trecuta au ridicat trofeul senioarelor, dar pastrand in acelasi timp si aurul juvenil de anul trecut, scriind astfel palpabil de viu o istorie a prezentului a unei sectii de club ce se zbate pentru a construi amintiri. Ignorand greutatile, depasind piedicile, luptand cu problemele ... bravo fetelor!
Un Campionat National de Juniori desfasurat pe Echipe, un episod al trecutului ce ramane ON FIRE in sufletul nostru al celor ce au pus umar la umar pentru a reusi, un tribut adus inteligentei de echipa ce a triumfat victorios in 4 intalniri directe cu 19 de meciuri castigate din 20, cel ramas fiind, nu un meci pierdut, ci un abandon survenit pe probleme medicale. Victorie detasata daca analizam cifrele, dar atat de muncita daca analizam meciurile, atat de dorita daca citim articolele de pe sectiunea bloguri a Olimpia Tennis, atat de gustata daca m-ati fi vazut cum dansam de bucurie, atat de fotografiata daca citim un blog de photowalker si spectator, dar atat de ignorata daca va uitati pe FRT ...
Am obosit incet in fiecare zi, dar parca totul a meritat. Sa depasesti in turneul final celelalte echipe fara a pierde un meci este o performanta. Sa fii dubla campioana nationala in doua competitii diferite cu aproape aceiasi sportivi este o performanta. Sa iti aperi titlul de anul trecut, sa obtii bronzul la seniori dupa Dinamo si Steaua ... sunt performante. Sunt istorie de club ...
Sa nu reusesti sa te califici in turneul final la juniori dupa ce anul trecut ai fost campion este si aceasta o performanta negativa ce face parte din aceeasi bucata de istorie, insa chiar daca nu a fost lupta mea acolo, mi-o asum. Imi pare rau pentru Savu pentru ca a avut dreptate in ceea ce mi-a spus, dar uneori nu ai ce face!
Cu drag,