Cine de cine profita?
O intrebare destul de dur adresata voua celor ce cititi si mie cel ce scrie asa ceva.
Ca si spectator neinfluentat de soarta intamplarilor ce se petrec in jurul meu paradoxul este la inaltime. Observ cum fiecare profita de fiecare intr-un mod absolut grotesc si mai departe se infige cutitul in rana miseleste, unul dintre ei disparand in ceata ca si cum ceea ce a facut este normal. Fara sa le pese, fara sa analizeze macar un pic situatia in mod rational, fara sa fie un pic diplomati. Daca pe parcursul unei relatii, sa spunem asa, fiecare profita constient unul de altul si de amandoua partile tepuirea continua si este acceptata, atunci sa le fie de bine. Daca una din parti trage foloase mai multe si apoi fuge miseleste intr-o cu totul alta directie fara a apela la factorul lingvistiv numit explicatie cat de cat, asta este nesimtire. Fara doar si poate interesul in cadrul oricarei colaborari exista, la cote mai mici, mai mai mari, mai cum vreti voi. Fiecare isi alege parteneri dupa obiectivele avute si fiecare incepe o joaca de satisfacere a nevoii personale. Asta le inteleg. Dar fiecare ce face asa ceva este numit prin definitie un inaintas de Homo Sapiens, o maimuta bipeda avansata tocmai datorita procesului numit comunicare. De ce cand se rupe lantul interesului de cele mai multe ori se inventeaza ceva inexistent sau incepe “lupta dreptatii” este o dovada de netagaduit a fugii de raspundere intr-un mod inexplicabil si mai mult cand se incepe a se imprastia atat de multe vorbe fara rost incep sa ma intreb: de ce asa?
Ca si jucator activ insa paradoxul incepe sa doara cu atat mai mult cu cat de fiecare data las de la mine. Observ cum sunt sufocat de interesul celuilalt si continui sa ignor semnalele de alarma trase de propriul interior. Sigur ca ar fi strigator la cer sa spun ca eu as fi inger sau ca interesul avut nu ar exista. Sunt ca fiecare dintre voi si profit si eu, incercand insa sa fiu in acelasi timp si om ce cere inapoi o parte extrem de mica aferenta timpului pierdut, bagajului informational transmis, sentimentelor deschise . Merg mai departe cu toate cele prezente in fiecare capitol integrant al cotidianului meu si sper ca pe viitor lucrurile sa se indrepte. Ce ma lasa masca insa este lipsa de comunicare normala atunci cand situatia o cere si mai ales necantarirea factorilor generali atunci cand intervin atat de multe necunoscute.
Sunt pe punctul de a incheia primele 24 de ore petrecute in Montevideo si intrebarea de mai sus are si alte conotatii destul de adanci si inca deschise provenite din trecut. Simt presiunea ce se avanta asupra sportivilor din diferite motive sau factori, dar asa este poate pentru fiecare sportiv, mai mult sau mai putin. Ceea ce ma ingrijoreaza este ca la varste fragede dictatura asupra tinerilor produce pagube aproape irecuperabile, conducand intr-un final la dezechilibre emotionale. Apreciez si felicit pe cei ce reusesc sa imbunatateasca jocul unui copil, dar ii blamez daca o fac cu pretul lipsei de libertate de exprimare si comportamentala acelor ce se numesc elevi sau proprii copii. Alerg in tot circuitul mondial si in momentul de fata primul junior roman si una dintre primele junioare romance se afla sub comanda mea, dar imi pun intrebarea: cine de cine a profitat in relatie cu ei? Au castigat se pare destul de multe ca si tenis, dar atat de multe au pierdut acesti tineri ca si confort personal interior incat mi-ar trebui destul de multe randuri sa incerc sa le exprim. Observ si ma apuca durerea de cap…
In toate cazurile a ramane cu capul sus sau a lasa usa deschisa sunt elemente de finete destul de ignorate de unii. Ce este dificil este ca ei sunt majoritatea si astfel uneori te uiti in gol si ridici din umeri in speranta ca urmatorul nu este tot asa. Nu ai ce face, nu exista o comisie sau vreo insitutite unde sa poti reclama lipsa de omenie sau acumularea de progres posibil prin profitare cu infingere de injective catre artizanul real al lui, ca atare treci totul la experienta si dai pagina.
Te nelinisteste totusi o intrebare: cine de cine a profitat? Nu stiu in cazul vostru cum e, dar la mine orice analiza pana in prezent ( cu foarte mici exceptii ) imi da acelasi rezultat nefavorabil. Mare paguba nu e, astept insa ca intr-o zi rezultatul analizei sa dea macar eroare.
Parca vad insa ca telefonul va suna discret peste nu mult timp cerand in mod parsiv ca eu sa mai fiu inca o data cobai si mare mirare ca eu sa nu pot refuza adaugand la capitolul existential inca una experienta minunata generatoare de timp pierdut de pomana.
Parca vad cum in jurul meu se vor asterne tot felul de colaborari orientate catre profitat la greu si intr-un final povestea se termina la fel.
Dar vorba lui Danut: “Ma, eu nu am ulei la masina si tu iti faci probleme de altii! Asta problema, nu ce face ala sau celalalt!”
Cu drag,