Portugalia 2008 - Partea I

Experienta tenisistica in Albufeira s-a incheiat cu ceva zile in urma. Rezultatele au fost mai bune pentru fete ( turul III de calificari si sfert in proba de dublu pe tabloul principal pentru Andreea si Camelia, iar pentru Irina Begu turul II pe tabloul principal de simplu ), putand spune ca pe ansamblu lucrurile au prins conturul asteptat.
Cazarea la ansamblul de apartamente Petra a fost o alegere inspirata diminuand la jumatate costurile pe intreaga saptamana intrucat hotelul oficial Montechoro afisa preturi destul de piperate, iar datorita faptului ca apartamentul dispunea de o bucatarie complet echipata am diminuat si la capitolul alimentatie tot cam la jumatate costurile, aprovizionarea fiind facuta dintr-un supermarket aflat la cateva minute. Aceste diminuari au fost binevenite dupa turneul destul de costisitor din punct de vedere financiar din Vale do Lobo, mentionand ca singurul lucru care a ramas nediminuat a fost calitatea, atat a apartamentului gasit cat si a prepararii alimentatiei zilnice. Suprafata terenurilor a fost mai rapida ca in Vale do Lobo, un greenset de aceeasi culoare, dar incovenientul principal a fost numarul insuficient al terenurilor fata de cati jucatori au fost inscrisi ( 8 terenuri fata de 14 din Vale do Lobo ), efectuarea antrenamentelor fiind destul de greu de realizat. Mingiile au fost marca Wilson ca in tot circuitul portughez, iar principalul factor perturbator a fost vantul extrem de puternic ce a afectat toate meciurile, atat calitativ cat si ca scor. A fost cel mai puternic turneu dintre toate turneele din circuit, probabil si datorita faptului ca Albufeira este un oras destul de ieftin ca si mod de viata.
Ultimul turneu de senioare are ca si gazda orasul Portimao, un oras mai mare ca Albufeira, situat si el un pic mai la nord tot in aproprierea tarmului. Am predat insa dimineata devreme stafeta lui coach Oni ce va ramane in continuare toata saptamana cu fetele, eu intorcandu-ma acasa pentru a participa saptamana viitoare la circuitul sud-american de tenis rezervat juniorilor cu Ema Bogdan si Coman Robert.
Pentru cei ce vor calatori anul viitor spre Portugalia la aceste turnee sau isi vor propune sa participe la acest circuit le dau urmatoarele coordonate:
Circuitul are ca si locatie regiunea Algarve, o regiune turistica. Din aeroportul din Lisabona se poate ajunge acolo cu avionul pana la Faro ( o varianta destul de scumpa, aproape cat biletul pana in Lisabona ) sau cu doua variante rapide si ieftine: tren sau bus ( amandoua din gara Oriente situate la 5 minute de aeroport, costuri de calatorie de 17-20 euro de persoana ). Organizatorii de turneu sunt extrem de amabili si asigura pick-up de la aeroport, statie de tren sau bus ( fara costuri ), transportul intre turnee ( fara costuri, distanta dintre orase fiind cam de 25-30 km intre fiecare mergand catre nord ), precum si transport de la hotel la club si inapoi. Cazarea este scumpa in Vale do Lobo si Portimao ( intre 60 – 68 euro dubla ), mai ieftina in Albufeira ( Hotel Petra, 37 euro apartamentul cu bucatarie inclusa, la 3 minute de hotelul oficial Montechoro unde pretul este de 68 de euro dubla ). Spun cazare scumpa, pentru ca preturile pentru un apartament de inchiriat in aceasta perioada in orase aflate la 10-15 km de terenuri ( din pacate ) sunt de 20-30 euro pe zi, toate echipate cu bucatarie si cel putin un pat dublu si o canapea extensibila. Exista o singura solutie si anume inchirierea unei masini, insa este destul de scump ( preturi de 40 – 60 euro pe zi pentru inchiriat ), iar varianta taxi inseamna cam 15 euro cursa.
Terenurile sunt de greenset, din ce in ce mai rapide ( Vale de Lobo – 14 terenuri si suprafata poroasa lenta, Albufeira – 8 terenuri, Portimao – 7 terenuri ), iar mingiile Wilson. Aproape toata lumea cunoaste limba engleza in mod fluent, deci comunicarea este facila.
“Incovenientele” principale sunt vantul prezent constant ( cel putin anul acesta ) si numarul redus de terenuri la al II lea si al III lea turneu, fapt ce ingreuneaza acomodarea sau desfasurarea antrenamentelor in primele zile.
Fiind in aer liber totusi si fiind primele circuite din an, ca si participare sunt destul de grele ( clasament si numar de jucatoare ), dar totusi destul de benefice ca si pregatire.
Cam atat despre Portugalia…daca am fost de ajutor pentru cineva ma bucur, daca nu am expus ce am intalnit pe unde am fost…

Drumul spre casa - Partea a II a

Scriu toate acestea din aeroportul Malpensa din Milano asteptand zborul spre Bucuresti. Ma uit in jur si contabilizez in mod ciudat cum de la inceputul anului am vizitat Milano de mai multe ori ca centrul Bucurestiului, miercurea viitoare urmand sa plec din nou cu legatura tot de aici spre Montevideo. Citeam in avionul dinspre Lisabona cum ca “nu-ti ajunge o viata sa strabati lumea din dorinta de a face bine” si facea referire la calatoriile papale ca si indatorire ce se regasesc in fisa jobului. Am terminat articolul si m-am gandit la fetele lasate dormind dimineata la plecare catre Lisabona. Si-au transformat camera de hotel in habitaclu intim, avionul in mijloc de transport obligatoriu si terenul de tenis in sursa de epuizat calupul de energie inglobat. Nu le ajunge timpul sa munceasca pentru a progresa, nu le ajunge ziua sa cuprinda cu ochii lor mici necunoscutul, nu le ajung filele din pasaport pentru cat au de umblat. Ele pentru ce strabat lumea, ma intreb eu?
De cele mai multe ori timpul trece in turnee si dupa cum spuneam se catalogheaza bucuria si “fun-ul” doar momentele cand performantial vorbind un director de turneu iti inmaneaza o hartie. Sunt de cele mai multe ori singurele momente de incarcare a bateriilor, restul fiind doar munca pe terenul de tenis si in gym, somnul de refacere, vizionarea de meciuri, un pic de shopping. Timpul ramas este umplut cu discutii tip morala sau evidentiatoare de ce NU a facut bine si mai putin de ce A facut bine din partea antrenorului sau a insotitorului. Timpul trece extrem de repede si intr-un final stand intr-un aeroport pentru cateva ore, mergand cu trenul sute de kilometrii, stand seara in camera dupa o zi de turneu…etc, constati ca totul e istorie, toata incrancenarea prezenta cu cateva ore in urma, repetabila in mod zilnic, se transforma intr-un final in liniste. Devine astfel un moment unic de evaluare a ceea ce anume se reuseste sa se realizeze in astfel de perioade departe de casa.
Calatoria este parte integranta din fisa postului aferenta titulaturii de sportiv de performanta. Este parte integranta din fisa postului aferenta antrenorului sustinator de sportiv de performanta. Este parte integranta in procesul de dezvoltare al unei echipe formate doritoare de ce anume?
Sfantului Papa nu ii ajunge o viata sa strabata lumea pentru a face bine. Sportivului de performanta nu ii ajunge o viata ( limitata totusi destul de mult ) sa strabata lumea din dorinta de a face ce anume? Iar antrenorului nu ii ajunge o viata sa strabata lumea ca sa ce ?
Astept cu nerabdare sa aflu candva de ce strabate lumea sportivul si inchei cu de ce strabate lumea antrenorul: sa isi dea seama intr-un final ca pana nu va afla de ce strabate lumea sportivul el nu va putea afla de ce strabate lumea si el.
Fiecare antrenor influenteaza fara doar si poate raspunsul sportivului la intrebare aducandu-l la ceea ce vrea EL antrenorul sa impuna, dandu-i solutia clara la intrebare si modelandu-i interiorul dupa dorinta LUI. Intrebi intr-un moment de liniste sportivul “de ce strabate lumea” si el iti va raspunde cu aceleasi cuvinte impuse de coach. Daca asa stau lucrurile, atunci de ce nu diminuam echipa si taiem sportivul, pentru ca oricum el este o unealta de transformare a viselor de adulti in realitati apropriate?
Lumea ar trebui strabatuta de fiecare dupa propria capacitate de a face acest lucru. Cum fiecare are nevoie de sprijin pentru a o putea strabate, ramane doar sa analizam ce inseamna acest sprijin.
Cum ramane deci sportivule? De ce strabati tu lumea?
Cu drag,