... sau tenisul din spatele rezultatului.
A antrena un sportiv ce isi doreste mai mult, dar care are si potentialul teoretic necesar sa reuseasca este o provocare permanenta pentru ca depinzi de extrem de multe variabile zilnice, dar asta este sa spunem frumusetea a ceea ce antrenorul intalneste.
A antrena un sportiv ce isi doreste mai mult, dar care are si potentialul teoretic necesar sa reuseasca este o provocare permanenta pentru ca depinzi de extrem de multe variabile zilnice, dar asta este sa spunem frumusetea a ceea ce antrenorul intalneste.
A antrena mai multi sportivi sporeste in mod logic numarul de coordonate ce trebuie dirijate in mod constructiv, iar asta e sa spunem partea magica a ceea ce antrenorul poate intalni.
A antrena un sportiv este sau poate fi simplu si diabolic in acelasi timp, dar a lua decizia de a antrena mai multi sportivi odata, cum poate fi?
La modul general situatia poate fi privita ca o piesa de teatru cu papusi in care un om dirijeaza mai multe sfori, gen teatrul tandarica. In particular se maresc numarul de oameni si astfel aceeasi papusa este dirijata de doi oameni: parinte si antrenor. La o papusa avem doi oameni, la mai multe papusi avem o constanta simpla ( antrenorul ) si o variabila permanenta ( parintele ). Nu intamplator am ales exemplul cu papusa pentru ca in extrem de multe cazuri sportivul este dirijat asemeni unei papuse, in majoritatea de catre parinti si in unele de catre antrenori, neavand posibilitatea sa fie orice dar nu papusa ...
Cum e sa antrenezi mai multi sportivi intr-un sport ca tenisul? Depinde probabil de la caz la caz, insa cum fiecare sportiv are drumul lui probabilitatea ca "constanta" sa ramana eficienta scade vizibil in fiecare zi pentru ca este destul de greu de facut fata tuturor celor ce trebuie facute pentru a fi bine.
Tenisul este un sport individual, dar sunt anumite momente, daca nu chiar tot timpul, in care este necesara echipa de sportivi. Una din marile lipsuri de la un anumit moment incolo este lipsa partenerilor de antrenament si a emulatiei specifice dintre ei, insa atunci cand creezi un astfel de cadru situatia se schimba radical si observi cum un om nu este pus in situatia de a fi in mai multe locuri odata, de exemplu. Si totul incepe sa se darame.
Individualitatea este o constanta permanenta in tenis, astfel ca in momentul in care decizi ca coach sa pregatesti o echipa inseamna ca ai capacitatea de a gandi si actiona simultan pe mai multe planuri. Sau esti temerar. Sau nu stii in ceea ce te bagi. Sau ... nu mai conteaza ... Fiecare sportiv reprezinta un plan unic ce are nevoie de timpul si informatia antrenorului, iar asta necesita eforturi crescute de adaptabilitate la nou, cu atat mai mult cu cat pregatirea sportivului pentru viitor reprezinta sarcini de baza ale prezentului.
A antrena o echipa de individualisti este o provocare permanenta, iar cei ce au experimentat macar o zi acest conglomerat de sentimente umane stiu ce vorbesc. Sunt atat de multe momentele frumoase, dar si atat de multe momente grele, incat permanent provocarea cere echilibru. Ai de analizat extrem de multe intr-un timp relativ scurt si ai de transformat totul in limbaj constructiv imediat fara a creea disensiuni.
Greutatile, dar si frumusetile sunt multe atunci cand alegi sa antrenezi o echipa de individualisti. Continui sa le spun asa pentru ca realitatea aceasta este. Oricat de mult ai incerca sa schimbi mentalitatea parca totul ramane nemiscat. Dar viata merge inainte, cu bune, cu rele.
A antrena o echipa de individualisti ramane insa un episod frumos intr-o viata de coach, iar daca echipa aleasa este extraordinara asa cum eu am avut parte, atunci se poate spune ca fiecare moment de munca a meritat.
Insa totul are un sfarsit ...
Cu drag,
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
3 comments:
Articolul este interesant,contine mult adevar,chiar daca nu tot spus pe sleau,dar se termina cu niste puncte de suspensie, ce prevad o destramare a "echipei de individualisti".Unde e entuziasmul si " sunt tanar,pot sa duc " ?
Capul sus,greul de abea incepe,si nu te repezi sa iei decizii pripite,pe care apoi le poti regreta,cantareste bine,ca nu e usor de loc,sa hotarasti ceva de asemenea importanta.Succes!
Subscriu la incurajari.Arta compromisului face parte din joc si nu cred caiti este straina.Momente dificile apar pentru toti membrii echipei - sportivi, antrenor, parinti - poate ca putin timp de liniste aseaza lucrurile si ajuta la gasirea cuvintelor cele mai potrivite.
Ganduri bune si intelepciune!Drumul e lung...
E foarte greu daca echipa este alcatuita numai din fete... dar nu imposibil.Important este ca tu, antrenor, sa nu te implici in problemele lor. Tu trebuie sa rezolvi problemele care-ti apartin (antrenamente, meciuri etc)restul sunt problemele lor.Cu cat te implici tu mai mult cu atat ai discutii mai mari, si nu e cazul.Din experienta iti spun ca sunt si situatii in care va trebui sa discuti cu fiecare in particular.Invata sa faci acest lucru fara a face diferenta intre ele si mai ales nu discuta cu una despre cealalta ca te-ai ars:)).Nu ridica in slavi una in fata celeilalte, pentru tine toate trebuie sa fie egale chiar daca in sufletul tau una, doua ocupa un loc mai special.Gandeste-te ca esti intr-o functie de conducere si ai in subordine 1000 de femei, apai daca ai sta dupa fiecare... ti-ar manca urechile:).Nu ai invatat si tu ca fetelor le place sa le vorbesti frumos,zimbind si chiar mintind, ce naiba:).Timpul le va rezolva pe toate... Succes la Europene.
Drum bun si sanatate multa.
Post a Comment