Hoinar de catifea

... cu intarziere de cateva ore a fost publicat acest post datorita dificultatilor intampinate duminica seara in ceea ce priveste accesul la internet ...

Drumul spre europenele de juniori a inceput de dimineata printr-un switch sublim intre zapuseala bucuresteana si aerul rece al Munchen-ului, astfel ca in jur de ora de ora 8 zborul Lufthansa ateriza pe aeroportul Franz J Strauss obligandu-ma sa scot din bagaj bluza groasa topspin pentru a rezista confortabil la noile cerinte climaterice.
Calatoria cu S¬-Bahn pana la gara centrala a durat aproximativ 40 de minute, insa la un moment dat am trecut printr-o suburbie a Munchen-ului ce mi-a trezit amintiri frumoase: Ismaning. Cu ceva timp in urma am calatorit si poposit in acest satuc-orasel german pentru un turneu futures, toate aceste amintiri napadind brusc la oprirea scurta in statie ...
Gara centrala din Munchen a reusit sa ne fie gazda pentru cateva zeci de minute, lucru care mi-a permis sa cuprind in fuga conglomeratele de posibilitati de locomotie via miscare mecanica toate unite la un loc sub un fel de acoperis, multitudinea de magazine simple pline ochi cu suveniruri, chioscurile cu ziare si vasta oferta culinara „la tava”.
Undeva la linia numarul 12 a colosului nemtesc numit gara&metro&tramvai& bus pe romaneste am asteptat si EuroCity in directia Bad Hofgastein care in mod civilizat a tras la linie, si-a deschis usile si ne-a primit cu curatenie luna, reviste, itinerariu-ul de urmat si ... civilizatie. Datorita faptului ca delegatia noastra a fost dotata cu destul bagaje, dar si a faptului ca biletul de tren cumparat de acasa nu avea rezervare l-a determinat pe Daniel ( antrenorul baietilor ) sa gaseasca o solutie eficienta in timp performant, lucru indeplinit fara probleme: un compartiment de sase persoane destinat cu prioritate ... persoanelor de sex feminin. Doua scaune aveau acoperire, doua nu le puteam declara noi corect ce sunt pentru ca am asezat bagaje, iar celelalte doua ... aici am mers la noroc, in nici un caz niciunul dintre noi antrenorii nu corespundeam cerintelor  Controlorul neamt a venit, apoi a plecat. A urmat austriacul care a venit, apoi a plecat. Am scapat oare de macar una mica atentionare? Ati vrea sa stiti ce s-a intamplat dupa?
Cititi constant pagina de blog: www.olimpiatenis.ro/bloguri , pentru ca saptamana asta europenele vor fi povestite in tandem Coach’s Corner & Olimpia Tenis, fiecare post avand inceput intr-un loc si sfarsit ... intr-altul.
...
„Hoinar de meserie” mi-a venit in minte cand ascultam muzica la ipod pe drumul cu trenul catre Bad Hofgastein ca o denumire sinonima cu cea de „antrenor”. De la un moment dat incolo fiecare component al echipei ce isi propune mai mult incepe sa atinga limite care pot stopa, de cele mai multe ori, avantul inregistrat. Depinde probabil de multe ca sa poti gestiona fiecare situatie in mod eficient, insa a calatori este unul din calaii care pune pe esafod fara mila fie el pe sportiv, fie el pe antrenor. Cat de mult poti trage de bagaje prin aeroporturi & gari, cat de mult poti dormi in habitacluri straine pentru a te odihni seara, cat de mult poti rezista la drumurile inopinante pe care le ai de facut fie cu masina, fie cu trenul, fie cu avionul ?
Cat poti! Sau cat poti de mult sa educi si acest aspect...
Nu stiu altii cum sunt, dar a hoinari in cazul meu este minunat ... in cazul meu a hoinari depaseste limitele si se transforma in „hoinarit de catifea” constant pentru ca atunci cand ceva iti place totul devine ... asa cum iti doresti sa fie!
Cu drag,
Duo blogging from Austria,