Arc peste timp

Asta seara,stand pe puntea vaporului cu care gazdele noastre de aici ,din Budapesta,ne-au plimbat pe Dunare,si admirand podurile si cladirile de pe cele doua maluri,am avut timpul si starea,ca sa-mi las gandurile sa hoinareasca.Hai,ca iar am inceput cu o ditamai fraza,si nu am tinut cont de sfatul unei persoane speciale,de a folosi propozitii mai scurte si mai concise.Dar,cum parerea ei conteaza tare mult pentru mine si stiu ca mi-a dorit binele,o sa incerc sa-i urmez povata.
In aceasta ora de relaxare,am putut sa contabilizez cateva repetari,chiar daca nu similare,oricum apropiate,si care reinnoada un trecut nu atat de indepartat cu prezentul.Sunt mai multe,petrecute in ultimele saptamani,dar cele doua de aici,m-au facut sa ma gandesc la acest arc peste timp.
Concret,am venit la Budapesta acum cu trenul,ultima mea deplasare in strainatate in acest mod,avand loc in februarie 2005,cu aceeasi persoana cu care am calatorit si acum.Anterioara mea croaziera,la un turneu de tenis,ca recreere oferita participantilor,de catre organizatori,fusese in aprilie 2005,la Herceg Novi,unde sportiva pe care o insoteam,aceeasi ca si astazi,castiga primul future din cariera,si la simplu si la dublu.
Coincidente s-ar putea spune,dar cand zi de zi,constat ca din punct de vedere al comunicarii,aproape ca nu se simt cei doi ani si cinci luni de intrerupere,incep sa cred ca nu este vorba doar de asa ceva.Mai ales ca ,in aceasta perioada,amandoi ne-am schimbat,mai ales ea,fiind in perioada adolescentei si in acest rastimp nu ne-am vazut si vorbit prea mult.
Aceasta punte peste timp,este intregita si de persoane (jucatoare si antrenorii lor )pe care le-am regasit acum,aproape la fel cum le lasasem cu ceva timp in urma.Multe din rivalele ei,din vremea junioratului si apoi a primelor turnee profesioniste,sunt prezente la turneele la care mergem si noi,si asta imi da uneori iluzia,ca nimic nu s-a schimbat.Cand o vad pe Bacsinczy cu acelasi antrenor,pe Cornet cu mama sau cu antrenorul pe care-l avea si acum trei ani,pe Cibu,pe Rodina,pe Wozniacki sau Radwanska cu ale lor familii,pare totul la fel.
Dar nu este asa,au fost multe schimbari,majoritatea in bine,reinnodarea as vrea sa se faca insa,daca este posibil,si la nivelul increderii si al clasamentului.La sfarsitul anului 2005,termina ca o junioara extrem de promitatoare,finalista de Roland Garros si pe locul 6 ITF,iar sfarsitul anului 2008 mi-as dori s-o gaseasca cu increderea refacuta total ca poate fi iarasi cum a fost anul trecut,o campioana,prezenta cel putin in Top 100,daca nu mai sus,acolo unde ii este locul.
Cum astazi si ieri,a facut pasi mari in cresterea calitatii jocului practicat si astfel a ajuns in prima semifinala WTA de dublu,rezultat care poate fi imbunatatit vineri si sambata,dorinta mea poate deveni realitate.