Deasupra norilor

Aproape de 6000 de metri altitudine am inceput sa simt trepidatiile colosului aviatic ce inainta tiptil spre ultima bariera de nori. Nimic mai mult decat o secventa colorata de simturi si imagini vizuale sugestive isi traiau clipa prezentului prin mine aruncand manusa dintre cele doua lumi fara a avea macar puterea de a schita vreun gest. Nici nu cred ca aveam dreptul sa cer asta.

Asistam cuminte asemeni unui spectator flamand de liniste ce cauta acel ceva ravnit la cote maxime acolo undeva unde punctele devenisera din ce in ce mai mici. Furnicarul imbibat in organism incepuse sa dea rateuri ascunse, dar nimic nu-l mai asculta. O alta lume isi incepuse jocul subit.

Eram deasupra norilor. Si asta a fost un sentiment placut.

Acolo sus constati ca totul poate fi atat de simplu. Alb, albastru si o gramada de liniste iti dirijeaza gandurile in tot atatea parti in care iti fug si acolo jos, cu singura deosebire ca acolo sus nu ai la indemana decat gandul. Fapta iti ramane in tolba pentru a putea fi folosita in jungla fara reguli. Pana si centura de siguranta iti demonstreaza ca altii au grija de drumul tau. Acolo sus ai reguli clare, nu ai ce face, indiferent de ce poti face. Te multumesti totusi sa privesti minunile asa cum poate de cele mai multe ori ravnesti la ele. Si sa profiti de orele de vacanta oferite de soarta.

Iti mai poate ramane ceva de despicat in acele momente? Sa visezi la ceea ce mai poti face in viata. Poate sa ajung si la aproape de 6000 de metri adancime … sa vad si un alt fel de altceva din extremele ce ne inconjoara.

Asa e deasupra norilor. Timpul curge greu … cu timpul insa iti doresti sa revii la actiune. Pe pamant. Langa cei dragi. Dusmani. Sistem. Iti doresti ca starea de letargie sa inceteze ca sa poti elibera sagetile cautatoare de combat fie el de orice fel.

Un moment de reculegere isi face loc.

Deasupra norilor te plimbi pe un pod ce uneste linistea de agitatie. Uneori insa nu mai apuci sa ajungi inapoi de unde ai plecat. Linistea te cuprinde de tot si asta e fel de a spune adio cu totul neobisnuit: deasupra norilor, in liniste, fara a putea schita vreun gest. Desi meriti macar dreptul sa faci asta.

In memoriam zborului Air France Rio de Janeiro-Paris disparut cu ceva timp in urma. Am inundat instinctiv gandurile cu sutele de randuri citite atunci, aflat deasupra norilor cu un zbor Air France spre Montreal.

…

Urmeaza cateva zile pline de tenis departe de casa: “Canadian Open” si “US Open Championships” dedicate juniorilor. Atasat de ele si blogging-ul de rigoare.

Pentru cei ce vor sa ajunga la Montreal cu un zbor extrem de bun: Air France pe ruta Bucuresti-Paris-Montreal, plecare din Bucuresti la 15.25 si Paris de la 19.15 cu ajungere la Montreal la ora 20.35 ( cu fus orar ). Se face un efort sa nu se doarma, dar castigi o zi in cateva ore, apoi o noapte binevenita de odihna.

Pentru cei ce vor sa isi stampileze pasaportul cu o viza pe mai multi ani cu intrari multiple in Canada: nu platiti taxa de intrari multiple ( 97 de euro ) sperand ca viza va avea durata de 5 ani, caci veti primi numai intrarile multiple. Nu stiu de ce procedeaza asa, dar asta e, la ghiseu inca o data pentru data viitoare. Daca calatoriti doar o data intr-un interval de 6 luni in Canada, atunci nu va trebuie decat taxa de o intrare. Caci durata ramane la fel.

Cu drag,