Gestionarea succesului

Nu doresc a ma pune in pielea vreunei alte natii, cum nici pe departe nu doresc a vorbi la general despre a noastra, insa ma mananca o intrebare: cat de mult suntem pregatiti, sa spun noi romanii, de a face fata si a gestiona eficient succesul? Sunt ramificatii multiple din acest punct de start: cine, cum, cand sa ... ? Uff, hai sa nu divaghez macar de data asta de la titlu si daca tot am o mancarime de ce nu sa o si scarpin.
Imi aduc aminte de prin clasele primare ca ai nostri daci au stat cuminti pana la aparitia romanilor, apoi pana la aparitia fanariotilor cu turbane, apoi parca pana la aparitia tancurilor nemtesti ... deci, care va sa zica, prin definitie de natie cam mereu am fost intr-un fel de joc controlat de altii, o aparare permanenta cu un singur scop: supravietuirea sau protejarea raului, ramului, pamantului stramosesc etc. Ce cautam noi acuma sa atacam la propriu lumea cu deplasari interminabile ( in sport )cand noi de cand ne stim am stat ascunsi la cutie? Interesant ... Probabil succesul, probabil sau de fapt cealalta fata a esecului predestinat de altii.
Ceea ce poate fi si mai interesant este definirea succesului la romani ( pentru fiecare si per ansamblu intr-un final ) - pasul unu si gestionarea lui eficient vorbind - pasul doi. Stim sa facem asta?
Sa nu ne grabim sa spunem DA si nici sa devenim umili sa spunem NU. Sa ne gandim un pic: eu zic ca avem de invatat despre acest subiect - pasul unu, avem de inteles importanta lui - pasul doi si tot asa.
De ce? Pentru ca succesul la romani presupune un prag caruia i se da PREA mare importanta PREA dintr-o data si acest lucru limiteaza atingerea urmatorului prag. Exista un alt prag decat cel atins deja? Eu cred ca da daca nu am atins deja succesul.
Cu drag,