Encore une fois a Paris

Zgura pariziana isi traieste pas cu pas amintirile prafuite de timp …
Nadal a pierdut, asternand cortina asupra mitului invincibilitatii tocmai in cusca leului, tocmai aici, la Paris. Pot fi spuse multe, dar atat de greu poate fi tradus freamatul arenei Philippe Chatrier din timpul si la sfarsitul partidei lui Nadal contra Soderling , incat reduc totul la a spune ca asa ceva cu greu poti auzi intr-o viata de om. Aflat undeva pe un teren de antrenament din incinta complexului parizian am simtit si resimtit vibratiile taifunului uman dornic in acelasi timp de sensational, dar si de revenire a lui Rafa, un mixt de trairi umane ce furnica, si acum, la fel de tare. Nu e ceva ce poti lasa in urma fara macar a spune ceva …
Ivanovic a pierdut si ea, intregind o duminica de tranzitie a ceea ce a fost cu ceea ce este. Campionii de ieri au parasit in prima saptamana azi, o realitate ce face tenisul asa de frumos si deosebit, in special la un turneu de grand slam.
Dupa cativa ani, intrecerea masculina a prins culoare. Cu adevarat in acest moment oricine poate castiga Roland Garros-ul, preferand a nu-l declara pe Roger favorit caci din acest moment, pe langa infrangerea lui Djokovic si a lui Verdasco, presiunea va fi principalul inamic al elvetianului, constient fiind ca acum e poate singura lui oportunitate de a isi trai visul.
Sa nu il uit pe Victor Hanescu pentru ce a reusit, un total de trei meciuri castigate in minimum de seturi, chiar daca contra lui Gonzalez finalul a fost diferit. Sfarsit de drum pentru el, dar inca un mare pas al carierei , un tur 4 la Roland Garros ce nu e la indemana oricui …
Urmeaza Sorana contra Jankovic si de ce nu inca o victorie importanta adaugata la cele deja repurtate, un hop mare ce poate fi trecut fara doar si poate in minutele viitorului.
Ce se mai poate spune de aici de la Paris? Atat de multe … nu e niciodata timp de a asterne macar o parte insignifianta din ceea ce vezi in fiecare moment al unei zile dintr-un furnicar permanent cum e Roland Garros-ul, dar voi incerca a comprima macar in cateva randuri ceea ce declanseaza atentia personala.
Si cum ma aproprii de final, adaug ca in intrecerea juniorilor Elena Bogdan a pasit cu nostalgie in primul meci al ei pe tabloul de simplu, un dublu 61 incheind partida fara emotii in favoarea ei.
Cu drag,

Parcul cu trandafiri

Parcul gol si plin de praf vazut din orice punct si unghi posibil si-a transformat identitatea peste noapte intr-un parc cu miros imbietor, asadar cel ce pana ieri se numea Top 100 WTA doar "pentru ei", azi este Top 100 WTA "si pentru noi", gratie trandafirilor umani saditi de mult si rasariti acum. Este daca vreti realitatea optimista a ceea ce acum ceva timp se anunta tacit in randul juniorilor, un contra-raspuns argumentat prin locul in clasament a ceea ce devenise o dilema: "de ce avem juniori, dar seniori ba?" ... cum e oare posibil asa ceva?
Miracol, intamplare sau o realitate cu final asteptat sunt directii pe care putem cutreiera in voie in cautarea vreunui raspuns ce ne poate satisface setea de multumire sau automultumire, ignorand, poate, ca orice trandafir cere timp, hrana si un gradinar priceput pentru a putea sa-si rasfete in voie petalele ... caci atunci cand ai un trandafir, orice alt amanunt paleste.
Ma uit la splendoarea rozalie adulmecand la figurat iz-ul parfumat a transpiratie si praf de zgura, aruncandu-mi privirea inapoi la gradinar ... "ce cauta trandafirii acestia aici apuc sa intreb?", amintindu-mi ca ieri auzeam:
" Raluca serveste cu cotul jos, nu are nicio sansa!"
"Monica nu stie sa dea cu dreapta, nu are nicio sansa!"
"Sorana da in toate mingiile ca disperata, nu are nicio sansa!"
"Alexandra e terminata cu problemele ei medicale. nu are nicio sansa"
... si astfel pe coridorul tenisului gradinarul isi exprima opinia despre trandafir, ridicand cortina neagra plina de ocara si intrebari inutile: "pe cand si seniori?"
Cei ce stiu despre ce vorbesc se fac ca nu inteleg, dar se erijeaza in gradinarii prezentului , caci au uitat repede ce maxime scoteau ... sunt insa si cativa care inteleg randurile de mai sus, caci pe acei cativa i-am vazut sadind in praf trandafirii uscati de timp si hrana.
Frumosi trandafiri ... frumoasa privelistea ... frumos parcul ... ieri insa totul era atat de diferit, un moloz plin de nervi si frustrari in jurul caruia se roteau cate un antrenor, cate un parinte, cate un specialist ... a contat oare ceea ce a fost ieri? Poate da, poate nu ...
Este un of partial rastit cronicareste si valabil in mod personal in cazurile enumerate, caci din intamplare sau nu, am fost acolo atunci ... bravo insa sportivelor, bravo parintilor, bravo antrenorilor ce se ocupa de ele ... si poate un mare bobarnac dat celor prea atotstiutori in arta prezicerii viitorului, dar si un mare bravo tuturor ce au contribuit la sadirea si ingrijirea trandafirului in timp si cu hrana informationala.
Cu drag,

Arivederci

Prea scurt si prea repede am parasit Milano. Un fel de escala prelungita la minim pentru cateva minute de tenis, apoi repede imbarcarea spre casa. Uneori se intampla si astfel de lucruri, desi parca de prea multe ori acest peisaj il resimti la fiecare turneu in fiecare saptamana in primul tur … castigi si ramai, pierzi si arivederci.
De ce e sa fie asa? Nimeni nu stie, dar se poate eventual schimba ceva daca se vrea, intrebarea fiind: cum sa fie? Uppsss … si fiecare ar trage de soarta in favoarea lui invocand motive de ce el si nu ceilalti incat, poate, e mai bine sa ramana asa cum e acum. E oricum inexplicabil, dar e mai bine decat un favoritism divin ce ar produce succesiuni de intrebari fara sfarsit.
Ce poti face? Fara doar si poate sa dai pagina spre un capitol nou este o solutie optimista ce inglobeaza aspecte pesimiste ce isi fac loc cu incapatanare: daca spun arivederci din nou? Dar daca merg mai departe? Nu sunt poate cele doua fatete ale unei monezi transpuse sub forma incertitudinii ce isi gasesc raspuns in functie si de asteptari? Cu siguranta …
M-am trezit dupa cateva zile bune sa mai incropesc cateva randuri, manat un pic si de rezultatul Ralucai Olaru din primul tur al openului francez, dupa ce numai cu cateva zile inainte reusise sfert la Varsovia si intrare in prima suta mondiala din nou ... dar totusi completand episodul Milano cu un fel de sfarsit.
Frumos pe de alta parte este felul in care Alexandra Dulgheru si-a luat ramas bun de la publicul polonez, un arivederci de tip "do widzenia" ce a declansat furtuna in WTA, un rezultat ce nu poate suporta decat aplauze si felicitari ...
Cu drag,

Inainte versus inapoi

Trofeul Bonfiglio ... juniorii ... "o alta lume, aceeasi de fapt" ... hieroglife emotionale ce pun stapanire pe jucatori uneori mai mult decat pot fi ele controlabile ... o constatare palpabila a unei lupte invizibile ce se petrece departe de ochiul uman.
Revenirea in randul juniorilor aduce cu sine nelinistea, o stare emotionala speciala ce se resimte prin apararea statutului capatat in trecut tot la juniori sau cumulat cu trecutul apropriat in care "lumea" a fost alta in randul seniorilor. Unii isi apara performantele anterioare, unii vor sa demonstreze progresul acumulat, unii pur si simplu nu isi gasesc locul; mai putem vorbi poate de cei ce sunt fortati sa joace juniori din cauza unor accidentari medicale. Dar nu e cazul trairilor de fata.
Tot ceea ce se retraieste "inapoi la juniori" sparge uneori puterea de control sau autocontrol a sportivilor, o stare de incordare permanenta ce are radacini adanc infipte de care parca nu mai poti scapa. Totul e ciudat, altfel decat se putea chiar imagina ... desi lumea e aceeasi. De ce oare?
Cand pleci la drum e normal poate sa mergi inainte, trecand pas cu pas peste fiecare etapa: copii, juniori, seniori. Cand ai posibilitatea sa alegi poti incerca anormalitatea de te a juca si inapoi acolo unde, teoretic, ai demonstrat ca o poti face, un pas ce presupune usurinta in joc, dar si greutate in felul in care gandesti sa joci. Trairi, senzatii, sentimente ce incep sa preia controlul. Oare aceasta reintoarcere poate fi resimtita ca o retrogradare in subconstient ce declanseaza autopresiunea ca si mecanism de protectie? Ar fi, poate, un motiv ce sta in picioare. Pe undeva e un fel de intoarcere in timp ce declanseaza stari conflictuale interne ce pur si simplu apar. Nu si le propune nimeni, nu si le doreste nimeni si oricat de mult ai incerca sa le ocolesti ele se instaleaza singure prin ceea ce te inconjoara: sportivi, antrenori, fenomen sportiv.
E greu sa gasesti cuvinte care sa descrie ceea ce se intampla in astfel de cazuri. Cert este ca uneori felul in care se percep acesti pasi pot influenta in masura foarte mare evolutia ulterioara, referindu-ma la faptul ca inapoi inseamna totusi inainte daca gandurile nu sunt inundate de senzatii. Si cand apare dialogul intern atat de multe incep a fi omise din mediul extern. Ce e si mai greu? Cand toate acestea sunt constientizate si incepe lupta de controlare prin dorinta ... un pas mic pana la blocaj sau un pas mare pana la eliberare.
Mix-ul de turnee este un joc al soartei ce noi spunem ca il controlam, un fel de viziune a viitorului ce poate avea beneficii, dar si efecte negative, un mecanism diabolic de asumare a responsabilitatii pentru ceea ce planifici ... un fel de controlul necunoscutului.
A parcurge un drum inapoi inseamna totusi un pas inainte, caci uneori poate e mai bine sa infrunti situatii incomfortabile ce altfel nu ar fi aparut, desi, sincer, e bine sa nu apara niciodata. Te lovesti de ele uite asa atunci cand nu te astepti sau nu e momentul, dar poate ca si asta e problema de perceptie: resemnare sau un nou inceput?
Din Milano,
Cu drag

Zambetul furiei

Zilele trec ca o avalansa, nu stii de unde incep si mai ales unde se opresc, nu stii cat de usoare sau incarcate sunt, nu stii cand o carmesc spre stanga sau cand o carmesc spre dreapta … stii, poate, decat ca ele curg cu o nepasare debordanta. Pana si asta constati dupa ce furia a trecut. Putem asemui un alt termen avalansei decat acest termen “furie” care sa poate colora pozitiv efectele finale? Cu siguranta da, numai si numai daca probabil am putea controla cauzele avalansei.
Ce ramane de fapt ca efect dupa? Resemnarea. Sau bucuria unui nou inceput. Depinde de perceptia realitatii.
Si aici e aici: care realitate? A ceea ce exista la inceput sau a ceea ce exista la final? A ceea ce putem construi la inceputul fiecarei zile sau a ceea ce culegem vlaguiti pe sfarsitul zilei? ... intrebari fara raspuns.
Sunt poate suparat. Si de ce nu furios. Incerc sa zambesc. Nu o pot face insa fals. Oare am motive? Depinde de perceptia realitatii … o realitate care, din pacate, se resimte uneori prea dur asupra celui ce isi arunca privirea disperata din teren cerand ceea ce nu am eu antrenorul ... transformand clipele acelea in furie. Controlul ei exista? Sigur ... prin zambet. Caci ceea ce nu avut eu nu a depins de mine, iar cei de care depind au mereu o usa de siguranta ... ma bucur astfel de un nou inceput, desi resemnarea macina. Ramane insa un singur perdant: sportivul. Ii pasa cui? Tuturor, caci toti vrem sa facem bine!

....

Ofticat la culme asa cum reiese si din ceea ce am scris mai sus, ma trezesc ieri in fata vamesului italian. El parlare in italiana, eu speak english. El intreaba, eu intreb. El zambeste, eu zambesc. Pana la urma ne intelegem, caci el capos, eu capos ... yuhuuuu, bienvenuto Milano si astfel m-am amuzat copios pe seara la gandul ca mereu si mereu italienii, francezii si nemtii nici daca ii bati nu vorbesc alta limba decat traditionala. Ceea ce e bine, caci daca nu merge cu vorba, un stretching gesticular e binevenit mereu din partea mea, mai ales dupa un zbor inghesuit cu avionul.

Urmeaza probabil un blogging de cateva zile din Milano de la Trofeo Bonfiglio, turneu de gradul A de juniori.

Cu drag,

Eliade invingatoare

Ultima zi de intreceri la Lyceum Open Tenis Cup, un liceu invingator, un liceu invins, premii, bucurie ... asa e in tenis:

"Liceul Mircea Eliade a urcat de 2 ori pe podium la cupa liceelor la tenis, Lyceum Open Tenis Cup. Echipa 1, formata din Elora Dabija si Dumitru Neaga a fost desemnata castigatoare la aceasta editie a concursului, iar locul 3 a fost adjudecat de cea de a doua echipa a aceluiasi liceu, formata din Vivian Iordache si Victor Benea.

Finala impotriva echipei Colegiului National Emil Racovita nu a fost deloc una usoara, meciurile intinzandu-se pe o perioada de aproximativ 5 ore. Nu numai adversarii le-au dat de furca jucatorilor, ci si soarele care nu a incetat sa bata pe parcursul meciurilor.

Elora Dabija a fost cea care a trecut in contul Liceului Mircea Eliade primul punct. Aceasta a invins-o pe reprezentanta Colegiului National Emil Racovita, Isabela Borovina, in 2 seturi, cu 6/0, 6/3.

Meciul dintre Robert Coman de la Colegiul National Emil Racovita si Dumitru Neaga de la Liceul Mircea Eliade a adus echilibrul in finala Lyceum Open Tenis Cup, acesta fiind castigat cu 6/3, 6/1 si, ducand totodata scorul la 1/1 pe echipe.

Meciul decisiv, cel de dublu mixt, a fost unul absolut senzational, spectatorii fiind martori la schimburi de mingi demne de orice meci profesionist. Scorul de 6/4, 6/4 in favoarea echipei Liceului Mircea Eliade i-a adus acesteia nu numai castigarea partidei, cat si a competitiei, aparandu-si cu deminitate titlul cucerit anul trecut, tot sub “bagheta” antrenorului Marius Vladu.

Finala mica s-a desfasurat intre echipa Liceului Bilingv Miguel de Cervantes 2 si cea de a doua echipa a Liceului Mircea Eliade. Intalnirea dintre cele doua echipe a fost finalizata in favoarea Liceului Mircea Eliade, atat meciul de simplu fete, cat si cel de simplu baieti fiind castigate de reprezentantii acestuia, Victor Benea si Vivian Iordache, in fata lui Alexandru Georgescu si Georgiana Voicu cu scorul de 6/2, 6/3, respectiv 6/2, 6/2.

Premiile le-au fost inmanate castigatorilor de catre presedintele Federatiei Romane de Tenis, Ruxandra Dragomir, vicepresedintele FRT, Razvan Itu si de cunoscutul antrenor Aurel Segarceanu. Pe langa premierea echipelor clasate pe primele patru locuri, au fost acordate premii speciale de catre SportLocal.ro si OpenTenis.ro , celor mai buni jucatori. Astfel, cei mai buni jucatori ai competitiei au fost desemnati Elora Dabija (liceul Mircea Eliade) si Robert Coman (liceul Emil Racovita)."

Felicitari tuturor,
Cu drag

Finala liceenilor ...

... se aproprie cu pasi repezi, o infruntare sportiva intre Eliade si Racovita, un fel de normalitate motrica in randul casutelor cataloagelor de note de la aceste doua licee cu profil si specializare tenis. Caci nu puteam nici macar a ne imagina ca, par example, un Tudor Vianu ar fi putut macar accepta ideea ca neuronul poate exista liber in natura si nu aglomerat in sala de clasa, trimitand ipotetic un tandem mixt la miscare. Dar, nu e bai, vine in curand olimpiada de geogra si sa vezi acolo ce puncteaza ...
Revenind tiptil la fileu cu mingea in racheta se constata faptul ca de maine ministresa educatiei poate rasufla linistita, caci astfel de puciuri se sting asa cum si incep, un ding de clopotel ce insa exista. Si macar atat, decat deloc. Putem extrapola imaginativ dezvoltand ideea, nu insa si acum pentru ca degeaba: nici ditamai goarna nu poate sensibiliza auzul ceruit al celei ce bine ca vede si nu aude tot.
Imi ramane intr-un colt dezamagirea ca nici macar finala nu o pot onora macar secvential, cu atat mai mult cu cat parca as fi dorit sa vad meciul de dublu mixt ce se anunta decisiv, dar undeva in alt colt o altfel de finala ma asteapta, dublata si de un nou drum.
Mai pot spune ceva? Doar "Mainile sus Tete!", un blocaj juridic acordat online celui ce a fost antrenor si jucator in acelasi timp ...
Sa incheiem interventia cu randurile copy-paste de tip comunicat de presa oferite de Opentenis dupa aceasta zi de semifinale intre liceeni:

"Astazi, in incinta Arenelor BNR, s-au desfasurat cele doua semifinale din cadrul celei de-a treia editii a Lyceum Open Tenis Cup. Vom asista in finala de maine la o infruntare intre liceele Mircea Eliade (unde joaca Elora Dabija) si Emil Racovita (unde joaca Robert Coman).

Echipa Liceului "Mircea Eliade" 1 , formata din Elora Dabija si Dumitru Neaga va intalni maine in finala echipa Liceului "Emil Racovita" din care face parte Isabela Borovina si Robert Coman.

Astazi, echipa Liceului "Emil Racovita" s-a impus cu scorul de 2/0 in fata echipei Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 2. Robert Coman l-a invins pe Alexandru Georgescu cu 6/2, 6/1, iar Isabela Borovina a castigat partida cu 6/2, 6/1 in fata Georgianei Voicu.

Intalnirea dintre cele doua echipe ale Liceului "Mircea Eliade" a fost una mai lunga, terminandu-se cu scorul de 2/1 in favoarea echipei numarul 1. Meciul de fete s-a jucat intre Elora Dabija si Daniela Ilcu, Dabija declarandu-se castigatoare cu scorul de 6/1, 6/0. Meciul de baieti s-a disputat intre Victor Benea si Dumitru Neaga, Benea adjudecandu-si meciul cu 6/1, 6/2. Cum meciurile de simplu au fost castigate de membri din echipe diferite, acest lucru a dus la intalnirea de dublu mixt, unde echipa formata din Elora Dabija si Dumitru Neaga a castigat cu un dublu 6/4 in fata echipei formate din Victor Benea si Daniela Ilcu.

Maine, cu incepere de la ora 9.00, va avea loc finala intre echipa Liceului "Mircea Eliade" 1 si echipa Liceului "Emil Racovita", dar si lupta pentru locul 3, intre echipa Liceului "Mircea Eliade" 2 si echipa Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 2.

Nici ceilalti participanti eliminati de pe tablou nu au fost uitati, pentru ca organizatorii au pregatit pentru ei premii surpriza, de consolare, prin tragere la sorti. Asa ca si toti ceilalti membri ai echipelor partipante sunt asteptati maine pentru a participa la tragerea la sorti, intrucat, doar daca sunt prezenti pot castiga premii."

... sa nu uit, incepand de luni, din Milano pentru voi, blogging de la Trofeo Bonfiglio, turneu de grad A ITF Juniors ... pentru cine se face ca citeste, aviz si celor ce doar numara ceea ce mai si citesc :)

Cu drag,

A fost ziua 2, urmeaza ziua 3 la Lyceum Open Tennis Cup

Lyceum Open Tenis Cup continua ...

"Dupa cea de a doua zi a competitiei dedicate liceelor bucurestene, Lyceum Open Tenis Cup, 4 echipe au mai ramas in joc. Acestea se vor duela maine pe terenurile din incinta Arenelor BNR pentru un loc in finala.

Astazi, in incinta Arenelor BNR din Bucuresti s-au desfasurat meciurile din turul 2 din cadrul celei de-a treia editii a competitiei Lyceum Open Tenis Cup.

Echipa Liceul "Mircea Eliade" 1 a reusit sa invinga echipa Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 1 cu scorul de 3/0.

Elora Dabija (Echipa Liceul "Mircea Eliade" 1) s-a impus in fata Lorenei Constantin (Echipa Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 1) cu scorul de 1/6, 6/3, 6/1, intr-un meci demn de orice competitie profesionista.

Dumitru Neaga (Echipa Liceul "Mircea Eliade" 1) a castigat si el meciul cu 6/0, 6/1 impotriva lui Cristian Badescu (Echipa Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 1).

In ciuda scorului de 2/0 in favoarea Liceului "Mircea Eliade" 1, adversarii au jucat si la proba de dublu mixt. Astfel, Corina Mirea si Dumitru Neaga (Liceul "Mircea Eliade" 1) s-au impus cu 4/6, 6/4, 11/9 in fata echipei Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 1, formata din Lorena Constantin si Cristian Badescu.

Cealalta echipa a Liceului "Mircea Eliade" a ajuns si ea in semifinala cu scorul de 2/0, dupa ce au invins echipa Colegiului National Bilingv "George Cosbuc".

Daniela Ilcu (echipa Liceului "Mircea Eliade") s-a impus cu 6/2, 6/1 in fata Laurei Luca (echipa Colegiului National Bilingv "George Cosbuc").

Victor Benea (echipa Liceului "Mircea Eliade") a castigat partida in fata lui Andrei Militaru (echipa Colegiului National Bilingv "George Cosbuc") cu scorul de 6/0, 6/0.

Echipa Liceului "Nicolae Iorga" nu s-a calificat in turul 2, aceasta fiind invinsa de Echipa Colegiului National "Emil Racovita" cu scorul de 2/0.

Andreea Rosca, jucatoarea de la Liceul "Nicolae Iorga" in varsta de doar 10 ani a fost invinsa de reprezentanta Colegiului National "Emil Racovita", Isabela Borovina, cu scorul de 6/2, 6/1.

Alexandru Arvunescu de la Liceul "Nicolae Iorga" a pierdut in fata lui Robert Coman de la Colegiul National "Emil Racovita", cu un dublu 6/0.

Liceul "Emil Racovita" s-a calificat in optimi si a castigat si in turul 2, unde au avut ca adversari echipa Colegiului National "Elena Cuza". Scorul a fost strans, de 2/1, soarta fiind decisa in meciul de dublu mixt.

Meciul de simplu fete a fost castigat de reprezentanta Colegiului National "Elena Cuza", Simona Ionescu, care a invins-o cu scorul de 6/1, 6/3 pe reprezentanta Colegiului National "Emil Racovita", Isabela Borovina.

La simplu baieti, Robert Coman a trecut un punct in contul echipei Colegiului National "Emil Racovita" dupa ce l-a invins pe Bogdan Basilescu de la echipa Colegiului National "Elena Cuza", cu scorul de 6/2, 6/0.

Decizia castigatorilor din turul 2 a fost luata la meciul de dublu mixt, unde castigatoare a fost desemnata echipa Colegiului National "Emil Racovita", care a invins echipa Colegiului National "Elena Cuza" cu scorul de 6/2, 6/0.

Ultima intalnire a zilei de astazin s-a disputat intre echipa Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 2 si echipa Colegiului National "Mihai Viteazul" 1. Dupa ce s-a jucat si meciul de dublu mixt, balanta s-a inclinat in favoarea Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 2, care s-a calificat in semifinala cu scorul de 2/1.

Georgiana Voicu (foto), Liceul Bilingv "Miguel de Cervantes" 2, a invins-o pe Diana Popescu (Colegiul National "Mihai Viteazul" 1) cu scorul de 6/3, 6/4.

Vlad Simion (Colegiul National "Mihai Viteazul" 1) s-a impus in fata lui Alexandru Georgescu (Liceul Bilingv "Miguel de Cervantes" 2) cu un dublu 6/2.

La dublu mixt, echipa Cervantes 2 a castigat partida cu 6/4, 6/3 si s-a calificat in semifinala.

Va asteptam in numar cat mai mare, sambata, incepand cu ora 9:00 pentru a asista la desfasurarea semi-finalelor."

Lyceum Open Tenis Cup – Ziua 1

Opentenis nu are ce face si continua sa surprinda placut prin neobositele initiative constructive intreprinse de cand ii cunosc eu pe ei cei ce se ascund din pasiune in spatele tejghelei virtuale. Pe cine sa surprinda placut totusi? Pe foarte putini, caci majoritatea apreciaza exact cu nepasare faptul ca tenisul, iata, se poate juca si altfel, cam ca la fotbal sau alte sporturi cu mingea ... adica intre licee. Nu si pe mine, ciudat nu? Si stiti de ce? Pentru ca o idee pusa in practica in Romania inseamna exact efort depus la gramada sub acelasi sentiment de prostitutie resimtit in toate madularele.
Tocmai si de aceea spun Bravo voua !!! la final si, daca stiam, ramaneam repetent oleaca, nu de alta, dar macar la cat chiulangeala am tras pe vremuri ca sa ma invart pe terenul de sport din curtea scolii un tenis la dublu mixt cu colega as fi jucat la nebunie, dupa care as fi tras un cornet in geamu' ministrei invatamantului sa-i atrag atentia ca legea d-aia e lege, sa fie incalcata incaltat cu asemenea descarcari controlate de energie pendulabile de la gat in jos.
Iata insa ce spune comunicatul de presa emis de Opentenis:
"Sase echipe din cadrul mai multor licee bucurestene au fost advesare astazi pentru calificarea in turul 2 al competitei Lyceum Open Tenis Cup.
Cea de a 3-a editie a Lyceum Open Tenis Cup a adunat 12 echipe din 6 licee bucurestene. Echipele cap de serie au primit tur liber in mansa inaugurala, alte 6 fiind nevoite astazi sa joace pentru calificarea in turul 2.
Echipa Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 1 a reusit sa invinga echipa Colegiului National "Ion Creanga" 2 cu scorul de 2/0.
Lorena Constantin (Echipa Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 1) s-a impus in fata Simonei Ionescu (Echipa Colegiului National "Ion Creanga" 2) cu scorul de 6/1, 6/0.
Dragos Cristian Badescu (Echipa Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 1) a castigat si el meciul cu 6/0, 6/0 impotriva lui Denis Rabia El Zoabi (Echipa Colegiului National "Ion Creanga" 2).
Tot cu scorul de 2/0 si-a asigurat calificarea in turul 2 si echipa Colegiului National Bilingv "George Cosbuc" in fata Colegiului National "Mihai Viteazul".
Laura Luca (echipa Colegiului National Bilingv "George Cosbuc") s-a impus cu 6/0, 6/2 in fata Laurei Rosu (echipa Colegiului National "Mihai Viteazul").
Andrei Militaru (echipa Colegiului National Bilingv "George Cosbuc) a castigat partida in fata lui Vlad Zaharia (echipa Colegiului National "Mihai Viteazul") cu scorul de 6/1, 6/4.
Mai dificil a fost cu echipele Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 2 si Colegiul National "Ion Creanga" 1, care dupa scorul de 1/1 au fost nevoite sa mearga in meciul decisiv, de dublu mixt.
Meciul de simplu fete a fost castigat in de reprezentanta Colegiului National "Ion Creanga" 1, Lavinia Badan, care a invins-o cu scorul de 6/3, 4/6, 10/7 pe reprezentanta Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 2, Georgiana Alexandra Voicu.
La simplu baieti, Alexandru Ioan Georgescu a trecut un punct in contul echipei Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 2 prin neprezentarea adversarului sau de la echipa Colegiului National "Ion Creanga" 1.
Decizia castigatorilor din primul tur a fost luata la meciul de dublu mixt, unde Georgiana Alexandra Voicu a facut echipa cu Alexandru Ioan Georgescu, iar Karina Rotaru a fost coechipiera lui Catalin Badea. Partida a fost castigata cu scorul de 6/1, 6/1 de catre echipa Liceului Bilingv "Miguel de Cervantes" 2, formata din Georgiana Alexandra Voicu si Alexandru Ioan Georgescu.

Programul zilei de 15 mai poate fi vizualizat aici (click).

Mai multe fotografii din prima zi de concurs gasiti aici (click). "

Cu drag,

Cersetoria printilor

Asa mi-a venit in tartacuta sa definesc la modul plastic prostitutia omniprezenta la care trebuie recurs zilnic pentru a putea obtine in mod normal ceea ce iti trebuie pentru a merge mai departe si asta in conditiile in care vorbim de ei cei care au dobandit prin rezultat dreptul de a cere SI drepturi nu numai basca obligatii. Pe romaneste si fara a scrie litere legate in numar de nu stiu cat asa cum observa un vesnic observator infipt in fenomen mai mult decat se vede spun simplu: cersim de cersit, dar pana cand?

Un soi de compromis alambicat persista si tot persista mai departe in sistem impingand nervos de palpabil limite umane supuse adaptarii ... dar pana cand? Inteleg ca ne numim romani si am capatat prin leapsa aceasta criza economica, dar mai departe a cersi ceea ce este vital pentru a putea scoate performante !!! ( nu spun de a supravietui ) doar pentru ca sistemul e de vina e poate mult prea de tot.

Raman in zadar aceste vorbe aspre ce poate contureaza inca o data o nemultumire ... de acolo insa de unde se joaca tenisul pe medalii acest rahat miroase, miroase, miroase.

Cu drag,

Mai mult decat se vede

Lumea se schimba mai mult decat se vede sau se percepe ... imi e greu sa traduc ceea ce vad sau percep, de fiecare data insa intorc planul admitand faptul ca din partea cealalta ceea ce vad eu sau simt este cu siguranta diferit. Si cu asta basta, probabil si de ce nu punctez ca e prea mult consum in jur in incercarea de a defini logic cam ceea ce se intampla.
Si uite asa ajung la firul ierbii cunoscatorului de bun autentic si intreb: fac bine ceea ce fac? De ce nu sa inteleg brut ceea ce imi iese in cale asimilandu-i statut de dreptate absoluta ca asa vreau eu in loc sa imi pun macar pentru o secunda creierasul in ipostaza: daca nu e asa totusi?
Am putea vorbi de un fel de drum fara resentimente in acest caz? Sau de mereu si mereu de un drum cu popasuri "second-thoughts"?
Exista un lucru mic in acest microcosmos numit tenis ce disertat in amanunt creeaza intrebari cu raspuns solicitat: nu ca iti faci treaba e important, ci ca poate treaba e eronat facuta!?!
Cum iti dai seama? Te uiti in jur si zambesti, restul vine de la sine :)
Cu drag,

Bravo (1) si de la capat (2)

Bravo Simona, de la capat Elena ... 1 si 2 ... mai simplu de atat nu cred ca se poate spune ...
Cate poti cuprinde insa daca macar indraznesti sa complici aceasta matematica simpla? Habar nu am ... simt insa o amaraciune seaca ce si-a instalat tentaculele intr-un mod dezordonat incetul cu incetul, ipostaza datorata conjuncturii si mai putin a rezultatului. Dar cine mai are puterea sa fie obiectiv atunci cand esti implicat activ? Poate undeva la rece analiza ar putea avea efect!
Am urmarit de la "mantinela" o lupta sportiva secerata de dorinta atingand pe alocuri amintirile frumoase ale trecutului parizian ... si asta a fost tot ... adaugand insa: Bravo si tie Elena, de la capat maine Simona.
Felicitari amandorura, felicitari tuturor fetelor!
PS: nu pot sa nu remarc pe final lipsa de profesionalism si seceta acuta in ale cunostintelor tenisistice ale unui gazetar online ce arunca cu balegar aiurea doar pentru ca probabil el crede ca da bine. In articolul "GDF Suez/Doar Buzarnescu si Halep in optimi" publicat pe 6 mai pe www.tenis.info.ro subsemnatul absent de la meciuri stiti ce face? Citeste scorurile si isa da cu parerea intr-un asemena hal incat e atat de scarbos de urmarit vizual ( articolul ) incat macar sa vi-l recomand nu o pot face. Dar citez cu spor:
1. "Intr-o reeditare a finalei de junioare de la Roland Garros 2008, Simona Halep a invins-o fara probleme pe Elena Bogdan in primul tur al turneului de la Bucuresti. Halep s-a impus in trei seturi, scor 1-6, 6-0, 6-3 ...". Acum, a invinge fara probleme in trei seturi este ceva unic in intrecerile feminine, dar no comment!
2. "... in timp ce Irina Begu nu a facut fata acestei competitii si a fost invinsa categoric de catre slovaca Lenka Tvarovskova, scor 7-5, 6-1." Acum, de la 1-4 in primul set Irina face 5-4 si serveste, pierzand setul in final, realitati ce teoretic sunt departe de cele scrise. Ma intreb la ce capitol nu a facut fata, sa fie oare la tenis? No comment!
Pacat, mare pacat ca scriem tampenii despre cei ce atat cat reusesc bine ca reusesc ... sau nu conteaza?
Cu drag,

Reversul istoriei

Finala romaneasca dintre Elena Bogdan si Simona Halep in intrecerea junioarelor de la Roland Garros 2008 avea sa devina o pagina frumoasa de istorie predata simplu viitorului, un tablou sportiv incarcat cu vise indeplinite, planuri de urmat, ambitii de satisfacut.
Si viitorul a venit ... inversand diabolic de intortocheat circuitele ultimului act de pe arenele Parisului tocmai in inima micului Paris dezmierdat de primavara capricioasa, o mansa inaugurala (in)oportuna (ne)asteptata de calculele ambitioase din urma cu ceva timp, caci, oficial sau nu, invitatiile actuale pe tabloul pricipal al Gaz de France Suez adresate celor doua junioare au avut la baza acel moment de istorie ... anuntate tocmai de atunci, oficial sau nu.
Finala si-a mutat "locatia" in timp, aratand cu degetul un antagonism al prezentului ce merita trait din plin, astfel ca acel final de drum si-a gasit acest nou inceput de drum ca reper simetric al unei balante permanente ce guverneaza iata, ca un gardian de nadejde, la pastrarea echilibrului.
Sa fie un meci frumos cu doua castigatoare si un singur perdant, sa fie ceea ce ieri stralucea!
Cu drag,

Break time: serveste Tiriac!

Cati nu ar vrea sa reuseasca break-ul pe serviciul lui Tiriac macar idilic vorbind? Multi, atat de multi se pare ca ar fi raspunsul incognito rastit in soapta din spatele vreunei prelate batute de vant si zgura rosie. Raman infim de putini cei care inainteaza cu tupeu in partea adversa a terenului de joc cautand cu privirea mustata diabolica a lui cel ce serveste ...
Sssstttt ... astea sunt prostii! ... caci lui nu-i pasa de puciurile doctrinare ale unor gasti de chibiti ce doresc cu inversunare un pic din felia vizionara a unui fenomen la scara macro insurubat in realitate de cel ce anunta vanjos ca timpurile se schimba cat ai clipi din ochi si in tenis. "Jucam?" si astfel Mutua Madrilena Madrid Open 2009 instaleaza ingrijorarea in randul celor patru giganti invitand cu cartile pe masa la dialog prin suprimare, un viitor probabil ce satisface poftele efemere ale unui gurmand elegant gata de prada.
Zgura albastra, acoperis rabatabil pe trei arene, manechine si manechini pe post de copii de mingii plus bani la greu in dreptul premierilor ... inovatii futuriste ce declanseaza furnicaturi placute numai la o simpla aruncatura de priviri nevinovate, imprastiind savoarea unui nou etalon al perfectiunii sau chiar normalitatii in tenisul mondial.
"Silence please" si tribunele amortesc. Serveste Tiriac! si simti cum zumzetul multimii isi asteapta semnalul de eliberare din cusca infranarii voite impuse de trecutul tocmai trait. Si el a fost dat!
Cu drag,

Parinte federal

In atentia dnei Ruxandra Dragomir, presedinte FRT
In atentia Comitetului Director al FRT

Nu inteleg de ce un sportiv, cat si antrenorul ei nu primesc instiintari oficiale din partea oficialilor FRT in probleme ce tin de tenis si se prefera comunicarea cu parintii. Cine joaca acest tenis? Parintii sau sportivii asistati de pe margine de antrenori?
Ca atare, va rog a analiza posibilitatea crearii la nivelul FRT a unui post de parinte federal avand ca sarcina principala comunicarea instiintarilor oficiale emise de FRT persoanelor direct implicate in fenomenul tenisistic, atat din teren cat si din afara lui. Va las pe dumneavoastra si domnii vicepresedinti sa decideti care sunt persoanele in masura a fi instiintate ori de cate ori exista un comunicat oficial de transmis din partea FRT, mentionand in acelasi timp ca oportunitatea infiintarii unui astfel de post este benefica federatiei ( cu siguranta ), dar nu si persoanelor direct implicate in fenomenul tenisistic pe care le aveti totusi de decis tot dumneavoastra ( si asta tot cu siguranta! ).
Suna a intepatura in plus adaugata deja la multele contre si greutati intimpinate de Ruxandra de la inceputul mandatului de la misogini inraiti sau pur si simplu “opozanti” de meserie, cu sinceritate spunand ca nu asa vreau sa fie perceput acest material. Nu fac parte din nicio gasca si nu am votat pe nimeni in asa fel incat sa fiu perceput ca “vandut” de drept, dar cert e ca am un carnet de antrenor. Si atata tot.
De ce o federatie prefera sa comunice cu parintii probleme ce tin de sportiv, antrenor sau club sportiv este ceva ce nu am inteles niciodata … De ce un antrenor federal a preferat mereu sa comunice cu parintii in dauna antrenorului este ceva ce nu am inteles niciodata … dar pana la urma am mers mai departe caci indiferent care ar fi fost membrul echipei anuntat, comunicarea in interiorul echipei a fost mereu si astfel am reusit sa ne facem treaba. Insa nu asa consider ca ar fi fost si normal.
O spun, la final si din pacate, cel putin la acest aspect al comunicarii mai sus amintite, ca vremurile se schimba, dar naravul ba … este o constatare trista a unei realitati traite ieri, azi si probabil si maine de propria persoana … in 2003, in 2006, in 2009 … ani in care acel carnet de antrenor nu a contat, nu conteaza in continuare si imi e greu sa cred ca va conta pe viitor … indiferent daca au fost sau nu rezultate, indiferent daca sunt sau nu rezultate.
Nu vad in atare conditii de ca sa avem "antrenor federal", cand putem simplu sa avem "parinte federal", aducand aminte faptul ca multe dintre aspectele vitale de comunicare din trecut si vad ca si in prezent au fost transmise de la Federatie la Parinte, sportivului si antrenorului ramanandu-i doar dreptul la replica in zadar si, in cele mai multe cazuri, semnarea condicii in dreptul rezultatelor.
PS: cu un usor naduf adaug ca poate am vorbit la general. Nici vorba. Au fost si sunt cazuri in care informatia este transmisa diferentiat in functie de persoane sau, ironic vorbind, in functie de operatorul de telefonie mobila la care sportivul sau antrenorul sunt abonati. Nu e corect, nu e fair play, iar eu stiu foarte bine ce spun.
Ramane undeva si varianta oficiala de comunicare intre federatie si sportiv numita club sportiv afiliat, dar, probabil si aici normalitatea se comporta aidoma sistemului romanesc de detoate si mai nimic concret.
Cu drag,

Dusman sau aliat?

Vantul . Tenis. Turneu. Dorinta.
Combinatii de cuvinte ce pot produce bucurie sau frustrare deopotriva si in acelasi timp pentru sportiv printr-o simpla inversare constienta sau mai putin constienta a termenilor enumerati.
De cele mai multe ori vantul strica joaca celor veniti la turneu cu atatea planuri marete pentru ca “nu imi place sa joc pe vant” sau “ nu stiu sa joc pe vant” dand vina literlamente pe natura sau soarta. Dar toti vor sa castige cu o asemenea dorinta incat uita ca pentru asta trebuie sa faca si ceva in plus decat ceea ce se asteptau in mod ideal sa se intample, in favoarea lor bineinteles.
Ii asculti cat ii asculti, apoi vine intrebarea magica:”coach, ce sa fac?” …
“Multe!” vine raspunsul, dar mai intai trebuie inteles ca si sportiv care este relatia lui cu vantul: ii e prieten sau ii e dusman?
Cei mai putin experimentati deobicei se vaita cu toate fortele, demonstrand cu tarie ca pe asemenea conditii nu se poate juca. Au deci un dusman de temut.
Cei mai experimentati au o alta evolutie: toti au un prieten. Interesant e ca increderea ii desparte in doua tabere , una in care sportivii se focuseaza prea mult pe ei pentru a juca bine in conditiile de prietenie ( au inteles cum e sa joci pe vant, dar in continuare se lupta cu ei pentru a juca bine ) si una in care sportivilor nu le pasa de vant, jocul curgand lin fara probleme ( au inteles cum e sa joci pe vant, dar venind la turneu dupa cateva meciuri castigate focusul e pe joc si nu pe propria evolutie ).
Una dintre micile chichite care se pot rezolva se bazeaza pe antrenament in conditii de vant. Sau meci in conditii de vant. Orice in conditii de vant. Simplu adica, trebuie acceptat sa joci pe asemenea conditii. Apoi, ce sa joc? Si aici incepe frumusetea jocului de tenis.
Cand esti neexperimentat, accepta sa joci, transformand un dusman in aliat. Astfel, deja ai inceput sa joci.
Pentru cei mai experimentati – prima categorie, o mica greseala e focusul prea mare pe sine ce duce la incordare si control excesiv pe propriile miscari, negatia fiind de baza: “nu da aut”, “nu gresi”, “nu acum” in dauna aspectelor pozitive de genul: “loveste”, “asa”, “nu-i nimic”, “acum”. Ce e de facut? Cu siguranta nu e usor de acolo din teren, dar un mic truc este “fa exact opusul a ceea ce gandesti!”. Lasa ritmul jocului sa regleze evolutia, lasa adversarul sa isi puna amprenta si el pe joc si nu uita sa te incurajezi permanent.
Pentru cei mai experimentati - a doua categorie, o mica greseala este delasarea si “fortarea norocului”. “Eu joc bine oricum” si cat ai clipi te trezesti cu meci pierdut, desi loviturile fantastice ti-au reusit din plin. Un mic truc este sa ii tii mereu in priza cu diferite chestii ce ii motiveaza, unul dintre ele fiind pariul, de exemplu: “ daca castigi si meciul acesta ai 10 meciuri la rand castigate. Recordul meu ca fost jucator e de 11, ce spui, merge pe un suc ca nu ma ajungi?” … trebuie avuta atentie aici sa nu se creeze o supramotivatie.
PS: Eram acum ceva ani la un turneu in Cap D’ail cu o sportiva ce nu intelegea vantul, ascultand cu rabdare tot ce putea scoate la nervi. Am intrebat-o scurt cam cu e cu vantul pentru ea si din momentul ala a inceput sa zambeasca. Avea un prieten in plus si jocul parca stralucea. Azi sunt tot cam pe acolo si am intrebat din nou. Inca o sportiva a inteles mesajul si asta s-a vazut pe teren.
Cu drag,

Neata de la frontiera

Neata va spun voua de la frontiera in aceasta dimineata agitata de criza mondiala ... in drum spre turneu fiind in caz ca cineva e curios indeajuns incat sa intrebe cand voi fi mic si galben inca si inca o data ... Cert e ca deocamdata am ramas mic, dar rosu :)
Doar 2 lucruri am de zis:
1. Cand vom aplica legea la vama in mod unitar si nu individual in functie de ceea ce interpreteaza nenea din spatele gemuletului?
2. Cand va fi gata portiunea de la Balotesti la Otopeni? Pentru ca asa poate ies si eu pe weekend in mall aici la vama, caci la cate pitipoance si fitze pe masura am vazut cred ca am gresit "iesirea". Sa nu omit esarfele barbatilor galanti de periferie si damful Armani omnimirositor.
Hai ca poate data viitoare scriu si ceva de tenis, scurt si la obiect, ce spuneti? Get ready crew, we are preparing for flying, take your seats ...
Cu drag,

Cu greu inainte, dar macar nu stam ...

Cam acesta e peisajul imbietor ce-l respiram pana la putrefactie zilnic. Strangem din pumn, dinti si partea dorsala pentru a izbuti milimetric un pas inainte pentru omenire ... si stop, restul il stiti.
Ma frapeaza uneori cate ceva, ca de exemplu: in sambata pastilor ma plimbam cu bicicleta pe trotuar, la un moment dat ma opresc si constat perplex cum trei oameni vroiau sa traverseze pe zebra in mod regulamentar in timp ce un nene cu un cielo si sapca pe cap nu ii lasa. Ei si? Partea halucinanta e ca nenea opreste masina in mijlocul trecerii de pietoni, deschide usa si sare la bataie!!! Mai poti spune ceva? Cu siguranta nu, cu atat mai mult cu cat pe bancheta din spate a masinii era si un copil ce probabil a invatat pe loc ca scandalul si violenta rezolva situatiile conflictuale. Despre cine are partea de vina si restul probabil a avut grija taticul scandalagiu sa coafeze dupa !?
Am continuat sa pedalez, buimacit mental si oripilat vizual cotrobaind in stanga si in dreapta dupa alte anomalii. Am pierdut contactul cu normalitatea instantaneu intrand intr-o lume sculptata de vicii. "Coach, cred ca noi romanii ne uram atat de mult!" si capacul a fost pus, inghesuind simbolic de simplu nuantele unei mentalitati de popor smecher in lupta cu fratele lui mai slab pe scara sociala. Mai e de mirare ca cei stau la panda la hotare arata cu degetul si inoculeaza venin? Singurul dusman e din interior, asa cum a fost, este si va fi pentru o natie hapsana dupa barfa, scandal si orgolii prostesti.
Cu greu putem spune ca mergem inainte, dar macar nu stam pe loc. Singura diferenta de optica ar fi daca nu cumva mergem in sens opus. Dar ce rost are sa scuipam impotriva vantului ?
Cu drag,

Iertam de iertat, dar merita toti asa ceva?

A fost fara doar si poate o saptamana a patimilor diferita de cele multe in care "intangibilii" vietii publice au simtit gustul amar al unui revers academic opus celui insusit in mod personal. Cine e cel mai mare smecher din tara? ... si-a gasit raspuns in fata plebei prostanace, insa nu si in realitatea stiuta de ei cei grei ce jongleaza cu masele de suflete dupa bunul plac sau interes electoral.
Fie ca vorbim de Becali sau Penescu ( par example ), dusul rece al unei secunde de temnita au adus mai degraba in atentia noastra un fel de martiri si mai putin de cei certati cu legea, un show cusut cu ata alba ce daca ar putea fi tradus ar amplifica frustrarile neputintei sistemului. Au fost sau nu vinovati de acuzatiile aduse tine poate de competenta magistratilor, restul chibitilor din noi avand posibilitatea de a chichoti pe la colturi tot felul de chestii, imprastiind dezastruos de simplu circul asa cum ei doresc sa existe.
Unde e criza pentru cateva zile? In tribunalele romanesti acolo unde toata atentia a fost mutata (ne)intentionat din dorinta nebuna de control a celor ce trebuie sa puna ceva pe masa de pasti ... si daca nu e pasca, macar sa fie circ pe paine, caci toti avem tv si unde radio.
Ramane undeva in nestiinta experienta-sacrificiu acumulata in intunericul celulei, un amanunt infim ce ma distreaza la gandul ca in sfarsit nimeni nu e mai presus de lege si ca, de ce nu, pe toti ii putem ierta de pacate macar in aceste zile de sarbatoare. Gresim sau nu gresim suntem toti egali in fata institutiior statului, un consens neuniform reiesit vizibil in functie de fanta de lumina din care vedem, astfel ca totusi Becali scapa, Penescu ramane ... dupa fapta si rasplata!
Intervin politicos de aspru in amanunt pe final de articol si nu pot sa nu constat ca indiferent de ce am face, cine e smecher tot smecher ramane. Noi sa fim insa cu frica de Dumnezeu si sa iertam, caci au ei grija sa ne calce in picioare inca si inca o data pana ce vom auzi difuz: Paste Fericit alaturi de cei dragi!
PS: ironic vorbind fara lipsa de acoperire de drept, eu l-as fi iertat pe Penescu instantaneu din moment ce cel putin declarativ devenise stalp de baza al reformei (d)in tenis cu aprovizionarea metodica in euro de ordinul zerourilor pereche de trei luate de cate doua ori, chiar daca teoretic discutand ar fi aplicat aceleasi metehne in intrecerile oficiale pe echipe intre departamentele unei federatii ce gestioneaza mai nou ceea ce e deja vechi la nivel de comunicare cu sportivii prin intermediul parintilor trimitand cu cartonas rosu antrenorul undeva in cantonament federal departe de fenomen.
Sa iertam insa asa cum spune datina orice punct de vedere inteles eronat si sa fim aproape in aceste zile: Paste Fericit!
Cu drag,

Asculta pentru a fi ascultat ...

Imi place sa ud terenurile cu zgura ori de cate ori pot aruncand de fiecare data o multime de stropi si in gradina cu flori ce isi lipeste granitele de gardurile sarmoase ale ceea ce ii spun eu "la club". Imi place pur si simplu sa vad cum tasneste apa prin stutul stramt imprastiindu-si "cavaleria" spre fiecare punct insetat de apa. Imi place ...
Pur si simplu e un sentiment frumos de ciudat ce ma linisteste si in acelasi timp ma incarca, un amanunt inepuizabil la care recurg cu o oarecare smecherie strengareasca din dorinta nebuna de a da zgurei si pamantului uscat acel ceva dupa care tanjesc. Cuprind cu ochii fiecare centrimetru irigat de apa si ascult in tacere multumirea necuvantata pe masura ce timpul trece, ajungand intr-un final sa cuantific ranjetul naturii multumite. Ii place tratamentul ...
Ii ascult freamatele de bucurie scaldate in pojghita de apa revarsata din plin peste fiecare pantec existent, tragand aerul racoros in piept si intreband in soapta retoric: "te-am ascultat draga natura, acum esti gata sa ma asculti si tu?" ... si trag lacatul greu pe poarta proptind scurt usa de la intrare. Seara isi incepuse parca recitalul mladios indemnand la hibernare ...
Clipele au trecut repede si dimineata devreme am ajuns inapoi in mijlocul naturii tragand cu greu de lesul uman inca adormit. Oauuuu, ce priveliste fresh stralucea in razele soarelui pitigaiat, o primire calduroasa ce isi deschisese bratele larg dezmierdand placut totul ...
O noua zi isi incepea rutina, dar ceea ce ma uimise era natura: ascultase ceea ce ii soptisem.
PS: avem tendinta sa vorbim din dorinta de a fi ascultati, dar prostul obicei de a nu asculta ceea ce celalalt vrea sa spuna. Echitabil asa? Poate, poate nu, dar conteaza asa mult? Sigur ca nu, insa atunci cand vrei sa construiesti ceva ce-ti pasa, invata sa asculti pentru a putea vorbi ...
Cu drag.

Iubesc contrariul

M-am asezat pe o banca a parculetului din fata magazinului Unirea din capitala rontaind ceva biscuti sarati, holband in acelasi timp ochii la reclamele atarnate de-a lungul si de-a latul. Incepusera sa cada ceva picaturi de ploaie aerisind rapid praful inconjurator cu o senzatie placuta de racoare. Contemplam in liniste petele de culoare. Brusc mi-am dat seama de ceva: am un nou dusman, sistemul. Si el un nou prieten, eu.
Iubesc contrariul asta cu atat mai mult cu cat orice as face urasc din ce in ce mai mult sistemul, antagonist simetric pentru el persoana mea devenind din ce in ce mai draga. Asemeni exemplului:
"Ce ai facut la turneu Coach?"
"Am avut ghinion, am jucat cu favoritul unu al turneului, Sistemu'!"
"Iti dai seama Coach ce noroc a avut el?"
... si bang un switch servit impecabil incepe sa fie descifrat alandala. Impotriva cui lupt eu? Exact impotriva celui ce asta isi si propune, un musuroi plin de tentacule infinite ce isi atrage clientela zilnic din plebea dornica de razbunare pe viata.
Sa lupt in continuare? Poate da, poate nu. Cu certitudine adun ghem dupa ghem, dar parca tot el castiga ultima minge. Il urasc, dar imi si place ipostaza caci pierd la mustata si castig cu greu, astfel ca sunt constient ca undeva el ma pacaleste mai devreme oleaca., cam de fiecare data. Sa incerc sa castig totusi? Nicio sansa ... caci fiecare avem cate un nas.
Iubesc relatia asta de rubedenie intre mine si el, un amalgam de stari si sentimente ce pana la urma umple frumos paharul cu seva umana. Poate ca sistemul nu e pe placul meu si atunci ma apuca agitatia din dorinta de a-l modela asemeni fanteziilor mele. Cu siguranta insa eu sunt pe placul lui, poate nu asa cum isi doreste, dar asa cum are nevoie.
As fi vrut totusi si de ce nu ?! sa fim asa apropriati unul de celalalt, realitatea e insa un compromis ciudat de intortocheat in care fiecare avem nevoie de celalalt. As apela intr-un final, totusi, la un scurt dialog cu Cupidon, asta ca sa nu stau cu mainile in san. Habar nu stiu ce i-as spune, dar o singura chestie l-as intreba sincer: de ce SI mie mi-a dat o iubire imposibila?
Cu drag,

Cand va juca copilul meu turnee?

Primul pas facut de copil in incercarea de a descoperi tainele tenisului isi are loc in grupele de minitenis sau initiere, microcelule destinate primului contact cu civilizatia sportiva, responsabile intr-o atat de mare masura de ceea ce va urma pe viitor incat practic nimic nu poate fi mai important decat startul in noua “proba”.
Ce elemente cheie ascund acest start? Extrem de multe, poate cele mai multe existente in tot ceea inseamna un drum ulterior al sportivului, caci “startul” este o necunoscuta bivalenta lor celor ce se afla fata in fata pentru primele dati: copilul si specialistul. Zambetul inocent al copilului cauta cu disperare noi si noi orizonturi de cunoastere, dand frau liber tehnicii native de a se misca galagios oricum o fi, oprindu-se uneori sa asculte anagramele transmise de personajul impunator echipat cu un fel de instrument nemaivazut de mare. De cealalta parte cuprinzi cu ochii balamucul frumos al fiecarui zambet traind angoase placute in incercarea permanenta de a interveni contra naturii umane, asumand un rol de responsabilitate crescut in a opri sau nu bucuria.
Si dintr-o data auzi: “cand va juca copilul meu turnee?” Brusc incepi sa cuantifici faptul ca atmosfera de basm este ireala, ridici privirea spre parintele nerabdator, o cobori spre piticul jucaus … “Deja o face draga parinte!” … in zbenguiala haotica copilul isi incepuse competitia cu ceilalti fara a constientiza niciunul ca de acum incolo el poate va deveni sportivul, un nou statut inteles de la sine si nu impus de regulile celor mari.
PS: jocul si joaca de-a tenisul presupune o imbinare fericita intre antrenament si competitie ca un tot unitar si impreuna realizat in fiecare moment al dezvoltarii umane si nu separat ca si planuri distincte. Inveti si aplici in acelasi timp in competitie directa cu ceilalti, un amanunt ignorat ce peste multi ani va deveni piatra de temelie a campionului ce candva a fost si el copil. De ce ignorat? Pentru ca majoritatea exclud competitia din antrenament sau intrecere oficiala separata pana in momentul cand va fi pregatit copilul. Pregatit pentru ce? Probabil pentru ochiul critic al specialistului sau al parintelui, dar nu si pentru eficienta copilului.
Cu drag,