Sunday, January 20, 2008
Happy Open
Asa a caracterizat Roger Federer,primul mare Grand Slam al anului si probabil pentru el asa e.Insa nu e la fel pentru toti,va asigur ca pentru cei care pierd in primul tur nu e chiar asa,iar pentru un junior pentru care meciul de azi a fost botezul la un turneu de Grand Slam poate fi chiar trist,mai ales ca partenerul lui de dublu s-a accidentat si a abandonat la simplu,si astfel turneul pentru el a luat sfarsit.
Dar,viata merge inainte,cariera nici nu a inceput,important e sa tragi concluziile juste,cu ce a fost bine,ce mai putin bine,unde mai ai de indreptat si sa continui zi de zi,cu mult mai mult profesionalism,implicare,incredere si mai presus de toate COMUNICARE.
Probabil,pentru Bagdathis,dupa maratonul de aproape cinci ore de azi-noapte cu Hewitt,a fost si "happy " dar si "sad" pentru ca l-am vazut iesind din Rod Laver Arena plangand,dupa ce in setul patru, in momentele cand revenea de la 1-5,era vesel,chiar euforic,iar in turul anterior dupa victoria cu Safin,sigur a fost fericit.
Happy a fost astazi Simona,cand inainte de a-si incepe meciul,mi-a aratat ce si-a lipit pe rama rachetei,aproape de maner si anume pe o mica bucatica de leucoplast cuvantul SMILE,ca sa-si aminteasca mereu sa faca asta si in timpul meciului,si in momentul acela si eu am fost la fel,pentru ca am stiut ca acest "progres" cum l-a numit ea,mi se datoreaza si mie,de fapt vorbelor spuse de mine ieri dupa-amiaza tuturor celor patru juniori.
Astfel,as putea sa scriu despre starile sufletesti ale tuturor jucatorilor sau jucatoarelor care participa la Australian Open,dar ar fi tare greu,insa sigur cu adevarat HAPPY sunt spectatorii australieni si nu numai,care se bucura minut de minut de acest frumos spectacol,de pe intreaga suprafata din Melbourne Park,pe alei,la terase,pe iarba sau in tribune.
Iata cum,rememorand cateva din lucrurile traite si vazute in decurs de numai o zi aici,am putut trece si eu peste tristetea infrangerii lui Robert si chiar daca nu am devenit "happy ",macar mi-am revenit ca sa pot maine sa o iau de la capat si sa incerc sa gust savoarea primului turneu de Grand Slam al lui 2008.
Dar,viata merge inainte,cariera nici nu a inceput,important e sa tragi concluziile juste,cu ce a fost bine,ce mai putin bine,unde mai ai de indreptat si sa continui zi de zi,cu mult mai mult profesionalism,implicare,incredere si mai presus de toate COMUNICARE.
Probabil,pentru Bagdathis,dupa maratonul de aproape cinci ore de azi-noapte cu Hewitt,a fost si "happy " dar si "sad" pentru ca l-am vazut iesind din Rod Laver Arena plangand,dupa ce in setul patru, in momentele cand revenea de la 1-5,era vesel,chiar euforic,iar in turul anterior dupa victoria cu Safin,sigur a fost fericit.
Happy a fost astazi Simona,cand inainte de a-si incepe meciul,mi-a aratat ce si-a lipit pe rama rachetei,aproape de maner si anume pe o mica bucatica de leucoplast cuvantul SMILE,ca sa-si aminteasca mereu sa faca asta si in timpul meciului,si in momentul acela si eu am fost la fel,pentru ca am stiut ca acest "progres" cum l-a numit ea,mi se datoreaza si mie,de fapt vorbelor spuse de mine ieri dupa-amiaza tuturor celor patru juniori.
Astfel,as putea sa scriu despre starile sufletesti ale tuturor jucatorilor sau jucatoarelor care participa la Australian Open,dar ar fi tare greu,insa sigur cu adevarat HAPPY sunt spectatorii australieni si nu numai,care se bucura minut de minut de acest frumos spectacol,de pe intreaga suprafata din Melbourne Park,pe alei,la terase,pe iarba sau in tribune.
Iata cum,rememorand cateva din lucrurile traite si vazute in decurs de numai o zi aici,am putut trece si eu peste tristetea infrangerii lui Robert si chiar daca nu am devenit "happy ",macar mi-am revenit ca sa pot maine sa o iau de la capat si sa incerc sa gust savoarea primului turneu de Grand Slam al lui 2008.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment