Preluarea stafetei

In aceasta saptamana,am participat la turneul ITF de grad 1 Optus Nottinghill Juniors,alaturi de patru juniori de top romani,dar si spre marea mea bucurie am vazut, in calitate de invitat si doua meciuri la Australian Open ale primelor doua jucatoare romance (Edina e si nu mai e de-a noastra )Raluca si Sorana.
Incep,cum e si firesc,cu meciurile de la Melbourne Park,deoarece au fost doua evenimente,adversarele fetelor noastre numindu-se Nicole Vaidisova si Ana Ivanovici,doua jucatoare din topul mondial WTA.Chiar daca,amandoua au iesit invinse din confruntarile cu cele doua mari campioane,sunt convins ca ele au CASTIGAT mult,dupa aceste meciuri,fapt care le va ajuta sa urce si mai mult spre inaltimile la care aspira si pe care,zic eu,au toate sansele sa le atinga.
Ma opresc mai mult asupra meciului Soranei,de pe Vodafone Arena,deoarece,spre deosebire de meciul Ralucai,unde am fost singur,la acesta,in loja rezervata debutantei la un Grand Slam,am fost insotit de trei din cei patru juniori care sunt pentru prima data in Australia.Au fost langa mine Alexandra,Ema si Robert,singura care a lipsit (cu toate ca si-a dorit enorm sa vina )fiind Simona,dar care juca un meci de dublu in acel timp.I-am simtit extrem de emotionati la intrarea in imensa arena,stare care s-a mentinut pe intreg parcursul meciului,dar si foarte motivati,ca o colega de-a lor,de aceeasi varsta,sau un pic mai mare,cu care uneori se antreneaza,cu care vorbesc la telefon sau schimba sms-uri,este acum aici,fata in fata cu numarul trei mondial si una din vedetele actuale ale tenisului de oriunde.In plus,pe parcursul jocului,au constatat ca Sorana joaca de la egal la egal,cu valoroasa sa adversara si asta i-a bucurat,i-a intarit si sper, i-a ajutat sa inteleaga ca munca sustinuta,continuitatea si profesionalismul,ii pot aduce si pe ei aici,in scurt timp,asa cum s-a intamplat si cu Sorana.
Cel mai elocvent lucru,mult mai clar decat orice rememorare a cuiva care stie pasii din trecutul apropiat al sportivei,este panoul cu palmaresul turneului de juniori pomenit mai sus,si unde la loc de onoare,se gaseste numele Soranei Cirstea,ca finalista in editia 2006 si poze de la acea finala,sau de la editia anterioara unde Sorana a participat de asemenea,si acest lucru juniorii nostrii l-au vazut din prima zi cand au intrat in club.
Ca titlul ales de mine,pentru aceste ganduri,trimise de departe,sa aiba o greutate si mai mare,astazi in finala fetelor a turneului de Grad 1,Simona Halep a fost foarte aproape de a mai castiga un turneu important,dar asa cum Sorana acum doi ani a pierdut in fata lui Pavliuchencova si ea s-a inclinat in fata unei Arantxa Rus aflata intr-o zi de exceptie.Insa,anul acesta Cirstea a fost,dar Pavliuchencova nu, pe tabloul principal al Australian Openului,asa ca la anul,sau peste doi ani,poate Halep va fi si ea acolo,la marele bal al tenisului mondial,si de ce nu si celelalte sperante ale noastre,Ema Bogdan,Alexandra Damaschin...
Faptul ca avem deja doua reprezentante in prima suta mondiala,iar a treia e imediat acolo,pe 107, ma face sa nu mai fiu atat de pesimist ,ca e imposibil de greu de ajuns acolo,si sa le motiveze pe tinerele junioare sa ajunga si ele cat mai sus .Pentru aceasta,inchei spunand :

Multumesc Raluca,multumesc Sorana si mult succes in continuare.

Spor la treaba Simona,Ema,Aexandra,.....si mult succes in continuare.