Sunday, February 24, 2008

Multumesc

Am revenit din Portugalia,unde am insotit-o pe Andreea la un future si deja din prima zi,m-am simtit extrem de bine,lucru care nu mi s-a mai intamplat de peste doi ani.Cum asa?Destul de simplu,am redevenit un partener pentru sportivul(a)pe care l-am insotit in turneu,unul activ si in ceea ce priveste comunicarea,nu numai in celelalte componente ale meseriei de antrenor,si mai ales intr-o deplasare la un turneu in strainatate.
Concret,am regasit placerea de a discuta de toate,dar mai ales de a primi feedbackul atat de necesar de la sportiv,care pe mine ma ajuta sa-mi fac meseria cat mai bine,atat cat ma pricep,cu limitele mele.Nu am mai fost doar cel care tine banii si cheltuielile zilnice,cel care stabileste programul si se ocupa de toate detaliile care trebuie rezolvate pentru ca sportivul(a) sa ramana concentrat la joc si ca nimic sa nu-l distraga de la scopul principal cu care a venit in acea deplasare.M-am simtit iarasi util, din toate punctele de vedere,m-am simtit implinit,m-am simtit confortabil si de aceea tin sa-i multumesc tare mult Andreei pentru cele sase zile petrecute la Portimao.
De mult timp,imi doream sa verific ceva in mod concret,un gand care nu imi dadea pace,si anume ca,in perioada adolescentei,e mult,mult mai usor de comunicat,si implicit de lucrat cu fetele,decat cu baietii.Eu,am avut sansa,sa lucrez cu sportivi de varf din tenisul nostru,atat fete cat si baieti,si analizand cat mai obiectiv am ajuns la concluzia,spusa doua randuri mai sus,dar acum am putut sa o mai verific inca o data.
Cand,mai in gluma,mai in serios,dar mai ales in gluma,ii spuneam sportivei,cu care cu catva timp in urma,am avut privilegiul sa lucrez,ca de abia astept sa antrenez iar baieti,ea mi-a spus ca o sa vad eu,ca o sa-mi para rau,si a avut multa dreptate,am realizat in scurt timp ca asa e.De aceea,ii fac o reverenta,si ii multumesc inca o data,pentru colaborarea pe care am avut-o,si din care,nu stiu cat am ajutat-o eu pe ea,dar pot sa spun inca o data,(am mai facut-o)ca ea m-a ajutat pe mine, sa devin un antrenor mai bun.Pentru ca,parafrazand o fraza celebra "DACA COMUNICARE NU E,NIMIC NU E "

1 comment:

coach said...

Trecutul si prezentul reunite magistral in cateva randuri in incercarea de evidentiere a unui puternic sustinator de dezvoltare umana si implicit performanta sportiva in cazul de fata: comunicarea.
Raluca si Andreea, doua secvente placute care au retransmis feedback-ul la cel ce se numeste antrenor de drept reprezinta in cazul de fata exemple palpabile ale mentalitatii de a face mai mult decat altii sub cu totul alta forma.
Sportivul se hraneste constant prin intermediul comunicarii, iar antrenorul este parte integranta. Mai rar gasesti si intalnesti asemenea lucruri, insa in loc de a gasi cauzele eu ii felicit pe toti trei: Raluca, Andreea si Coach Iovanescu pentru felul in care rusesc sa faca treaba cu zambetul pe buze.
Bravo!