Ce s-ar fi intamplat daca Federer trimitea dreapta in aut la 3-4 in setul 3? Cu siguranta nu vreo 9 ghemuri la rand castigate pentru a intra in setul decisiv si astfel calculul hartiei isi primea tributul inca o data in mod eronat la aceasta editie de grand slam. Aproape si atat departe totusi … caci Federer intra pe un drum in care, si dupa o zi de pauza binevenita, va fi greu de doborat. Palpabil insa mirosul trofeului devine din ce in ce mai apasator, un final de turneu ce poate aduce lupte frumoase cu finalizari neasteptate.
Agitatie mare in rest si, pe ici colo, bucurie imensa in tabara Romaniei odata cu victoria Soranei venita oarecum la timp, o continuare sa spun fireasca a ceea ce a fost in Budapesta la Fed Cup. In orice caz, o Sorana mai rabdatoare in teren, mai atenta la fiecare punct si cu o aparare extrem de solida a fost exact jucatoarea ce a pasit in sferturi la Roland Garros, un plus adaugat parca de nicaieri la jocul ei ce iata ca face diferenta. Urmeaza un meci insa extrem de greu, o australianca pe zgura cu un joc solid si fractionat, o altfel de inclestare a nervilor in care Sorana va fi vioara intai si nu outsider-ul, lucruri ce amestecate cu aceasta zi de pauza in care va constientiza cat de aproape e de cel putin o semifinala vor inclina balanta … speram cu inca o victorie.
Pe terenurile complexului, langa Suzanne Lenglen, Elena Bogdan a punctat si ea victorios impotriva adversarei ce acum doua saptamani o scotea din turneul de la Bonfiglio, un meci incarcat de ambitie “right on time, right here” ce a disipat din incordarea instalata. Bucuroasa si nu numai, a reusit si prima victorie in proba de dublu la distanta de cateva ore …
Pe seara oboseala se instalase, revenirea acasa cu bus-ul fiind alene. Dar ma refer la mine, caci euforia Emei era de nedescris dupa meciul Soranei, o consecinta reala a ceea ce va urma de acum incolo. “Se poate coach!” puteai descifra la fiecare gest, o realitate ce va atrage cu sine un capital de incredere incredibil pe care jucatoarele romance il vor capata. Ceea ce e bine, extrem de bine pentru tenisul romanesc …
Cu drag
Agitatie mare in rest si, pe ici colo, bucurie imensa in tabara Romaniei odata cu victoria Soranei venita oarecum la timp, o continuare sa spun fireasca a ceea ce a fost in Budapesta la Fed Cup. In orice caz, o Sorana mai rabdatoare in teren, mai atenta la fiecare punct si cu o aparare extrem de solida a fost exact jucatoarea ce a pasit in sferturi la Roland Garros, un plus adaugat parca de nicaieri la jocul ei ce iata ca face diferenta. Urmeaza un meci insa extrem de greu, o australianca pe zgura cu un joc solid si fractionat, o altfel de inclestare a nervilor in care Sorana va fi vioara intai si nu outsider-ul, lucruri ce amestecate cu aceasta zi de pauza in care va constientiza cat de aproape e de cel putin o semifinala vor inclina balanta … speram cu inca o victorie.
Pe terenurile complexului, langa Suzanne Lenglen, Elena Bogdan a punctat si ea victorios impotriva adversarei ce acum doua saptamani o scotea din turneul de la Bonfiglio, un meci incarcat de ambitie “right on time, right here” ce a disipat din incordarea instalata. Bucuroasa si nu numai, a reusit si prima victorie in proba de dublu la distanta de cateva ore …
Pe seara oboseala se instalase, revenirea acasa cu bus-ul fiind alene. Dar ma refer la mine, caci euforia Emei era de nedescris dupa meciul Soranei, o consecinta reala a ceea ce va urma de acum incolo. “Se poate coach!” puteai descifra la fiecare gest, o realitate ce va atrage cu sine un capital de incredere incredibil pe care jucatoarele romance il vor capata. Ceea ce e bine, extrem de bine pentru tenisul romanesc …
Cu drag
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
No comments:
Post a Comment