Realitatea statisticii

Urmaresc indeaproape zvacnirile electorale ale alegatorului roman care este pus la incercare in timpuri politice tulburi, in prag de criza economica si in dilema sportiva de tip tenisistic. Hai sa vorbim nu vorbe, ci pe cifre statistice care apar in diferite conjucturi sub diferite forme care se pot rezuma la doua directii clare: pe cine doriti la FRT? si cine va fi la FRT?
Obama nu poate sari calul asa repede ca sa vina si la FRT, pe scena politica sunt si acolo lupte marete astfel ca Geoana sau Tariceanu au pentru ce se sacrifica, deci raspunsurile sunt evidente ca pot fi din lumea tuselor de plastic, lucruri palpabile daca dupa fiecare intrebare de genu' de mai sus se gasesc si variantele asemeni unui test grila. Ce spuneti daca vizitatorul de internet ar fi avut libertatea sa propuna el pe cine doreste la FRT? Ar fi fost interesant de vazut daca vreunul dintre candidatii anuntati ar fi avut si alti concurenti care din diferite motive nu au mers mai departe.
Revenind subit la oitele noastre, sigur ca normal este ca dintre candidatii ce doresc fotoliu prezidential ar trebui ales unul care sa poata sa se aproprie de insanatosirea sistemului si asta nu numai in fituicile electorale ci mai ales in zilele viitorului. Astfel ca inaintam si analizam la subiect ceea ce ni se prezinta in cifre pur statisitice ca fiind realitatea momentului. Regina are avantaj linistitor, regele si outsiderul sunt cap la cap si ajung regina impreuna, iar al nostru nenea Rusu incheie onorabil lista cu ce a mai ramas. Scriam in trecut ca regina joaca la simplu contra doi adversari, extrem de neregulamentar de altfel, dar real totusi datorita lipsei arbitrului ferm care sa atentioneza asta, iar asta nu se va schimba prea curand.
Lumea tenisului vrea schimbare si singura care are atu-ul acesta e regina, insa parca ceva lipseste din peisaj. Regele e prea linistit si sigur de victorie ...
Ce poate lipsi? Un lucru simplu. Si anume ca cifrele induc in eroare, iar regina stie asta, pe cand regele se bazeaza pe asta. Ce se vede in cifre este pur si simplu alegerea unui electorat mai mult sau mai putin cunoscator de tenis si nu realitatea statistica pentru ca presedinte la FRT va fi ales nu cum vrea poporul, ci cum vrea membrul delegat. Si aici este o altfel de lume.
Cluburile au fost infiintate in ultimii ani la libera trecere, apoi au fost puse in stand bye la ordin si repuse in drepturi dupa avizul corpului de control al FRT. In sfarsit!!! Astfel, aceste cluburi vor delega cate un membru care va avea putere deplina de a vota spre binele CLUBULUI de care apartine si mai putin de binele sistemului conform zicalei "fie cum o fi numai mie sa imi fie bine". S-au indreptat oarecum aceste mici "scapari" si au fost afisate pe site-ul FRT lista cluburilor cu drept de vot, iar la prima vedere putem spune ca tenisul don Romania chiar este dezvoltat la scara larga din moment ce avem cate cel putin un adapost tenisistic in fiecare regiune a tarii, dar la a doua vedere insa iti vine intrebarea: maica, ce inseamna club sportiv?
Fiecare club va trimite un soldatel la Brasov cu directive clare, putine fiind cele care merg la aruncatu' banului sau inspiratia de moment, dar mai departe vin cu intrebarea: oare cel ce e investit cu incredere va vota cum s-a stabilit sau isi va schimba decizia la fata locului "fortat" de anumite imprejurari?
Atentie,
Ca cea ce scriu sondajele sunt eronate, faceti un poll pe membrii cu drept de vot si atunci realitatea poate deveni reala.
Atentie,
Ca membrii sunt influentabili pana la ora H, indiferent de ce li se spune de acasa.
Atentie,
Ca o mare parte din membrii sunt deja impartiti intre rege si regina, iar restul tind sa alerge catre outsideru' flancat de rege.
Nu stiu cum va fi, dar m-as bucura sa se voteze in cunostinta de cauza cu inima plina de raspundere si nu cu interesu' sacosei de umplut in prag de sarbatori. Realitatea insa va fi cu siguranta alta, iar statistica bat-o vina va ramane mereu cu totul alta Si nu de alta, dar mereu ramane vie d'ale lu' Catavencu: "Eu cu cine votez?"
Cu drag,

Trecutul prezentului

Am incetat demult sa incerc macar sa pun rachetica mica in mana unui copilas dornic de a invata tenis pentru a ajunge campion. Inainte demult o faceam si parca era destul de distractiv, dar in acelasi timp extrem de greu din moment ce era si o responsabilitate uriasa a mea, a celui ce preda un calup de informatii impachetat frumos pentru un posibil viitor potential sportiv ce cerea cu subinteles sa aiba dreptul macar la seriozitate si calitate informationala.
Am trecut pas cu pas spre cei mai mari si dintr-o data realitatea m-a pus fata in fata cu ceea ce personal consider etica profesionala, respect pentru profesie si respect de sine, in acelasi timp aceste lucruri indreptandu-mi atentia inapoi spre primii pasi, cei ai predarii tenisului sub forma necunoscuta pentru primele dati.
Aflat in antrenament, dirijand de pe margine unul dintre sportivi, incercand sa creeam cadrul benefic de a progresa am constatat o dorinta excesiva de a reusi acel ceva planificat, dar in totala neconcordanta cu posibilitatile tehnice de care dispune sportivul. Pentru el lupta a continuat, pentru mine insa universul s-a mutat cu pizma in interiorul meu si gandurile au inceput sa curga necontenit spre trecut. Al lui, al meu, al tenisului, al celor ce pot schimba ceva dar nu o fac pentru ca ... sunt multe motive.
Ajungi junior cu aspiratii la seniori si constati ca poate poti mai mult, dar nu ai cu ce pentru ca cineva sau ceva in trecut a tratat cu superficialitate tenisul predat.
Daca m-ati intreba daca e greu sa antrenezi sportivi ca Elena Bogdan, Andreea Iova sau Alexandru Luncanu v-as spune sincer ca e urias de greu, dar sunt si alte lucruri care contrabalanseaza, in special pentru ca lucrezi cu sportivi ce au trecut de pragul de copil nevinovat si intr-o anumita masura stiu ce vor. E o munca in echipa care indiferent cat e de grea este suportabil de frumoasa.
Daca m-ati intreba ce mi-a fost mai greu sa antrenez, initiere sau performanta, cu mana pe inima va spun ca initiere.
Pentru simplul fapt ca acolo e munca unitara a profesorului care se chinuie cu un ambalaj de carne si oase sa il faca atent ca acolo se desfasoara un proces instructiv-educativ, sa il transfome din dezinteresat in copil activ, sa il invete un sport si sa ii modeleze o educatie, fie ea si numai sportiva. Iar asta implica si o responsabilitate uriasa de a face ceea ce trebuie pentru ca, copilul, sa beneficieze de tuningul necesar continuarii cursei, daca isi va dori si va putea.
Daca un sportiv la final de cariera nu a reusit performante datorita lui personal, atunci se poate inchide inca o fila. Daca insa nu atinge maximul datorita plecarii deficitare ( in cazul de fata ), parca nu e datoria sportivului sa culeaga deficientele celor investiti de sistem.
Eu daca as fi o insitutie sau in conducerea unei institutii ce premiaza sportivii la rezultate exceptionale as premia fiecare antrenor ce a lucrat cu sportivul, an de an, dar mai ales pe cel ce i-a pus racheta in mana pentru prima data si cel ce l-a convins ca tenisul poate deveni camin confortabil. Sunt cei ce au o responsabilitate uriasa, sunt cautatorii de aur sportiv si indrumatorii adevarati pentru restul sistemului, sunt cei datori cu inocularea tenisului asa cum el va fi sau, mai bine zis, cu inocularea visului mai aproape de visul sportivului.
Sunt multe de zis, dar acolo la baza piramidei cineva ar trebui sa construiasca din pasiune edificii solide ce timpul le va pune in valoare. Sunt prea putini insa cei ce acolo isi fac treaba si astfel SI la terminarea antrenamentului am inghitit in sec ceva ce nu ar fi trebuit sa arate asa. Am vazut inca un sportiv ce munceste mai mult acum pentru a acoperi ceea ce in trecut a fost la voia intamplarii si a nepasarii, dar cum nu cunosc realitatea asa cum a fost inchid cu: daca a fost vina elevului, sa munceasca acum. Daca insa a fost vina profesorului, cine il trage MACAR la raspundere?
Cu drag,

Returul

Este si va fi una dintre armele tehnico-tactice cel mai putin antrenate in sesiuni de dezvoltare a jocului sportivului, cu atat mai mult cu cat importanta lui e definita de catre statistica si realitate ca fiind cruciala, ceea ce creeaza in mod paradoxal inca un paradox. Jocul de tenis se incepe cu serviciul de sus si se continua cu returul, adica ceva de genu' gazda invita la dans si oaspetele accepta, astfel ca nu exista alta varianta. Daca e asa, de ce oare nu se antreneaza invitatia la dans si acceptarea propunerii intr-un mod mai atent ca si numar de repetari, minute, serii, antrenamente?
Exista mai multe raspunsuri, dar unu' mare si adevarat este faptul ca antrenamentul si competitia sunt doi parteneri ce normal ar trebui sa se intrepatrunda, dar care sunt tratati in mod diferentiat total eronat. Logic ar fi sa jucam pe puncte si apoi sa antrenam ce nu merge pe puncte. Asta dupa ce bineinteles antrenam si perfectionam ceea ce merge pe puncte. Intai calitatile, si apoi defectele.
Deci, servim de sus si obligatoriu returnam, dupa care incepem sa ne jucam cu temele. Asta este ceea ce se intampla si in meci, nu? Astfel putem continua firul povestirii si deci ar trebui normal ca indiferent de ceea ce avem ca si obiectiv de pregatire raportul servici-retur sa existe aproximativ in aceeasi termeni. Ce nu se intelege e:
1. importanta invitatiei la dans si acceptarea propunerii. Fiecare se uita la cate floricele fac cei doi dansatori si cate figuri de break dance combinate cu up-down-uri de trunchi, picioare si brate. Mai putin la faptul ca fiecare dans presupune si preludiul. Fara el, nema stilinguri, cum de altfel se vede pe ringu' de dans. Cam gol taica.
2. serviciul si returul repetate obsesiv numai la cos si numai la sfarsit de antrenament duce la monotonie. Lipsa de ritm. Lipsa de concentrare. Etc. Daca am continua cu o faza de joc tactica si apoi liber la joc parca am pastra si raportul din meci in care se serveste o data, se returneaza o data si apoi se joaca patru-cinci schimburi alerte. Un exemplu doar.
Ce nu se mai intelege? Ca prin retur se poate contracara un inceput de gandire initiat de servant si mai departe se pot creea premizele construirii punctului bazat pe deschidere de unghiuri fara a gandi prea mult. Doar feeling. Timing. Dar aste presupun si practice.
Ce nu se va intelege niciodata? Ca a servi de sus este mai greu decat a servi de jos ( sau din mana ), dar el este precedat automat de retur. Invitam la dans verbal sau dam un mesaj? E posibil ca in varianta a doua persoana cu pricina sa ramana fara credit si ... na belea, dansul nu mai are loc.
Serviti voi? Ca eu dau returu' oricum ....
Cu drag,

Multumesc!

Tot incerc sa imi fac timp sa mai scriu si pe blog si tot am zis ca voi incepe macar periodic sa scriu baliverne si despre tenis ca si cum se joaca din postura de invatator, dar nu din dorinta de a da lectii ci poate mai mult de a prezenta unghiuri de vedere prezente in antrenamentele de zi cu zi. Poate pe viitor, deocamdata ma omoara altele, caci nici acuma cand privesc carnetu' de antrenor nu inteleg daca a fost o gluma cand mi l-au dat sau erau la promotie cartoanele albastre cu insemne birocractice.
Caci in ultimii ani multe s-au adunat deasupra gradinii si parca numai grindina a cazut atunci cand totusi cerul era de un albastru pur, iar asta deja incepe sa imi provoace lehamite virala. Am asa o bafta la sportivi de ii ciunteste sistemul exact cand iti e lumea mai draga si nu inteleg de ce, pentru ca parca atunci cand doi se bat al treilea nu ar trebui sa sufere de pe urma paruielii democratice. Nu am putere sa mai spun decat MULTUMESC!
Voua cei ce impartiti la masa voastra interesele personale!
Voua cei ce aveti de rasplatit trecutul!
Voua cei ce ... schimbati destine ... caci nu mai am puterea sa va las sa o mai faceti!
Prea multa alba-neagra jucata cu vietile sportivilor si prea multe destine schimbate aiurea doar pentru ca cineva a vrut altceva fara macar a justifica decizia in cel mai mic amanunt.
Vreti voturi? Normal. Si ce dati la schimb? Multe. Si ... Shimbare?
Oh da, iluzii transformate in deziluzii si transpuse comic pe sceneta CNT cu zicala: "Crede si nu cerceta!". Pana cand? Ever for ever ...
Sa tipati si sa le inchideti gura celor ce se numesc sportivi aducatori de aur sportiv.
Sa ii ademeniti si sa le promiteti ceea ce se schimba in functie de interes.
Sa ii tratati ca pe niste carpe de inventar de care va puteti descotorisi cand vreti.
Sa ii sunati cand aveti interes si cand au ei sa nu raspundeti la telefoane si, cei si mai grav, sa nu aveti obraz sa le comunicati vestile si sa dati vina unu pe altu'.
Iar pe noi, restu', sa ne vorbiti ca unor handicapati.
Si apoi sa ne chemati la vot sa va votam, caci cineva trebuie sa fie si lideru' ce va coafa zicalele in functie de strategia de urmat si le va improsca in multime : "fraiere, culege ce ai votat".
Peste tot viata e la fel si pe sticla apare tot cine e impins de la spate ... astfel ca NU voi vota cu Segarceanu, caci habar nu am cine e si de unde a aparut cu intentii de Robin Hood ... NU voi vota cu Dragomir, pentru ca am vazut schimbarea deja... NU voi vota cu Haradau, caci sub mandatul lui grindina mi-a omorat trandafirii.
Multumesc partidului si va doresc caterinca la greu la alegeri, eu personal MA ABTIN. Imi ajunge cat rahat se comercializeaza pe aleile tenisului romanesc.
Adio,

Pasiunea de a juca tenis

Trecutul a ramas in urma si astfel prezentul isi face loc cu tupeu in spatiul vitual sportiv romanesc prin materializarea unui proiect-concept de schimbare sau mai bine spus ajustare a calitatii promovarii valorii sportive a ceea ce unii numesc "on court performances". Dupa numai cateva luni de la aparitia in web a Olimpia Player's Site stafeta perfomantiala cunoaste noi linii directoare ce converg spre ceea ce sportivii lupta permanent, astfel ca de acum incolo rezultatele, stirile, trairile, albumele multimedia pot fi accesate intr-un cadru mult mai profesionist si mai aproape de realitatea din teren la un simplu click pe Olimpia Tennis. Sper ca site-ul sa poata sa se ridice la inaltimea valorii sportive a celor caruia ii este dedicat si sa devina cadru placut pentru cateva minute in vederea cheltuirii timpului cititorului dornic de nou, de frumos, de rezultat sportiv inregistrat.
De ce mai mult? Din pasiune pentru tenis. Cum s-a ajuns aici? Cititi pe blogu' designerului, cel ce s-a ocupat de noul facelifting virtual. Si vom continua sa progresam! Din pasiune pentru tenis!
...
Nu avem antrenori, preparatori, psihologi, fizioterapeuti pe masura ... nu avem cluburi, federatie, sistem, management si marketing pe masura ... nu cred ca avem destul de multe pe masura dorintelor performantiale ce nutresc in interiorul tenismanului roman.
Parintii sunt prea streesanti, terenurile sunt mereu de vina, racheta nu e niciodata cum trebuie racordata, adidasii sunt tociti, iar mingile sub orice critica ... la pranz nu se poate face antrenament pentru ca exista un motiv, se intarzie pentru ca mereu exista un motiv, nu se poate face incheierea pentru ca intotdeauna exista un motiv.
Asta spune sportivul dornic de faima internationala. El este intangibil, restul este un focar de probleme si neplaceri, restul sunt cei ii provoaca lui atatea dileme si conflicte interioare. Ar vrea sa fie lasat in pace, ar vrea sa fie independent, dar cand o faci incepe sa isi faca program de "bambilici" sau sa te cheme sa il ajuti sa progreseze. Ce sa intelegi?
In trecut tenisul il jucam in conditii atat de grele si plecam in turnee atat de greu incat parca nici nu merita sa aduc aminte. Acum daca sare un pic prost, daca racordajul nu e la nu stiu ce tensiune, daca mingiile sunt tocite sau daca echipamentul nu e belea ... tenisul nu poate fi practicat. Multi dintre cei ce au apucat vremurile trecute pot spune cum iarna se inghesuiau in sali de licee, scoli sau mai stiu eu ce acoperituri pentru a prinde la ore tarzii in noapte sau dimineata devreme cate o ora pe juma de teren sa bata mingea. Acum avem baloane, terenuri de greenset, salile lu Nastase, se bate mingea la ore civilizate, cu conditii extrem de decente si ... totusi tenisul nu poate fi practicat.
Ce nu inteleg eu este: tu sportivule iti faci treaba? Esti profesionist? Esti concentrat la ceea ce ai de facut? Iti doresti mai mult de la tine?
Daca ii intrebi pe ei, auzi super simplu: DA. Daca admiti si ii urmaresti in continuare observi ca parca nu e asa, nu stiu, parca e o complacere in situatia si postura de jucator de tenis. Termina antrenamentul si "tusti" pe usa de la teren, fara pic de refacere post efort. Incep antrenamentul dupa 2-3 minute de joc si "tusti" in teren sa joace tenis. Incep si termina acest perpetuum mobile si restul timpul si-l umplu simplu cu diverse. Ai citit ceva despre ceea ce nu iti merge la tenis? NU. Ai mancat la pranz dupa 2 ore de tenis? DA, un sandwich. Ai fost la pregatire fizica? NU, m-a durut spatele. Sa continui?
Vii pe margine si ii urmaresti jucand jocul de tenis. Robotizat, fara sentimente ... fara placere. Doar nervi, doar "bagami-as, futu-ti, dute-n m...i ", rachete zburatoare, mingii aruncate spre garduri. Pasiunea de a juca tenis este lipsa totala, iar termenul "profesionist "este complet necunoscut. Merge si asa si uite asa acceptam realitatea. Suntem fiecare de vina, dar TU jucatorule nu ar trebui sa fii cel care isi doreste sa faca cel mai mult? Si nu din vorbe, din felul in care te comporti pe teren si iti asezi viitorul? Caci mai devreme sau mai tarziu munca ta si seriozitatea ta va da roade ...
PS: poate placerea de a juca tenis este sau a fost pentru cei ce cu adevarat miscarea e sau a constituit spatiu intim de libertate si confort, pentru cei ce tenisul este sau a fost o sursa de incarcare, pentru cei ce inteleg sau au inteles ca in spatele a ceea ce se vede exista nebunia frumoasa a interecerii sportive cu racheta mare pe terenul mare. Nu pot sa nu adaug faptul ca din tot timpul tenisul a fost un sport scump, dar parca realitatea zilelor noastre permite doar sportivilor cu banuti munciti de parinti sa practice un sport ce necesita si PASIUNE, nu numai altceva ...
...
Lupta pentru primul loc a inceput oficial si la carma FRT prin lansarea candidaturii Sandei Dragomir si a lui Florin Segarceanu intr-un mod democratic, dar si a lui Tete Haradau de la sine inteles din postura de chief leader printr-un no show de inceput de campanie.
Cine va castiga? Cei pe care membrii cu drept de vot vor alege in curand. Tu cu cine vei vota? Ei, aici e aici.
Obama a schimbat traditia si istoria lumii devenind ceea ce acum ceva timp parea imposibil. Un negru la Casa Alba. Sanda Dragomir porneste la lupta poate parca dupa acelasi tipic aducand cu sine schimbarea, astfel ca tinta este clara: o femeie la FRT. De ce nu, daca alegatorii vor alege asa, nu?
Pare o lupta in doi, Sanda contra Tete, dar abilitatile de care a dat dovada echipa lui Tete conduc ostilitatile destul de tacticizat. Dupa loviturile de gratie aplicate de Tete Haradau, ultimele fiind aducerea lui Dron ( fost candidat la presedentie ) in staff-ul de schimbare a tenisului si pozitionarea lui Andrei ca si Davis Cup Captain ( ulterior sustinator al lui Segarcea, care si-a anuntat candidatura ad-hoc !!! ), continui sa cred ca regele isi continua sahul declarat la regina intr-un mod in care e greu sa poti spune overrule.
Pura speculatie si varianta plauzibila: de ce candideaza Segarceanu? Daca era o lupta in doi membrii cu drept de vot trebuiau sa aleaga alba sau neagra ceea ce facea ca rezultatul final sa fie destul de incert. Asa ca s-a mai intodus o varianta, cea care va prelua din voturile la general ( cateva, dar care conteaza ) a celor nehotarati. Acum nehotaratii vor vota Segarcea ( pe langa cei ce il sustin ), in timp ce ceilalti vor vota alba sau neagra asa cum era de asteptat, eliminand astfel temerile echipei lui Tete ca nehotaratii vor vota cu Sanda ( asa cum teoretic era de asteptat ). Segarcea iese cu capul sus, iar singura sifonata va fi regina, caci regele a reusit sa ocoleasca primejdia prin aceasta miscare inteligenta. El isi ia voturile promise, regina pe ale ei, iar cele ce ar fi trebuit sa faca diferenta se duc la outsider. Care va fi diferenta de voturi intre rege si regina? Extrem de mica. Iar atunci veti reveni la acest articol si veti observa miscarea outsiderului. Si a regelui.
Cu drag,

Viata la tara

E simpla si din ce in ce si mai simpla in zilele noastre in care refugiul tancului de taran este capitalismul urban si claxoanele zgomotoase ale urbei pline de viata. Cine are bunici si mai da cate o fuga pe taramuri uitate de Dzeu ii ies in cale atat de multe necunoscute la care asisti si te uiti dupa de parca nu iti vine a crede ca ele se petrec. In timp real, in fata ochilor proprii, palpabil de simplu, de adevarat.
Pustiul de taran crescut in picioarele goale, cel ce alearga pe coclaurile satului dupa vitele si animalele lasate slobode sa smulga iarba plina de roua diminetii, cel ce mananca si azi o coaja de paine si bea o cana de lapte dublate de un fruct cules in fuga de printr-un copac al satului, cel ce invata adunarea si umanismul printre randuri intr-o sala de clasa la gramada cu semenii de varste diferite, cel ce saluta pe toata lumea cu "saru'mana" si fuge repede la o hora incinsa in mijlocul drumului la o sarbatoare declarata sau nu, cel ce raceste de frig si se trateaza cu foaie de varza si nu medicamente minune, cel ce lupta cu viata muncind terenul lasat de strabuni ca si datorie de platit prezentului ... el reprezinta viata la tara. Departe de luptele politice, de nebunia strazilor pline de sindicalisti, departe de emisiunile televizate si cotatiile euro-dolar, departe de ceea ce noi desteptii urbani cuantificam civilizatie ... se afla un monument, o valoare inestimabila: taranul roman.
Inca exista, inca e acolo, desi pe zi ce trece cineva se incapataneaza sa schimbe asta. De acolo de unde am vazut eu acum ceva zile viata la tara pot spune ca toate au ramas pe loc asa cum le cunosteam de mic copil, doar oamenii s-au schimbat, unii au murit, unii nu mai au mult, unii au plecat. Si asta doare. Sa vezi seara luminile palide ale stalpilor de iluminat ca domina pustietatea cand in trecut glasurile pustimii acopereau croncanitul pasarilor, grohaitul porcilor, murgitul vacilor, behaitul oilor, cotcodacul gainilor ... unde esti tu sat roman?
Cu drag,

Atat ... si nimic mai mult

Este si va fi deviza viitorului a celor ce in ziua de azi se multumesc cu putin si se incarca cu si mai putin. Iesiri salbatice la un Mc Donald's, plimbari cu cai putere pe Magheru la lumina becurilor prafuite, inca o escapada rapida la KFC, apoi parca merge de un club sau disco la moda sa se sparga ceva cascaval, mesaje la greu incropite cu viteza de telegrafista de pe timpuri ... si cate si mai cate astfel de realitati juvenile, dar, sa nu uit de internetu' cu al lui messu' de yahoo, hotmail sau meebo si HI5.
Din cand in cand mai trag cate un ochi la ce copii pasesc pe teren la initiere. Fatal gest. Lasam obezitatea si necoordonarile evidente din punct de vedere motric si analizam strict bagaju' informational. Cum arata o vaca? Asta da intrebare incuietoare. Cum este insa "Need for speed?" Marfa dle profesor. Oauuuu, asta da smecherie.
Din cand in cand insa mai trag si cate un ochi la cei mai mari. Fatal gest. Si aici. Nimic nou sub soare ... hormoni la pachet, par gealat, triocuri mulate, farduri, parfumuri si trecem rapid in placerile adoloscentei. Ma rog, nu e rau asta pana la urma, dar atat ... nimic mai mult?
Atat si nimic mai mult pare sa fie in capul celor ce maturizarea descreteste neuronii si ii indruma in cu totul alta directie decat o societate normala. Atat si nimic mai mult se regaseste in agenda personala a celor ce isi noteaza doar intalnirile cu alesu'/aleasa dar se se incapataneaza sa isi coloreze totusi paginile si cu altceva.
Bravo voua, ce pot spune? Sunteti cool, sunteti beton, sunteti tari frateee! Dar doar atat ... si nimic mai mult,
Caci cu parere de rau, realitatea este si in cazul vostru alta. Eu am incercat, dar nu merge.
Cu drag,

Umbrella Tennis

Doua cuvinte contopite aiurea care scrise sub forma de tag-uri la sfarsitul unui articol de blogger pot aduce vizitatori online la un simplu click pe google search, ceea ce ar creste blogu' in ochii mamutului cibernetic.
Altii, adica eu, de exemplu, mi-am zis simplu: dar doar la sfarsit se poate scrie chestia aia englezeasca “tag”? Si am dat frau liber curiozitatii crescute de blogger reusind sa fac si invers. Si uite cum am transformat “tag-ul“ in “title” intr-o secunda … exact cum altii transforma tenisul real in ceva ireal sau greu de crezut. Ce credeati? Ca am luat-o razna si incep sa delirez informational pe probleme semantice din domeniul megabitzilor si a tricilioanelor de impulsuri de tip internet?
Nici vorba, blogger in continuare pe probleme de tenis sau chinuiala prosteasca in a face ceva mai cu mot decat altii, asa cum spune cineva inversunat ideii de blog. Sau a ideii ca exist si uneori mai spun si nevrute care pot fi adevarate sau eronate, depinde de fanta de lumina din care este vazuta informatia.
Ati auzit vreodata de umbrella tennis? Oare exista? Greu de crezut, dar pe undeva el misuna ca un adevarat ciclon care atrage si inglobeaza fiecare persoana ce ii intra in contact. Cu o singura conditie, ca acea persoana sa fie de acord sa “joace” cum canta umbrella.
"Ce sa joace taica?"
"Tenis, normal!!!" Am spus la genul masculin pentru ca cred ca devine un sport adevarat, dar care are sanse mici sa reuseasca sa fie acceptat SI la Olimpiada. Doar daca ciclonul nu se uneste cu taifunul si pe drum mai fac o alianta cu tsunami, orice e posibil. Cine e taifunul si cine e tsunami? Usor de ghicit … la final :)
La prima impresie, cautand sensuri doar pentru cele doua cuvinte luate impreuna si deodata, primul gand se duce la Ilie Nastase si nazdravaniile lui din vremea copilariei din tenisul mondial ...

Amuzant si teribil Nasty.
Si trecem mai departe. In Sofia zilelor noastre, asa cum aveam sa spun cu ceva articole indarat, vremea ploioasa si mohorata a decimat activitatea tenisistica asa cum e ea descrisa la carte. Romanul inventiv si pus pe sotii, dar si cu ceva sambure de uz practic necesar totusi, a gasit smecheria care sa asigure continuitatea in conditii de vizibilitate redusa si risc de umezire capilara accentuata: umbrella tennis! Astfel, eu, coach, am purces repede la desurubarea unei umbrele tip din gamalia de plastic alb-rosie prafuita de zgura namoloasa de Bulgaria si am tinut adapost sportivelor pe durata catorva minute din antrenamentul oficial, spre deliciul lor care au izbucnit in cuvinte monosilabice extreme de sugestive: “poze!”,”poze!”,”poze!”. Si asta am si facut …

Servicii complete si viata merge inainte.
Ce ne facem daca umbrella tennis isi imbraca mantaua de ciclon si incepe sa isi arate coltii adevarati? Fiecare “sport” are mereu de toate, dar partea asta de care as vrea eu sa vorbesc este un fel de maladie alimentata constient de doctor cu nepasare sau de responsabilul cu eradicarea infectiilor si a bolilor contagioase cu inconstienta.
"Frateee, ma lasi, e treaba asistentei!" , zice doctoru' ....
… si uite asa incepe drumul cercului in sistemul plin de bube. Incepem sa invinuim vinovatii alergand dupa dreptate, ba in stanga, ba in dreapta.
Offf! Se intampla in mod ciudat ca in ultimii ani ai tenisului autohton sa apara si se dezvolte o ramurica minuscula , dar vanoasa rau, de practicanti ai performantei sportive in duo tandem. Am fugi repede cu gandul la jocul de dublu unde-s doi si puterea creste, dar nope.
"Si care-i treaba cu umbrella si tenisul, ca o cam lungesti coach?!"
"Un pic de rabdare, c-asa e in tenis!"
Un spectator nerabdator m-a intrerupt si l-am pus la punct pentru moment, dar cam are dreptate el si astfel inaintam ca Praslea cel Voinic si dupa ce am dat tarcoale la culoarul de dublu ne reasezam pe problema principala a noastra de azi si anume: jocul in doi la simplu. Cum asa?
Unul e jucatorul. Clar. Al doilea? Si doi la simplu? Mah da-o naiba de inginerie!
Al doilea e ciclonul.
"Ciclonul si jucatorul? Hai ca asta e aberatie mare!"
"Off, tu, spectatorule, rabdare inca un pic, poti?"
Acelasi spectator fidel incearca ca grabeasca cursul prezentului. El este din pacate cel ce ramane cu o placuta impresie a ceea ce a vazut din tenis, fara sa isi dea seama ca a fost, poate, inca o bucata din umbrella tennis si nu tenis pe bune. Pacalit vizual, dar mai conteaza? Pentru el poate nu, dar pentru altii, cu siguranta da.
“A acoperi tenisul”, metaforic vorbind, este a ii atasa permanent o umbrela protectoare. Dar nu de ploaie, ci de puncte in clasamentul mondial. Si nici de soare, ci de glorie mazgalita cu noroi putred. A juca si incanta dobitocul flamand de victorie ce vine in tribuna si scandeaza cat il tine gura “HAI Jucatorule!” , fara a ii spune ca ceea ce se vede nu e ceea ce pare este echivalentul minciunii scrise alb pe negru si coafate la nivel de valoare.
"Hei, tu cel care tipai adineauri, incerci sa ma urmaresti?"
Si nimic nu am mai auzit din acel colt al tribunei.
A face pasul in teren cu pieptul sus si ranjind incepi sa arunci cu vorbe goale ca faci TENNIS acoperit de UMBRELLA protectoare a coechipierului-ciclon ce a devastat tot in calea lui inainte ca TU sa intri pe teren este strigator la cer. Cel putin fata de cei ce isi joaca jocul in limitele si valoarea lor singulara.
Dar tenis in doi la simplu sau un dolce faniente care purcede inainte este un current hippie ce tinde sa devina la moda intr-un sport in care odinioara la simplu se juca la simplu. Si asta nu e bine. Pentru ca fie ea vreme cu ploaie, fie ea vreme cu soare, tenisul se joaca fara umbrela.
Mi s-a facut foame de cand scriu aberatii adevarate si parca o felie de tort as pofti. Una mare cu frisca si blat pufos si siropos. Am spus blat? Siropos si pufos … mda, asa da viata! Ca in umbrella tennis. Sau tenis fara frontiere financiare cand vorbim de gusturi si pofte. C-asa e la bucatarie in ale culinariei traditionale sportive!
E greu sa diger repede blatul poftit in conditiile in care urmaresc o partida de tenis masluit de interese si capricii, dorinte si multi bani. Raman in urma cu mentalitatea de a face ceva valoros in viata, dar ceea ce nu se vede este usor de colorat si redirectionat catre multime. De catre ciclon. Taifun. Tsunami. Sau ce forma mai poate imbraca sugestiv cel ce de pe margine dirijeaza magistral viitorul, crede si zice el, al celui ce il intereseaza personal. Un dirijor abil ce singura calitate a lui e banul si mai putin veleitatile sportive, un dirijor a carui bagheta dirijeaza euroiul sub forma de note muzicale bahice si cu tarie crede ca poate transforma maneaua lui in hit traznet la opereta. Un Gigi Becali ratacit pe meleagurile rachetei cu racordaj care trezit de dis de dimineata cu scopuri nobile cauta sa netezeasca calea jucatorului prin puterile ciclonului. Si in sinea lui spune maret:” Pe aici am trecut eu! Fiule, paseste cu incredere, calea e asigurata!”
Cand joci umbrella tennis e nevoie totusi si de adversar. Apoi de un arbitru. Apoi de un organizator. O federatie. Nationala. Europeana. Internationala. Pentru a putea inregistra rezultatul stabilit dinainte.
Nu pe cel ce practica umbrella tennis am ciuda. Ci pe restul! Ca inchid ochii si accepta! Caci jucatorul va simti intr-o zi ca realitatea e alta.
Mai nou organizatiile internationale formeaza comisii disciplinate conduse de comisari abili ce previn intr-un fel sau altul blatul propus spre aprobare adulmecand fiecare pariu sau no combat.
Pe cand si la noi?
PS: Pentru cei ce accepta din teren ca furtuna sa isi faca de cap: mare pacat. Dar poate ca banu' e mai dulce decat apararea onoarei.
Pentru cei ce urmaresc live desfasurarea fortelor si tac din gura: mare pacat. Dar poate a sta deoparte e mai linistit decat a puna stavila.
Pentru cei ce insa aproba aceste fenomene avand puterea reala de a interzice: demisia. Dar poate ca inca o data sistemul e altul si zicala "crede, dar nu cerceta" este in forja.

Coach's corner nu tace si nuantat de aceasta data trage un mare semnal de alarma: Romania, trezeste-te!
Cu drag,

Tuning

Oh da, imi place cum suna, imi place ideea ... de ce nu? Tuning functional in domeniu de design virtual si viitorul suna futurist de bine. Cand pasiunea pentru dezvoltare cuprinde inca o mana de oameni, activitatea devine creatie magistrala ce cel putin teoretic aduce noutate si know-how intr-un carusel sportiv decimat de plictiseala, comunism informational, avangardism institutional ... si tot asa.
Get ready for tuning ... a fost o tema subinteleasa perceputa personal in urma unui colocviu constructiv pe probleme de concepte de design de web site si functionalitate virtuala ce m-au acaparat cu putere. Avand profesori la catedra pe Alex si Bogdanel ( doi dintre cei ce upgradeaza constant site-ul jucatorilor olimpieni in urma feedback-urilor bidirectionale dintre mine si ei , adica sefu si parteneru' pe design si alte cele al lui de la Softcore ) am asistat la o propunere indrazneata de schimbare !!!
Am stat si ascultat. Am intrebat si cerut explicatii. Am incercat sa imi imaginez cum va arata ceea ce ei imi creionau. Ciudat de frumos, parerea mea. Dar, veti vedea. Si veti decide si singuri. Cert e ca mi-a placut ideea. Dar si mai mult initiativa lor de a construi ceva mai mult decat datoria lor o cere. Ma bucur sa gasesc si asa. Nu numai "merge si asa". M-au avertizat amandoi ca vor fi niste costuri suplimentare, dar va fi complet unic si deosebit. Provocare pe intelesul meu. Si de ce nu? I-am dat bataie si am spus da. Banii vin si trec, timpul de asemenea, dar parca ce ramane in urma e ceva ce merita atentie.
In curand, Olimpia Players Web Site va fi nu upgradat, ci tunat in adevaratul sens al cuvantului. Cu bun gust. Cu bun simt. Cu raspundere. Pentru voi ce cititi. Dar si pentru cei ce acest tapet virtual reprezinta o imagine de promovat: jucatorii.
Nu stau deloc si am gasit si solutii pentru blogu' personal. Acesta de pe care cititi. Am avut o gramada de solutii de analizat si gasit una optima. Nu am gasit una pe gustul meu, dar nu stau, asa cum v-am zis. Deocamdata trebuie sa incropesc ceva de mijloc. Si in curand o voi face. Pentru a il accesa mai simplu. Nu e un tuning ca la site. Si nici un upgrade cum doream. Dar va fi mai bine.
Si trec mai departe ...
Sunt bucuros oarecum ca dorinta mea exprimata la inceput de an a prins roade. Dupa opentenis, a urmat tenisromania si de curand a mai aparut un site de stiri la inaltime. Info.tenis.ro, cu www in fata. L-am accesat si inca un pas inainte. Asa da, inca o data vad pe altcineva care face mai mult decat "merge si asa". Bravo.
La nivel de bloguri insa, treaba e moarta. Sau aproape moarta. Sau realizat cateva, dar intretinute nu de proprietari, ci de pasionati. De ce? De ce asa? E greu cu multe, dar personal cred cu tarie ca daca as citi ce scrie o sportiva de varf pe o pagina personala ar fi un tezaur informational pe care l-as dezgusta live cu placere la o intensitate vizuala maximala. Si voi la fel. Cand insa scrie altcineva transpunand trairi diferite totul si schimba. Si blogu' moare. Normal, daca nu are viata. Uneori merge sa traiesti viata altuia, dar pana la un punct. Asa ca Sorana, Monica, Raluca, Victor, puteti schimba ceva in bine. Pentru voi. Pentru noi. Pentru toti. Scrieti si voi cate un pic pentru a putea face un tuning necesar schimbarii viitorului.
Ce as dori? Ca fiecare club sa promoveze SI valoarea. Nu numai comercialul. Pe net. Prin bannere. Prin reviste. Prin orice mijloc. Sa respiram SI valoare, nu numai plezirism. Putem? Sigur ca da. Depinde de club. De cei ce il formeaza. Daca mai au si timp sa investeasca in valoare. De obicei el se epuizeaza pentru ca buzunaru' tre umflat cu ceva banuti. Pacat, pentru ca, atentie!!! E nevoie doar de timp. Caci bani se gasesc mereu. Sau se poate si moka. Creand un blog. Putem, dar oare vrem?
Cu asta si inchei. Caci e un of si al meu. Putem, dar oare vrem? Sa scriem cate ceva pentru a dezvolta? Parerea mea oricum nu conteaza caci realitatea e alta. Cateva site-uri de stiri superbe, un blog tinut in viata prin pasiune, cateva bloguri moarte din lipsa de viata celui caruia ii este destinat si ... un blog al jucatorilor care e ignorat. La mine in ograda. Pot face eu mai mult decat atat? Poate ca da, poate ca nu. E usor sa aratam cu degetul ca traim in mizerie informationala, dar atat de greu e sa schimbam asta atunci cand asta presupune sa devenim NOI cei ce putem influenta benefic spectrul color al unui tabloid existential proritar monocolor.
Putem? Oh da, dar ... oare vrem?
Cu drag,

Curios ce va fi ...

... La sfarsitul lunii noiembrie a acestui an pe plan intern. Deocamdata s-au adeverit zvonuri demne de incredere oficiala si astfel TEORETIC se va organiza un mega turneu de tenis in sala Polivalenta din capitala unde sunt invitati primii 6 romani ATP si WTA, cel mai bun junior si cea mai buna junioare - ambii romani si cel mai bine clasat sportiv moldovean si sportiva moldoveanca in clasamentul mondial profesionist. Toti impartiti in grupe de cate 4, stil masters mondial. Totul pe bani. Mama si ce bani adevarati. Care nu vor fi cash, ci in produse unice: case,masini,bilete avion,laptopuri. In valoare de, atentie, 500.000 de bani valuta straina.
Personal cunosc aceasta informatie de aproape 3 saptamani de zile, am luat contact oficial prin intermediul a doua sportive ce au fost invitate conform criteriilor amintite prin invitatii scrise semnate si stampilate de un oficial FRT, dar am amanat sa dau cu scrisul. Am mai asteptat oarecum limpezirea lucrurilor si se pare ca in curand o conferinta de presa va avea loc,dar pana atunci poate blogu se va citi si in cadrul conferintei se va raspunde si la urmatoarele intrebari:
1. Ce caracter are acest turneu, din moment ce suma e uriasa ( putand concura cu orice turneu de tur ATP sau WTA ), dar nu sunt nici un punct de clasament pus in joc? E un fel de selectie sau masters intern? Sau o verificare adevarata a valorii romanesti in tenis? Si cam ce cauta fratele roman de peste Prut ca si invitat? De acolo vin banii sau incepe alipirea teritoriilor roamnesti incetu cu incetu la propria mama?
2.Valoarea premiilor a scazut considerabil de cand ochii mei au trecut peste invitatii. Eu am citit 500.000 EURO, dar ultimele articole dau DOLARUL ca si partener al cifrelor. Ce valuta e pana la urma? De curiozitate intreb, caci vad ca e un patent deja sa schimbi valuta la vedere. Acum euro, acum dolaru,acum statu de plata in lei la valoarea unuia dintre ei cu ceva timp in urma.
3. Cine garanteaza integritatea acestor informatii? S-a dat o invitatie scrisa semnata si stampilata de catre un oficial FRT si cu insemnele FRT. Se va face un contract cu anexa premiilor la fel semnat si stampilat de catre un oficial FRT. Pana acum pare OK. Cine insa garanteaza ca premiile se vor respecta? Oficialul FRT sau FRT in persoana? Daca e oficialul, treaba e puerila din start. Daca e FRT, atunci jos palaria, treaba e serioasa. Daca nici unul dintre ei nu e si garanteaza organizatorul, atunci permiteti-ma, fara nici un fel de rautate, sa dau un telefon lui Muster, Thomas Muster pe numele complet sa imi dea o scrisoare de recomandare daca e ok acest turneu.
Am tot rasfoit paginile web ale FRT pentru a vedea vreun comunicat in care comitetul director anunta acest eveniment extraordinar, asa cum o face cu evlavie de fiecare data, dar nimic inca. Si incep sa imi pun intrebari serioase. De exemplu BCR Open era afisat de prin luna martie pe site si de prin luna noiembrie a anului trecut pe planurile federale. In timp ce acest mega turneu merge pe subintelesuri.
Ahhh, si mai am o intrebare, ultima, promit:
De ce nu facem 2 turnee profesioniste cu acesti bani, unul la baieti si unul la fete? Ca la aceste sume ridicam stacheta valorica in topul mondial.Ca daca acest turneu are caracter de masters, mai bine dati banii lui Dron sa ii dirijeze la pregatirea loturilor nationale pe urmatorii 4 ani.
Astept cu nerabdare sfarsitul de noiembrie, nu de alta, caci inceputul de decembrie se anunta si mai si ... un mega turneu pe bani urmat de un mega turneu pe functii ... Super tare!
Pana atunci insa intrati si cititi opere rari ale luptei de putere pe site-ul FRT pe prima pagina, un tablou inegalabil ale comediei umane transpuse inegalabil. Servicii si retururi superbe, atacuri si aparari magistrale ... Merita ca mi-am facut abonament de internet mobil pentru a citi si rasfoi on the road ce e pe acasa, caci am ras cu pofta la fiecare declaratie. Acum sunt insa oarecum in impas: eu cine dracu votez? Ca vad ca toti sunt cam la fel, preocupati cu tenisul pe functii. Cand spun eu, spun ca om implicat oarecum in tenis. Stati linistiti, votul clubului il da directorul general, dar imi e teama ca ma va intreba din nou si dansul: coach, care merita atentia viitorului?
PS: sunt on the road la un turneu de $100.000 fete cu Andreea Iova, rezultatul a fost deja negativ, dar asa e in tenis. Ceva pozitiv am vazut totusi: un exemplu de centru national de tenis,cel al federatiei slovace de tenis din Bratislava. M-a impresionat prin conceptie. Eficienta. Si tenis.
Cu drag,

Who do I need?

Back again as putea spune dupa ceva pauza in care am amortit si nu am mai scris, dar multe apar cateodata la lumina zilei incat nici noaptea nu mi-a mai fost aliat de nadejde. Un final de saptamana si o continuare pana azi asemeni un carusel comic ce in fiecare zi a avansat inainte cu un slogan neclintit: target coach? , lucruri ce au consumat energie irecuperabila si au transformat materia cenusie personala in progres anevoios de dezvoltare. Cred. Sau sper. Ca e asa.
Ce nevoi are un sportiv de la un moment dat? De multe, printre care si de un antrenor. Bun, bineinteles. Care sa stie, care sa se ocupe, care sa fie alaturi, care sa se potriveasca ... si care sa traiasca in continuare pe o perioada determinata sau nu alaturi de sportiv visul. In turnee, in vagauni tenisistice, in avioane, pe trenuri, in camarute de hotel, pensiuni, in Europa, Australia, America, day by day ...
Blamam in fiecare zi antrenorii ca sunt toti "o apa si un pamant", dar ii racolam la propriu in functie de interesul programat in echipa familiala, alegem unul si il despartim de grupul amintit declarandu-l cel mai tare antrenor din cati a avut odrasla. Pana bate vantu si schimba macazu'. Ideea e ca antrenoru presteaza servicii, iar sportivul este cel ce alege. O piata concurentiala benefica care de putine ori e fentata de cate unu mai abil in texte, dar care in genere stratifica liniar calitatea serviciilor oferite de antrenor ca si prestator de servicii.
Cum ar fi sa fie invers? Antrenoru' sa aleaga cu cine lucreaza si rolurile sa fie oarecum usor schimbate? Se intampla si asa si destul de mult de la un anumit nivel, insa nu as vrea sa intru in detalii. Am fost poate mai acid in unele articole, in unele suspicios spre tendentios, in altele critic irascibil la adresa mai multor colegi, persoane din tenis, sistem etc., dar a parca a afisa o moaca de prieten la catarama cu cei ce mai si gresesc ( ca fiecare de altfel ) nu am putut realiza practic. Si nici teoretic.
Who do I need? este o intrebare reala a sportivului. Ce sa ii raspund? Ca toti suntem "o apa si un pamant" care provoaca numai si numai probleme, niste loseri cu drept de a munci fara a cere, niste parteneri cu obligatii si fara drepturi, niste neica oarecare cu responsabilitati dar fara control. Rar si foarte rar mai facem si cate un bine. Ma rog, si ala mic ...
I need u! vine returul ... Si incep framantarile trecutului sa bantuie stafia prezentului. Ce e mai greu sa spui in acest moment: DA sau NU? Daca spui DA vei fi pus la zid ca ai stricat inca un drum de sportiv, daca spui NU vei fi pus la zid ca nu ai ajutat.
No thanks ... si toate raman deoparte. E greu sa o faci totusi, dar mai bine somer calificat decat muncitor dator vreunuia. Moral. Financiar. Cum vreti voi.
Numai bine si succes,
Cu drag

Istorie de club ...

Inca o data junioarele Olimpiei Bucuresti au reusit sa castige titlul de Campioana Nationala, dupa ce saptamana trecuta au ridicat trofeul senioarelor, dar pastrand in acelasi timp si aurul juvenil de anul trecut, scriind astfel palpabil de viu o istorie a prezentului a unei sectii de club ce se zbate pentru a construi amintiri. Ignorand greutatile, depasind piedicile, luptand cu problemele ... bravo fetelor!
Un Campionat National de Juniori desfasurat pe Echipe, un episod al trecutului ce ramane ON FIRE in sufletul nostru al celor ce au pus umar la umar pentru a reusi, un tribut adus inteligentei de echipa ce a triumfat victorios in 4 intalniri directe cu 19 de meciuri castigate din 20, cel ramas fiind, nu un meci pierdut, ci un abandon survenit pe probleme medicale. Victorie detasata daca analizam cifrele, dar atat de muncita daca analizam meciurile, atat de dorita daca citim articolele de pe sectiunea bloguri a Olimpia Tennis, atat de gustata daca m-ati fi vazut cum dansam de bucurie, atat de fotografiata daca citim un blog de photowalker si spectator, dar atat de ignorata daca va uitati pe FRT ...
Am obosit incet in fiecare zi, dar parca totul a meritat. Sa depasesti in turneul final celelalte echipe fara a pierde un meci este o performanta. Sa fii dubla campioana nationala in doua competitii diferite cu aproape aceiasi sportivi este o performanta. Sa iti aperi titlul de anul trecut, sa obtii bronzul la seniori dupa Dinamo si Steaua ... sunt performante. Sunt istorie de club ...
Sa nu reusesti sa te califici in turneul final la juniori dupa ce anul trecut ai fost campion este si aceasta o performanta negativa ce face parte din aceeasi bucata de istorie, insa chiar daca nu a fost lupta mea acolo, mi-o asum. Imi pare rau pentru Savu pentru ca a avut dreptate in ceea ce mi-a spus, dar uneori nu ai ce face!
Cu drag,

Gloria lor, bucuria lor, amintirile mele!

Olimpia Bucuresti este campioana Romaniei pe echipe senioare ...


... si medaliata cu bronz pe echipe seniori ...

La tenis cu racheta mare pe terenul mare. Nu este evolutie inexplicabila sau magie neagra, este poate o realitate cruda inghitita cu greu de cei carora mirosul de friptura i-a acaparat de mult. Imaginile vorbesc de la sine si, de ce nu, cu greu chiar si eu ma gandesc cum de am reusit totusi sa fac posibil un "minut de glorie" dintr-un cadran de tenis neregulamentar si ala pe care il gasiti la o aruncatura de bat de mirosul de cartofi prajiti ai MC Donalds-ului de la Electroaparataj. Raspunsul il stiu, eu ii spun pasiune pentru sport. Si multa energie consumata pentru a reusi. Restul, e istorie. Cat despre poze, veti gasi mai multe in curand la Olimpia Tenis Players Site, caci daca mai fac un slide in Picassa cu pozele si il postez pe blog risc riscuri riscante de a nu mai putea fi urmarit, iar asta parca nu-mi doresc. O monstra de poze, insa, o puteti gasi accesand repede printr-un click un blog de spectator ad hoc, un photowalking catalog daruit simplist ...
Un titlu national si o medalie sunt realitati palpabile ale unei bucurii sportive pe care, intr-un fel sau altul am reusit sa o ofer celor cativa practicanti de sport alb. Nu le poti face pe toate, dar atunci cand poti oferi un zambet poate ca avem fiecare datoria sa il facem posibil. Multumesc celor ce au zambit ( sportivii ) si mai ales celor ce au grija ca aceste zambete sa poata fi asa deschise ( parintii ), cu sincere felicitari si celui ce din pasiune a ridicat zambetul mai sus decat puterile mele au reusit ( coach Oni ). Bravo voua!
Cu drag

Realitatea fictiunii

Ce saptamana tenisistica a trecut!!! Ufff ... Pe plan national ma refer si cred ca sunt in asentimentul celor ce au participat activ sau zvonisitic la zvacurile reformei nationale: atat pozitiv cat si ...
Am atatea de scris incat imi pierd gandurile la fiecare tastare. Ce sa scriu? Despre ce a fost, la modul plastic, bineinteles, totul vazut oarecum prin gaura cheii? Sau despre ce a fost asternut agale fara substrat academic, bineinteles, totul vazut prin gaura cheii? Habar nu am ...
Dar ii dau drumul cu volumul la maxim, fie ce o fi si sa iasa ce o iesi, caci dedicatii viitorului tenisului romanesc puteti consulta de la one davis cup player: " ... in conducerea asta care este si in aia care va fi!". Punctele de suspensie nu pot fi reproduse, dar sunt adresate curtei regale. Un retur pe masura la fictiunea existenta. Parerea mea.
De ce o saptamana asa plina la nivel tenisistic romanesc? Dragii mei, eu am tot vazut Comitetul Director pe la meciuri, pe Sanda Dragomir si mai multi, nu am ce zice, dar pe Segarceanu Junior? Mamaaaa, asta da evolutie de tip revolutie interioara survenita la al meu soft sau ... al lui Segarcea? Sa fie prezent la o competitie nationala, ce e drept, pe echipe, si nu oricare, d-aia de care a votat singurel in adunari convocate urgent asta este totusi prea mult. Fictiune sau realitate? Credeti-ma, e realitatea fictiunii! Poate-poate ii lasa regele si lui ceva ciolan, desi ma indoiesc, caci d-aia a iesit la vanatoare, se cam anunta vremuri grele. Succes, dar cam ai de munca serios, caci somnul de frumusete din ultimii ani a inceput sa emita facturi.
Mda, Campionatul National pe Echipe Seniori. Unde? La CNT, tenis pe numele de sport inregistrat la ANS si competitia mama pe plan national, nu? Fictiune de tip Spielberg sau realitate de tip Catavencu pot fi titluri sugestive ale unui afis publicitar al viitorului:"Campionatul Nationale pe Echipe Tenis - circ fara plata, dar luati-va haine groase, ca d-astea nu va dam, chiar daca suntem in campanie electorala"
In acelasi timp, o sedinta cu caracter de invitatie a avut loc undeva in Bucuresti ( pot fi si precis daca doriti cu ziua, data, ora si locatie - joi, 9oct 2008, orele 18.30, TC 2000 ) unde Sever Dron a prezentat planul viitorului. Nu am fost prezent si imi pare rau, dar am inteles si asa cum ma asteptam intentiile dansului sunt constructive, dar oare realizabile? Si stiti de ce dle Dron? Caci eu nu cred ceea ce se promite de la pupitrul FRT. Si nu ca nu se poate realiza, nici vorba.
Si va dau si un exemplu mic, scurt, la obiect, palpabil. In dimineata de joi a aceleiasi zi, antrenorul federal ( unul dintre cei doi ) a fost anuntat ca Comitetul Director a decis ca Campioana Nationala a Romaniei pe Echipe 2008 ( si fete si baieti ) sa fie recompensata cu suma de 2000 EURO si sa faca in asa fel incat sa transmita ca si director de turneu decizia luata. Minciuni adevarate crezute de creduli pe vorbe, caci vicepresedintele FRT ( unul dintre cei patru ) a negat cu zambet larg: "euro? nu a fost vorba nicioadata de asa ceva. De lei a fost vorba!" ... pai asta vorbeam si noi, contravaloarea in lei a sumei de 2000... doua mii de ce? Si stiti ce doare? Ca s-a mers pe burta pana la semnarea statului de plata care arata clar: echivalentul sumei de 2000 de USD. Bine naiba ca nu au fost yeni sau leva, ca nu mai aveam mult. Si atunci? Sportivii au fost pacaliti, dar fictiunea a mers inca o data. Pana realitatea a scos la iveala acest dute-vino mlastinos in care ne invartim. Nu mai pacaliti sportivii, macar nu le mai spuneti dinainte. Si pentru a evita faptul ca poate sunt in necunostinta de cauza a cursului valutar, faceti fiecare conversia la ceea ce s-a primit: aprox 4700 ron in mana cu impozit de aprox 8500 ron ... un total coafat la 5600 ron. Cati euro si cati dolari? Euro sau fictiune, dolar sau realitate, caci leul e clar palpabil de adevarat.
Pana acum am scos sageti otravitoare, dar nu toate sunt asa. Una dintre cele cu leac este si premierea facuta anul acesta la aceste Campionatele Nationale pe Echipe de catre directorul de turneu, vicele cu pricina si arbitrul si ma refer la premierea fetelor, caci la baieti ( a fost ce n-a fost niciodata ). Cupa si diploma pentru club, medalii si cupe pentru fiecare jucator si cate un tricou de campion, plus banuti ( bineveniti, asta nu comentez si e un gest extraordinar, dar daca nu aruncau cu minciuna nu aveam nimic de obiectat, si 100 ron erau super ), asta la echipa condusa de mine si coach Oni. Stai ca uite acum vad ca nu m-am laudat si eu oleaca, ca eu ca de obicei, caut nod in papura in loc sa bag texte patriotice. Olimpia Bucuresti este Campioana Nationala la Senioare si medaliata cu bronz la seniori ( detalii la www.olimpiatenis.ro ) si sunt extrem de bucuros de aceste performente minunate. Si stop, ajunge cu gloria, sa revenim la ale noastre. Mda, deci felicitari pentru intentie si pentru ca s-au materializat totusi. Simti la final ca s-au jucat echipe, dar pe viitor poate se anunta de prin ianuarie premiile la echipe pentru a avea 16 echipe la fete si 16 la baieti pe tabloul final. Si sa se respecte moneda. Concurenta nenica, sa se stie ca avem echipe. Ca de putut se poate. Depinde de realitatea vazuta de cei ce improsca fictiunea.
Ultimul capitol ca deja s-a lungit postul asta este didicat unui spectacol sportivo-tragico-comico-dureros de adevarat petrecut la finala de baieti pe echipe dintre Steaua si Brasov. Nu imi aduc aminte ca sa mai fi vazut o intalnire intre ei inceputa la 10 si terminata la ora 20.20, lucruri ce indica adevarate lupte tenisistice. Asa si a fost, frumos, foarte frumos, intalnire si titlu decisa pe intuneric la dublu. Dar au fost si altele, care din pacate, sunt realitati palpabile ce au influentat neuronii jucatorilor sa se agite pe buna dreptate din viciu de procedura. HAHAHAHA!
1. terenurile alunecoase - sa reproduc ceea ce amadoi componentii de baza ai Davis Cup au spus textual? Ca ce au spus restul, deschidem o carmangerie ad-hoc de il facem pe Matache macelarul sa importe en gros de la "players meat station"
2. mingiile. Atat ca si compozitie, cat si ca numar al lor, dar si ca si rulare oficiala intr-un meci oficial reglementat printr-un regulament oficial aprobat de catre un organism oficial numit Comitetul Director. Penibilitati oficiale tinute in frau de arbitri oficiali care au iscat iesiri necontrolate ale unor jucatori oficial legitimati care, din pacate, aveau SI dreptate.
Astfel, un nou procedeu de servit cu intoarcere 180 de grade si azvarlire a mingii UZATE peste ditamai sala CNT, followed by un serviciu cu avant de tip volei biciuit exact cat trebuie si probabil aterizat in stadionul de fotbal 23 august in renovare, alimentat de fraze academice de nivel inaintat, precum si joc de dublu in patru pe un teren in care unul din cei patru tipa la ceilalti si la capitanul propriu sa schimbe mingiile conform regulamentului ( caci asta a fost dilema pe acolo ) ... au incheiat Campionatul National pe Echipe Seniori 2008. Pardon. Mint. Un player a dat semnalul de incheiat: "Gata?" Si arunca mingea cat poate in sus. Si rosteste:
"Dute-n M.....i matii!"
Asta e realitatea, fictiunea e ceea ce vi se spune.
Cu drag,

Sah tacit la regina

Atat de simplu si atat de repede.
Comunicatele FRT au devenit de ceva timp mult mai scurte ca si numar de randuri condeiate pe Home la frt.ro, dar cu mult mai multa substanta ca si continut. De ce atata palavrageala intortocheata cu reintoarcere de la punctul de start, ca in trecut, cand acum se poate comprima totul intr-un singur rand? Maiestrie functionareasca si viziune a sistemului cu toate caracatitele lui a celui ce dedesubturile prim planului ii sunt atat de cunsocute. Omul din spatele cortinei. Felicitari consilierului. Bine jucat!
Sah in trei mutari intinse pe juma de an, o aparare Ruzici, urmata de un atac taios Dron si o finalizare magnifica Pavel. Andrei Pavel. Schimbul de functii se pregateste la vedere pentru ca lumea sa nu fie luata prin surprindere. Daca va juca cu Rusia, ultima zvacnire in tandem va avea loc pe banca nationalei, daca nu, viitorul suna constantean. Intai captain. Apoi presedinte. Andrei Pavel presedinte FRT in 2012-2013? O solutie viabila, de ce nu?
Scurt si la obiect, dar mai ales tacit, regina a fost scoasa de pe tabla de sah prin felul in care regele a reusit sa se apere, dar mai ales sa contraatace. Uneori prezentul se scrie in trecut pentru ca viitorul sa fie asigurat, astfel ca generic vorbind procesul de reforma inceput de FRT a inceput sa produca ba realitati viabile, ba pagube serioase in tabara adversa.
Sever Dron - Virginia Ruzici - Andrei Pavel si adaug cu tarie Ruxandra Dragomir, un director tehnic, un coordonator la nivel inalt pe probleme de management si doi capitani tineri si ambitiosi, unul de Davis Cup si unul de Fed Cup ... sunt sageti ale tenisului romanesc ce tintesc sus. Cat de sus? Depinde de sulitasul regal cat de sus va arunca timp de patru ani. Si cat de constant. Cum va fi rege? Performanta bilaterala sau ca si pana acum, doar baietii?
Deocamdata asteptam ca sahul tacit la regina sa fie declarat oficial. Pentru ca sistemul e altul. Si regina la ignorat. Oare s-a grabit sa devina regina? Si astfel sistemul a respins-o?
Nimeni nu stie. Doar ei. La curtea regala. Dar vom afla, probabil, intr-o zi ... si noi, trepadusii, de ceea ce mai marii decid.
Cu drag,

Du-ma acasa mai tramvai ...

Du-ma acasa ce mai stai / Du-ma la casuta mea / Cu portita si cismea ...

Asa trimitea regretatul Gica Petrescu octave muzicale noua tuturor. Celor ce stim ca a existat. Celorlati, in special pustimii de azi, sigur Animal X suna mai cunoscut. Dar nu-i nimic, acum poate dupa ce au dat click pe gemuletul youtube au inteles ca, macar, a fost un cantaret. Restul, nu mai conteaza.
Stand pe una din pietrele ce strajuiesc terenurile clubului unde prezentul ma gaseste ascultam la ipod melodia de mai sus si cred ca am dat back again de cateva zeci de ori pentru a o reasculta inca o data. Si inca o data. L-am deconectat cand Ema a inceput sa joace, dar parca interiorul se cuplase automat la versurile cantecului.
Du-ma acasa mai tramvai al tenisului ... am inceput sa contopesc in mintea mea ca si comment unic la articolul "Incarcati-va bateriile", o oaza de energie ce pentru antrenor, cel putin, il incarca. Am zapacit butoanele gadget-ului Nokia cautand semnal wireless din dorinta de a citi comment-urile cerute, dar, nimic. Zero. Nema. Ce incarca deci bateriile celui ce incarca la randul lui bateriile celorlalti?
Atat de multe sunt, incat fiecare incarcator are propriile surse de incredere de la care se conecteaza pentru a se deconecta de acidul lactic acumulat de-a lungul maratonului la care a asistat in fiecare zi. "Hai copile!" striga constant sursa atunci cand sportivul se afla la ananghie pe terenul de tenis, dar cine ii striga sursei "Hai, capul sus" atunci cand energiile incep sa se diminueze?
La naiba, nici nu conteaza. Un subiect inchis inca de la prima rasuflare, un amanunt neinteresant atunci cand vorbim de ceea ce este atat de neimportant. Era si normal. Sau nu? Sa tratam continuu cu nepasare pe cei ce, la randul lor, cer si au nevoie de incarcator. Pentru a putea ramane asa cum cei ce doresc sprijinul lor.
Am mers cu tramvaiul tenisului pe atatea stradute si am oprit in atatea statii ale traseului lui incat parca inca o cursa mai merge de fiecare data. Te urci la capat si apuci scaunul ce-ti face cu ochiul cuibarindu-te in el pana la halta planificata. Si tot asa. Urci, cobori, urci, cobori. De unde atata energie?
Du-ma acasa mai tramvai / Du-ma la casuta mea / Cu portita si cismea ... acolo unde ma incarc, cel putin eu. Sa imi vad nepotelul si parintii. Caci am tot urcat si coborat! Si majoritatii li s-a parut normal ... ca d-aia sunt platit!
Cu drag,

Multi ani blogule

Anul trecut cam pe vremea asta mi-a venit sa caut pe google diferite si din intamplare am nimerit la blog accounts. Click si de ce nu? Din moment ce era free of charge. Timpul a trecut, tot free of charge a ramas, dar vizitatorii imi tot spun ca accesul la blogu lu' Ovi blocheaza calculatoarele de atatea slide-uri fotografice incorporate in design-ul blogger. Caci asta e problema principala si de aceea ultimele albume nu le-am mai postat. Sa renunt la ele, sa le retusez, sa ce?
Si asa s-a dus un an. Un intreg conglomerat de zile transpus atunci cand s-a putut in litere si redate virtual celui ce are timp sa isi arunce privirea pe bazaconii literare ce aduc in prim plan, macar asa, o parte din micul univers al unui muritor ce, incapatanat cum e, nu are ce face si scrie. De placere, de drag, din pasiune ... 152 posturi ( fara prezentul ), 322 vizitatori, un colaborator si multe informatii, poze, linkuri, parteneri, stiri, rezultate ... sunt cifre ce multumesc sau nu contabilii, sunt detalii matematice ce pot deveni realitati adevarate dupa care se apreciaza progresul, nici nu stiu. Sau nici nu conteaza, atata timp cat dorinta personala de a scrie a fost si este indeplinita prin ceea ce internetul denumeste global blog.
Blogule, multi ani inainte! Cu bune, cu rele, inainte ...
Pot spune, ca, poate, am mai construit ceva printre multele planuri, dorinte, ambitii existente. Pe unii ii deranjeaza, pe unii ii bucura, pe unii ii agaseaza, pe unii ii lasa indiferenti, pe unii ii lasa fara calculatoare ideea mea de a avea un blog si de a scrie in el.
Nu stiu altii cum sunt, dar daca ma uit inapoi la anul ce a trecut sunt bucuros ca nu am stat cu mainile in san si am facut totusi ceva. Pentru mine, pentru voi, pentru ceilalti. Un blog!
Blogule, inca o data, multi ani!
Cu drag,

Incarcati-va bateriile!

Un indemn clar atunci cand pleci pe munte solitar sa infrunti ceea ce speri sa nu fie atat de impotrivnic: natura. Nu am fost niciodata cu cortul intr-o incursiune montana la inaltime si asta nu-mi da pace, dar poate intr-o zi adun gasca si pornim cu avant cavaleresc inainte gandind dinainte ceea ce mai sus scrie simplu. Incarcati-va bateriile amigos, la telefon, aparate foto, lanterne si nu le uitati p-alea de vin, ca berea parca nu merge acolo unde ursul salasuieste in pace.
Planificare reusita, teoretic, insa de indemnat a merge parca nu e atat de greu de facut, de gasit o priza sau materie prima parca se poate face o cheta studenteasca raportata la numarul de drumeti, si pana si cu timpul necesar parca nu ar fi asa dureri mari de cap.
Schiez alunecos de repede de la ideea de cort si dupa cateva cristianii reusite ajung sa dezbat sau sa cer dezbaterea unui subiect tangent si exact la tinta: cine incarca bateriile celui ce insusi incarca pe ale celorlalti?
Si vorbim acum de tenis, de ceea ce nu se vede niciodata din 99% din unghiurile de vedere prezente si poate ca nici nu trebuie atata timp cat "who cares about a person who is not in the first line"... si doar intr-un mic procent de 1% aparut ca din ceata "a incarca bateriile" ar putea avea insemnatate.
Parintii vin la echipele de antrenori ( de tenis, preparatori, psihologi, medici, maseuri ... tot tacamul ) si beneficiaza de "incarcarea bateriilor" pentru proprii copii dornici de a deveni sportivi mai buni, contra bineinteles a unor onorarii financiare ( ca sa nu spuna parintele ca muncim gratis, desi unii antrenori o mai fac, fara voia lor ). E oarecum normal pana aici acest proces, am putea spune si chiar asa e. Zi de zi alaturi de sportivi presupune multe lucruri de ambele parti ale barierei, atat ele pozitive cat si negative, sunt provocari ale unei comuniuni de interese si ambitii de comun acord stabilite sau nu pe o anumita perioada de timp in vederea implinirii visului suprem: jucatorul de tenis.
El are nevoie de orice. Si punct. Pana si de "incarcarea bateriilor". De la fiecare membru al echipei, cu atat mai mult de la cel ce calatoreste cu el aproape tot timpul: antrenorul. Si stop.
Desi m-am oprit din schiat, observ ca in urma am provocat o avalansa de raspunsuri ce este posibil sa se reverse in comment-urile acestui post. Sub forma de dialog. Sau monolog. Dar as prefera punctual. Cat mai multe puncte de vedere. Un fel de interactiune umana. Daca se poate rosti asta.
Pentru ca un sportiv sa se incarce benefic, incarcatorul trebuie sa fie o oaza de pozitivism. La randul lui, de undeva, el primeste provizii si isi face o cazemata cu bulgari. Pentru viitor. Dar pentru asta, putem afla impreuna sursa incarcatorului de baterii?
Cine "incarca bateriile" antrenorului?

Locuri, gata, start ...

Am un material beton cu iz de realitate scris ordonat in word pe desktop-ul micului companion HP, insa ma vad nevoit sa incropesc ceva pentru azi destul de inteligibil in asa fel incat sa se citeasca macar inceputul si sa evit sa il public necompletat. Ideea e ca imi lipsesc fisiere informationale care sunt in corelatie directa cu scrisul si astfel mai bine astept decat sa o dau cu balta in balta. Nu ca ar fi deranj mare, dar parca nu se merita. Ca tot spuneam ca zilele astea mi-au survenit ceva informatii de calitate. Asa ca suspans, my friends. Articolul se va numi "Umbrella tennis", ca sa stiti, ca tot a venit toamna ploioasa si am avea nevoie de umbrele pentru a juca ceva tenis, spre deosebire de altii ce jucatul sub umbrela a devenit ... un ritual diabolic.
Mda, sa incercam deci sa denivelam un pic incretiturile dvoastra cu ceva palavrageli. Am spus bine denivelat, don't worry, ca de nivelat ridurile impamantenite in jurul ochilor e de datoria domnisoarelor cu saloane cosmetice sa le intinda, eu stiu ce pot face cu al meu stilou de lemn.
Ready? Aoleu, stati asa ca unul a furat startul deja de mult si acum se face ca nu mai aude fluierul duzinei de spectatori prezenti la cursa pentru cascavalul mondial tenisistic ... upsss, am intrat in "Umbrella tennis" fara sa vreau, scuze! Mai am si eu scapari d-astea!
Cum credeti ca e un drum cu bus-ul prin Bulgaria? Demential. De lung.
Pana ajungi sa incepi drumul insa sunt ceva picanterii ce fac viata unui om mai scurta cat ai bate din palme, asta daca nu esti pe faza si o i-ei in deradere. Cat poti, caci atunci cand celalalt tipa la tine iti vine macar sa te prefaci ca e nasoala tare. Nu si in cazul meu, asa ca dis de dimineata am deranjat un taximetrist tinerel sa vina cu masinuta galbena sa ne transporte de la hotelul Diana 3 din Sofia la gara centrala din Sofia in vederea parcurgerii distantei necesare pana la al doilea turneu. Undeva langa granita cu Grecia, Sandaski pe numele propriu de familie. Orasul. Nu, numele soferului, dar v-ati prins !
Toate bune si frumoase, depunem bagajele in masina, intram frumusel si incep sa ii explic pe bulgareste vrute si nevrute pana mana a inceput sa amorteasca de atata gesticulat, atat articular, cat si facial, orizontal, vertical, in orice directie. Ce vreti, eram si eu comunicativ sau sociabil asa cum mi s-a predat la orele de educatie civica intr-a cincea. Si uite asa, mai cu zgomot unidirectional de la mine, mai cu mici intreruperi cauzate de bomba de casetofon rustic a lu bulgaru' nostru, mai un izbucnit galagios al Emei ( in ras, ca doar nu m-o fi certat ) ... si am ajuns la destinatie. Sase leva zice aparatul care daca am uitat sa va spun cum proceseaza taxele de calatorie atunci va spun acum: dragii mei, am tot mersul cu taxiul in toata lumea, dar ca la astia, la nimenea. Sa vedeti cum merge secundarul ala sau ce naiba e ala de numara subdiviziunile levei, e atat de harnic incat zici ca sunt bataile inimii in efort anaerob alactacid de durata maxima ( fraza asta o stiu de la ANEFS, ca odata am fost si eu votant pe listele de examene ale statului sportiv ) si imediat de trezesti ca TIME IS MONEY!
Scoate Ema din protofel arvuna ceruta de mister, dar pana o face ea ma face pe mine sa deschid usa de cateva ori in semn de: "sa cobor, sa nu cobor, sa cobor, sa nu cobor!", asta ca sa fiu sigur ca nu vor fi probleme. Ma tata, cand ma hotaresc in sfarsit sa parasesc caleasca lu meserie si deschid usa, incepe bulgaru sa tipe de indienii din filmele cu John Wayne ar plati bani grei pentru cateva secunde de meditatie cu al meu left-partner ( pana atunci ). Mamaaaaaaaaaaaa, ce are asta? La distanta de cateva cvartale distanta de usa lui a trecut inca un taxi, dar atat de departe incat pe cuvant de onoare daca nu incapea lejer primaru sectorului 4 al capitalei cum il cheama Doamne !?!?
"It's ok!" ziceam eu, el "yyyyeeeeeeeaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuu!"
"Hei, what's the problem?!, el "bbbbbbbrrrrrrrrrrsssssssssssaaaaaaaaaaaoooooppppppp"
"Ce are sta frate? Are softul in pioneze?"
Si da frumos bagajele jos, apoi tranteste cu putere toate usile, mai zice ceva si pleaca in tromba. Eu cu Ema ramasesem in mijlocul parcarii cu lumea uitandu-se ca la Seinfeld, dar ce sa ii faci?
"Nice to meet you!" sa ii fi strigat ... poate ca ar fi mers, nu?
Da-i bataie pana la information desk, apoi pana la company desk, apoi pana la sector line. Si gata, urma sa parasim habitaclul friguros la bordul bus-ului de ora 9.
Cum este deci o calatorie cu bus-ul prin Bulgaria?
Cat ai clipi din ochi te urci la mansarda cochiliei pe cate roti o avea ea si te cuibaresti cuminte in scaunul ales, nu de alta, dar e bine sa eviti sa incepi o conversatie, ca cine stie ce ditamai bagajul primesti in spinare. La ora anuntata pe biletul tip supermarket soferul incepe sa anunte ceva si apoi porneste motorul si urneste balaoarca spre destinatie.
Am facut 160 km de autostrada sau drum fara obstacole de tip masini, bus-uri, carute ... in trei ore. Nu stiu cum a fost drumul, caci eu am dormit o buna bucata de drum ( vreo 150 km ), dar cand m-am dat jos genunchii smuceau de parca eram un manz gata nascut:"Miscare coach, nu sta!"
Locuri, gata, start ... si am inteles! Pentru 10 metri, pana la primul taxi ancorat pescareste in parcarea improvizata de tip "pe cine prind eu azi sa fac de-o pileska file?" Noroc ca abil din fire ce sunt am ales exact pe curatu care saracu ne-a dus drept la hotel. Mai sunt si oameni cumsecade, sa stiti. Ahh, nu am spus ca autocarul avea televizor care a rulat si un film dragutz ... comedie parca :)))
Cazare rapida dupa o discutie fulger cu receptionera si doua antrenamente intercalate de o masa de pranz sub forma de paste ... de dinti sau de post, ca altfel nu are alt rost sa mai amintesc ce am mancat la bodeca din centru. Aerul curat si oarecum simplitatea locului au adus insa ceva optimism, cu atat mai mult cu cat suprafata de joc a fost ... o noutate absoluta.
Zgura artificiala si asta m-a dat pe spate. Un fel de mocheta cu granule de culoarea zgurei rosii udate uniform si cat trebuie, pe care poti sa patinezi si ... mingea lasa urme la fel de adanci si vizibile ca si cum clay este la ea acasa. Frumos, unic si interesant .
Cam atata ... pentru voi,
Cu drag,

Bloggarit ...

... se pare ca se numeste micul mare virus intern ce s-a coagulat atat de bine. Pur si simplu am o stare de bloggarit si cum am si ceva timp la dispozitie zilele acestea si am si ceva surse de inspiratie beton, mi-am zis singur: de ce sa stau?
Sofia incepe sa devina morocanoasa, friguroasa, ploioasa si din ce in ce mai neprietenoasa. Cuvantul cheie al acestor zile a fost "Nema", un inceput-sfarsit de fraza care parca este declarat prin lege a fi folosit. "Do you have a menu?". "Nema!" "Do you ... ?" "Nema!" Am inceput sa rostesc intr-un final d-ale lor si astfel iata-ma bulgar metis pe loc:"prjeni cartofi sasarni", "pileska file", "sopska salat", "sofia", "stoickov" ... ca altfel risc sa ridic nivelul frustrarii la un nivel inaintat.
Cum soare nu e, normal ca NEMA si sala de joc, asa cum spera nea Dumitrescu ( arbitrul roman de la turneu ) si normal ca NEMA antrenament tenisistic. Dar iata ca am reusit sa programam doua antrenamente de pregatire fizica adaptata la conditii, amandoua pe holurile hotelului la care stam, pentru ca bineinteles NEMA sala de sport sau ceva mic gen chichineata de facut macar stretching. Caci am fi incercat si alta varianta de deplasare catre un centru ceva de sport, dar cum v-ati obisnuit, NEMA taxi pe asta vreme. M-am molipsit de NEMA si daca mai incep sa dau si din cap ca astia, clar sun infestat cu bulgareasca, dar am toate sansele, caci ditamai saptamana ma asteapta cu bratele deschise ... tot in Bulgaria! As spune si eu NEMA, dar NEMA options!
Sunt momente in care incepi sa cunosti mai bine sportivii si viceversa, sunt momente unice in care noi nomazii alternam munca necesara cu cheltuirea timpului in diferite feluri. Timpul trece repede cateodata si azi ma uitam cum vine iarna. BRRRRRRRRRRRRRRRRR ....
Ca iar incep sa intru in criticism cronic cum spune comment-ul ascultatorului vizual. Special pentru una fiinta cu gropite ce viata incepe sa i se para mai dura ca niciodata ii transmit prin intermediul butoanelor HP-ului meu mic si tare frateeee ca nimic nu e ceea ce pare uneori si viata are si capcane, astfel ca e pacat ca pana data viitoare sa nu vad gropitele ca stralucesc asa cum au facut-o in atatea dimineti de iarna, primavara,vara, toamna. Sau, doh !?! stati ca incep acuma sa povestesc intamplari nemuritoare de pe taramuri muritoare alaturi de sportivi minunati care din cand in cand scot taica niste perle de pana si gropitele amintite ar plesni de ras, si nu de alta, dar in acest moment in care scriu am una durere de ceafa de orice maseur ar face febra la degetele mijlocii.
Si cu tot respectul pentru cititor, mie mi-a placut la nebunie urmatorul videoclip intitulat simplu: "O zi obisnuita la munca ... la romani!"

Preaaaaaaaaaaa tareeeeeeaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Seara buna, ca ajunge ...
Cu drag,

Doresc ca postul de mai jos sa fie luat ca o modalitate constructiva de a expune un punct de vedere si daca sunt raspunsuri la intrebarile sau dilemele expuse ar fi minunat.
Nu se doreste a fi un atac sau o bascalie la adresa vreunei persoane, ci este o nedumerire personala: de ce ceea ce se incearca acum nu a fost posibil si inainte, cu aceeasi bani din venituri proprii?
Cu drag,

Comunicat

Asa cum apare pe prima pagina a FRT, ultima gaselnita in materie de reforma tenisistica romaneasca a fost gasita. Nu este o bascalie si nici un material ce cauta sa denigreze ultimele intamplari, sunt insa cateva semne de intrebare despre felul transparent in care se lucreaza la una dintre cele mai puternice federatii romanesti. Personal aprob si consider ca numirea Dlui Sever Dron in functia de Director Tehnic este oportuna si necesara, dar nu pot da din cap ca multimea in semn de aprobare fara a aduce la lumina si trecutul sau mai bine zis ceea ce se putea face in trecut dar nu a fost posibil pentru ca nu S-A PUTUT! OARE? Domnia sa Sever Dron nu are legatura cu ceea ce va urma, sunt altele persoanele care puteau infaptui ceva asemanator cu ceva vreme in urma. De fapt aceeasi ce in ultimii ani au stat si acum ascunsi sub Comitetul Director revolutioneaza sistemul. Pana acuma tata, ce am pazit?
Prima intrebare: De ce Comitetul Director a decis postarea acestui material cu numirea Dlui Dron in functia de Director Tehnic, cand, de exemplu Open tenis a publicat stirea de ceva timp? Parerea Coach's Corner: s-a asteptat terminarea meciului de Cupa Davis pentru a intari succesul! Asa cum citesc umil pe site scrie ca in data de 25 august o mana de oameni cu puteri a decis clar, nu? Pai si de ce doar pe 24 septembrie se afiseaza? Sau stai ca stiu, Eugen saracul nu a avut timp!
A doua intrebare: De ce procesul de reforma intreprins de FRT continua. STOP. Trebuie specificat clar ca procesul de reforma abia acum INCEPE, dar trecem peste si continuam alene intrebarea. De ce procesul de reforma intreprins de FRT continua cu infiintarea postului de Director Tehnic tocmai acum? Parerea Coach's Corner: alegerile taica. Destul de abila gandirea si punerea in practica a sfatuitorului Directorului General-Vicepresedinte tocmai acum, mai ales ca din lunile primaverii si-a mai atins un obiectiv si un capital de imagine prin numirea Virginiei Ruzici ca si director al Gaz de France Stars 2009 ( turneu WTA cu premii de $100.000 ). Postul de director tehnic era ceva util de ceve vreme incoace, dar pana la el se puteau creea sa spunem posturile de antrenor de lot national, iar celor de antrenori federali sa li se scoata statutul de functionari, nu? Ca la o piramida normala si logica, dar noi iar incepem cu piramida inversata. Asta este unul dintre aspecte, pentru ca presupun ca la intrebarea mea retoric vine si returul: Stii tu oare cat de greu este sa infiintezi un post intr-un stat de functii ale unei organigrame functionaresti romanesti, draga Coach? Din fericire stiu si cade din start ca v-ati chinuit in toti acesti ani sa infiintati un post de director tehnic ( si acum ati reusit, aplauzeee!!! ), timp in care s-a tot spus ca nu se poate face nimic. Daca credeti ca un om va schimba sistemul, atunci eu ma inchin voua, dar asa cum se asteapta vor fi angajati oameni in posturile necesare pentru a putea urni sistemul. Sa vedeti acum ca vor fi posturi de antrenori de lot, de antrenori coordonatori, de doctori, maseuri, preparatori fizici. OAuuuuuuuuuuuuuuuuu! Dar pana acum?
O alta intrebare: Numirea pe acest post a fost pe baza realizarilor si aprecierilor Federatiei Franceze ... conform uzantelor internationale, fara concurs ... consultand legendele tenisului romanesc Ilie Nastase si Ion Tiriac ... care au dat gir acestei actiuni. Numirea Dlui Dron este incontestabila ca fiind una potrivita si ne bucuram ca un om cu experienta a decis sa sprijine tenisul romanesc. Faptul ca s-au luat in calcul aprecierile Federatiei Franceze e bine, dar aici vorbim de Romania sau bugetul Federatiei Romane a ajuns sa fie egal cu cel al Federatiei Franceze ca se ne putem permite sa ne luam dupa aprecierile lor? Cu tot respectul, Romania este Romania. Sau am pierdut firul, dle Haradau, ca la fiecare sedinta ridicati in slavi bugetul Federatiei Franceze?! Fara concurs, conform uzantelor internationale ... aici nu am idee despre ce scrie in cartea internationala, dar daca s-a acceptat un post fara concurs inseamna ca cineva e tare pe acolo, nu numai rezultatele dlui Dron, pentru ca vorbim din nou de Romania, nu? Cine au dat gir acestei actiuni? Ma bucura implicarea dlor Nastase si Tiriac, dar de ce nu am intrebat pe nea Caisa portar la nu stiu ce club ce organizeaza turnee si are cativa copii legitimati, ca el nu a fost o legenda, dar macar e implicat in fenomenul romanesc de tenisuit mingea. Pardon, vorbim de un presedinte onorific si unul proaspat demisionar. Cu tot respectul pentru circuitul Romaniei de Tenis, de beneficiile aduse de cele doua legende ( care sunt insemnate si fara indoiala au adus pozitivism in sistemul romanesc ), dar a scrie pe site ca si cum ar trebui sa ne inchinam ca un post este girat de doi oameni pe care cand ii auzi vorbind despre tenisul romanesc parca vorbesc de ultima vaca din cireada este paradoxal. De ce nu am facut sa spunem un "referendum tenisistic" in care conform uzantelor nationale sa intrebam si amerindienii locali carora acest post de director tehnic le va fi tata? Costa timp si bani, nu? Mai bine asa cu cateva telefoane si o decizie scurta si gata ... Bravo!
Ne apropriem de final cu inca o intrebare: aceasta este tare si ma pune serios la ganduri, caci e anormal ca pe acelasi site, de exemplu, sa fie doua informatii in contradictoriu si pe prima pagina ( pardon, au dat delete la ea, de ce??? ). Salarizarea si programul aferent postului de antrenor federal vor fi sustinute din venituri proprii, dar un program intocmit de Sport Intercom necesita aprobari si tot felul de uzante functionaresti conform legilor in vigoare ( dar planificat cu un an inainte ). Sa inteleg ca dl Dron va munci voluntar pana la aprobarea planului de venituri si cheltuieli pe anul 2009? Cum era normal, dl Dron are si un plan care necesita finantare, iar aici avem un paradox financiar si unul administrativ. Ca sa poti schimba ceva ai nevoie de oameni, deci infiintarea de posturi noi sau regandirea posturilor actuale este necesara. Si uite cum ne intoarcem la ce se putea face in trecut ( acum sunt obligati sa avem loturi nationale care la randul lor necesita antrenori de lot - de exemplu, mai ales ca se doreste infiintarea de centre regionale si organizarea unei ligi profesioniste de tenis, lucruri de altfel extrem de benefice ) cu fortare in prezent. Asa cum e sistemul, astept cu nerabdare sa observ ce oameni vor fi adusi pe posturi cheie si agreati de acolitii lui Sever Dron, caci la un asemenea proiect nu pot crede ca nu i-a fost garantata o durata de inca cel putin 4 ani si cateva posturi la schimb. Deocamdata astept. De ce si financiar? Pai fiecare post trebuie platit sau daca au gasit ei un sistem mai economic, sistemul in sine trebuie sustinut cu bani. Si aici ma refer la banii ce vin din venituri proprii, caci restul e alta mancare de peste. Daca FRT ii are, bravo, dar vin si eu cu inca un apendix la intrebare: de ce nu am avut timp de atatia ani bani din venituri proprii sa sustinem un lot national? De ce nu am avut bani sa ducem echipele de juniori in fiecare an din venituri proprii la toate intrecerile europene pe echipe? De ce? De ce nu am dat la nici un club din tara premieri la sfarsit de an in materiale sportive in functie de performante? De ce? De ce nu am sustinut fiecare echipa din provincie cu cazare si masa la Campionatele Nationale pe Echipe din venituri proprii? De ce avem atat de putine echipe inscrise la 12 si 14 ani pe echipe, nu puteam sustine din venituri proprii ceva pregatire a masei de sportivi? Pentru ca nu au fost bani, nu?
Acum s-au gasit bani si culmea ghici ce urmeaza: alegerile. Condamn linistea celor atatia ani si agitatia ultimelor luni. In sfarsit se pare ca se face ceva mai constructiv si pentru sistem, dar doar in scop electoral.
Candva va rasari si soarele, dar deocamdata astept sa vad cum un singur om va schimba ceva. Ca daca se va face o echipe, raspunsul ultimol ani este clar: am trait in minciuna. Fie ea pentru ca nu s-a vrut mai mult, fie ea ca a fost prea greu, fie ea de orisicum ... uite ca de putut se putea,
Cu drag,