Am un material beton cu iz de realitate scris ordonat in word pe desktop-ul micului companion HP, insa ma vad nevoit sa incropesc ceva pentru azi destul de inteligibil in asa fel incat sa se citeasca macar inceputul si sa evit sa il public necompletat. Ideea e ca imi lipsesc fisiere informationale care sunt in corelatie directa cu scrisul si astfel mai bine astept decat sa o dau cu balta in balta. Nu ca ar fi deranj mare, dar parca nu se merita. Ca tot spuneam ca zilele astea mi-au survenit ceva informatii de calitate. Asa ca suspans, my friends. Articolul se va numi "Umbrella tennis", ca sa stiti, ca tot a venit toamna ploioasa si am avea nevoie de umbrele pentru a juca ceva tenis, spre deosebire de altii ce jucatul sub umbrela a devenit ... un ritual diabolic.
Mda, sa incercam deci sa denivelam un pic incretiturile dvoastra cu ceva palavrageli. Am spus bine denivelat, don't worry, ca de nivelat ridurile impamantenite in jurul ochilor e de datoria domnisoarelor cu saloane cosmetice sa le intinda, eu stiu ce pot face cu al meu stilou de lemn.
Ready? Aoleu, stati asa ca unul a furat startul deja de mult si acum se face ca nu mai aude fluierul duzinei de spectatori prezenti la cursa pentru cascavalul mondial tenisistic ... upsss, am intrat in "Umbrella tennis" fara sa vreau, scuze! Mai am si eu scapari d-astea!
Cum credeti ca e un drum cu bus-ul prin Bulgaria? Demential. De lung.
Pana ajungi sa incepi drumul insa sunt ceva picanterii ce fac viata unui om mai scurta cat ai bate din palme, asta daca nu esti pe faza si o i-ei in deradere. Cat poti, caci atunci cand celalalt tipa la tine iti vine macar sa te prefaci ca e nasoala tare. Nu si in cazul meu, asa ca dis de dimineata am deranjat un taximetrist tinerel sa vina cu masinuta galbena sa ne transporte de la hotelul Diana 3 din Sofia la gara centrala din Sofia in vederea parcurgerii distantei necesare pana la al doilea turneu. Undeva langa granita cu Grecia, Sandaski pe numele propriu de familie. Orasul. Nu, numele soferului, dar v-ati prins !
Toate bune si frumoase, depunem bagajele in masina, intram frumusel si incep sa ii explic pe bulgareste vrute si nevrute pana mana a inceput sa amorteasca de atata gesticulat, atat articular, cat si facial, orizontal, vertical, in orice directie. Ce vreti, eram si eu comunicativ sau sociabil asa cum mi s-a predat la orele de educatie civica intr-a cincea. Si uite asa, mai cu zgomot unidirectional de la mine, mai cu mici intreruperi cauzate de bomba de casetofon rustic a lu bulgaru' nostru, mai un izbucnit galagios al Emei ( in ras, ca doar nu m-o fi certat ) ... si am ajuns la destinatie. Sase leva zice aparatul care daca am uitat sa va spun cum proceseaza taxele de calatorie atunci va spun acum: dragii mei, am tot mersul cu taxiul in toata lumea, dar ca la astia, la nimenea. Sa vedeti cum merge secundarul ala sau ce naiba e ala de numara subdiviziunile levei, e atat de harnic incat zici ca sunt bataile inimii in efort anaerob alactacid de durata maxima ( fraza asta o stiu de la ANEFS, ca odata am fost si eu votant pe listele de examene ale statului sportiv ) si imediat de trezesti ca TIME IS MONEY!
Scoate Ema din protofel arvuna ceruta de mister, dar pana o face ea ma face pe mine sa deschid usa de cateva ori in semn de: "sa cobor, sa nu cobor, sa cobor, sa nu cobor!", asta ca sa fiu sigur ca nu vor fi probleme. Ma tata, cand ma hotaresc in sfarsit sa parasesc caleasca lu meserie si deschid usa, incepe bulgaru sa tipe de indienii din filmele cu John Wayne ar plati bani grei pentru cateva secunde de meditatie cu al meu left-partner ( pana atunci ). Mamaaaaaaaaaaaa, ce are asta? La distanta de cateva cvartale distanta de usa lui a trecut inca un taxi, dar atat de departe incat pe cuvant de onoare daca nu incapea lejer primaru sectorului 4 al capitalei cum il cheama Doamne !?!?
"It's ok!" ziceam eu, el "yyyyeeeeeeeaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuu!"
"Hei, what's the problem?!, el "bbbbbbbrrrrrrrrrrsssssssssssaaaaaaaaaaaoooooppppppp"
"Ce are sta frate? Are softul in pioneze?"
Si da frumos bagajele jos, apoi tranteste cu putere toate usile, mai zice ceva si pleaca in tromba. Eu cu Ema ramasesem in mijlocul parcarii cu lumea uitandu-se ca la Seinfeld, dar ce sa ii faci?
"Nice to meet you!" sa ii fi strigat ... poate ca ar fi mers, nu?
Da-i bataie pana la information desk, apoi pana la company desk, apoi pana la sector line. Si gata, urma sa parasim habitaclul friguros la bordul bus-ului de ora 9.
Cum este deci o calatorie cu bus-ul prin Bulgaria?
Cat ai clipi din ochi te urci la mansarda cochiliei pe cate roti o avea ea si te cuibaresti cuminte in scaunul ales, nu de alta, dar e bine sa eviti sa incepi o conversatie, ca cine stie ce ditamai bagajul primesti in spinare. La ora anuntata pe biletul tip supermarket soferul incepe sa anunte ceva si apoi porneste motorul si urneste balaoarca spre destinatie.
Am facut 160 km de autostrada sau drum fara obstacole de tip masini, bus-uri, carute ... in trei ore. Nu stiu cum a fost drumul, caci eu am dormit o buna bucata de drum ( vreo 150 km ), dar cand m-am dat jos genunchii smuceau de parca eram un manz gata nascut:"Miscare coach, nu sta!"
Locuri, gata, start ... si am inteles! Pentru 10 metri, pana la primul taxi ancorat pescareste in parcarea improvizata de tip "pe cine prind eu azi sa fac de-o pileska file?" Noroc ca abil din fire ce sunt am ales exact pe curatu care saracu ne-a dus drept la hotel. Mai sunt si oameni cumsecade, sa stiti. Ahh, nu am spus ca autocarul avea televizor care a rulat si un film dragutz ... comedie parca :)))
Cazare rapida dupa o discutie fulger cu receptionera si doua antrenamente intercalate de o masa de pranz sub forma de paste ... de dinti sau de post, ca altfel nu are alt rost sa mai amintesc ce am mancat la bodeca din centru. Aerul curat si oarecum simplitatea locului au adus insa ceva optimism, cu atat mai mult cu cat suprafata de joc a fost ... o noutate absoluta.
Zgura artificiala si asta m-a dat pe spate. Un fel de mocheta cu granule de culoarea zgurei rosii udate uniform si cat trebuie, pe care poti sa patinezi si ... mingea lasa urme la fel de adanci si vizibile ca si cum clay este la ea acasa. Frumos, unic si interesant .
Cam atata ... pentru voi,
Cu drag,
Mda, sa incercam deci sa denivelam un pic incretiturile dvoastra cu ceva palavrageli. Am spus bine denivelat, don't worry, ca de nivelat ridurile impamantenite in jurul ochilor e de datoria domnisoarelor cu saloane cosmetice sa le intinda, eu stiu ce pot face cu al meu stilou de lemn.
Ready? Aoleu, stati asa ca unul a furat startul deja de mult si acum se face ca nu mai aude fluierul duzinei de spectatori prezenti la cursa pentru cascavalul mondial tenisistic ... upsss, am intrat in "Umbrella tennis" fara sa vreau, scuze! Mai am si eu scapari d-astea!
Cum credeti ca e un drum cu bus-ul prin Bulgaria? Demential. De lung.
Pana ajungi sa incepi drumul insa sunt ceva picanterii ce fac viata unui om mai scurta cat ai bate din palme, asta daca nu esti pe faza si o i-ei in deradere. Cat poti, caci atunci cand celalalt tipa la tine iti vine macar sa te prefaci ca e nasoala tare. Nu si in cazul meu, asa ca dis de dimineata am deranjat un taximetrist tinerel sa vina cu masinuta galbena sa ne transporte de la hotelul Diana 3 din Sofia la gara centrala din Sofia in vederea parcurgerii distantei necesare pana la al doilea turneu. Undeva langa granita cu Grecia, Sandaski pe numele propriu de familie. Orasul. Nu, numele soferului, dar v-ati prins !
Toate bune si frumoase, depunem bagajele in masina, intram frumusel si incep sa ii explic pe bulgareste vrute si nevrute pana mana a inceput sa amorteasca de atata gesticulat, atat articular, cat si facial, orizontal, vertical, in orice directie. Ce vreti, eram si eu comunicativ sau sociabil asa cum mi s-a predat la orele de educatie civica intr-a cincea. Si uite asa, mai cu zgomot unidirectional de la mine, mai cu mici intreruperi cauzate de bomba de casetofon rustic a lu bulgaru' nostru, mai un izbucnit galagios al Emei ( in ras, ca doar nu m-o fi certat ) ... si am ajuns la destinatie. Sase leva zice aparatul care daca am uitat sa va spun cum proceseaza taxele de calatorie atunci va spun acum: dragii mei, am tot mersul cu taxiul in toata lumea, dar ca la astia, la nimenea. Sa vedeti cum merge secundarul ala sau ce naiba e ala de numara subdiviziunile levei, e atat de harnic incat zici ca sunt bataile inimii in efort anaerob alactacid de durata maxima ( fraza asta o stiu de la ANEFS, ca odata am fost si eu votant pe listele de examene ale statului sportiv ) si imediat de trezesti ca TIME IS MONEY!
Scoate Ema din protofel arvuna ceruta de mister, dar pana o face ea ma face pe mine sa deschid usa de cateva ori in semn de: "sa cobor, sa nu cobor, sa cobor, sa nu cobor!", asta ca sa fiu sigur ca nu vor fi probleme. Ma tata, cand ma hotaresc in sfarsit sa parasesc caleasca lu meserie si deschid usa, incepe bulgaru sa tipe de indienii din filmele cu John Wayne ar plati bani grei pentru cateva secunde de meditatie cu al meu left-partner ( pana atunci ). Mamaaaaaaaaaaaa, ce are asta? La distanta de cateva cvartale distanta de usa lui a trecut inca un taxi, dar atat de departe incat pe cuvant de onoare daca nu incapea lejer primaru sectorului 4 al capitalei cum il cheama Doamne !?!?
"It's ok!" ziceam eu, el "yyyyeeeeeeeaaaaaaaaaaaauuuuuuuuuuuu!"
"Hei, what's the problem?!, el "bbbbbbbrrrrrrrrrrsssssssssssaaaaaaaaaaaoooooppppppp"
"Ce are sta frate? Are softul in pioneze?"
Si da frumos bagajele jos, apoi tranteste cu putere toate usile, mai zice ceva si pleaca in tromba. Eu cu Ema ramasesem in mijlocul parcarii cu lumea uitandu-se ca la Seinfeld, dar ce sa ii faci?
"Nice to meet you!" sa ii fi strigat ... poate ca ar fi mers, nu?
Da-i bataie pana la information desk, apoi pana la company desk, apoi pana la sector line. Si gata, urma sa parasim habitaclul friguros la bordul bus-ului de ora 9.
Cum este deci o calatorie cu bus-ul prin Bulgaria?
Cat ai clipi din ochi te urci la mansarda cochiliei pe cate roti o avea ea si te cuibaresti cuminte in scaunul ales, nu de alta, dar e bine sa eviti sa incepi o conversatie, ca cine stie ce ditamai bagajul primesti in spinare. La ora anuntata pe biletul tip supermarket soferul incepe sa anunte ceva si apoi porneste motorul si urneste balaoarca spre destinatie.
Am facut 160 km de autostrada sau drum fara obstacole de tip masini, bus-uri, carute ... in trei ore. Nu stiu cum a fost drumul, caci eu am dormit o buna bucata de drum ( vreo 150 km ), dar cand m-am dat jos genunchii smuceau de parca eram un manz gata nascut:"Miscare coach, nu sta!"
Locuri, gata, start ... si am inteles! Pentru 10 metri, pana la primul taxi ancorat pescareste in parcarea improvizata de tip "pe cine prind eu azi sa fac de-o pileska file?" Noroc ca abil din fire ce sunt am ales exact pe curatu care saracu ne-a dus drept la hotel. Mai sunt si oameni cumsecade, sa stiti. Ahh, nu am spus ca autocarul avea televizor care a rulat si un film dragutz ... comedie parca :)))
Cazare rapida dupa o discutie fulger cu receptionera si doua antrenamente intercalate de o masa de pranz sub forma de paste ... de dinti sau de post, ca altfel nu are alt rost sa mai amintesc ce am mancat la bodeca din centru. Aerul curat si oarecum simplitatea locului au adus insa ceva optimism, cu atat mai mult cu cat suprafata de joc a fost ... o noutate absoluta.
Zgura artificiala si asta m-a dat pe spate. Un fel de mocheta cu granule de culoarea zgurei rosii udate uniform si cat trebuie, pe care poti sa patinezi si ... mingea lasa urme la fel de adanci si vizibile ca si cum clay este la ea acasa. Frumos, unic si interesant .
Cam atata ... pentru voi,
Cu drag,
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
No comments:
Post a Comment