... and every american citizen had a day off today. Almost every one, because at the USTA Billie Jean King National Tennis Center champs and challengers punched all day long ... and the days isn't finish.
Din aceasta cauza si datorita vremii extrem de frumoase de astazi, aleile complexului sportiv parca au fost mai neincapatoare ca pana acum, lucru pe de o parte inbucurator, insa pe de o parte deranjant datorita zgomotului produs de fiecare spectator dornic de spectacol. Cu toate astea, meciurile au continuat, atat in intrecerea celor mari cat si in intrecerea juniorilor, acolo unde Romania avea sa joace primele meciuri. Rezultatele le gasiti pe Olimpia Tenis, nu de alta, dar in continuare ini rezerv dreptul de a asterne cateva din experientele traite.
Aseara am ramas inmarmurit in fata televizorului urmarind meciul lui Cilic cu Djokovic, diseara imi rezerv inca o data timpul pentru a il urmari pe japonezul minune de 18 ani care va lupta pentru un loc in sferturi, pentru prima data in istoria US Open-ului pentru un japonez. Proiectul 45, asa cum a fost denumit intreg procesul de dezvoltare al acestui junior japonez, se pare ca culege roadele increderii financiare si suportive ale celor ce au investit in el. "Cam cate milioane s-au investit in el?", a intrebat un jurnalist, intrebare la care un oficial al federatiei japoneze ( cred ) a raspuns impasibil: "Nu am facut calculul, dar nu mai conteaza, obiectivul a fost atins."
Cilic si Nishikori, doi juniori ce au anuntat deja schimbarea de generatii, au incantat aici la New York sub aproape orice aspect, aratand celor cateva zeci de juniori din player's lounge ca ... everything can be achieved.
Pentru ca tot vorbim de juniori, atentie mare la calendarul competitional intenational ITF Juniors. Stand si urmarind meciul Emei din primul tur, unul din membrii comitetului de organizare al Yucatan Cup 2008 a intrat in vorba cu mine. Se pare ca turneul mexican ce se tinea dupa Orange Bowl in mod traditional la sfarsitul lunii decembrie s-a decalat si se va tine in noiembrie in saptamana 24-29. Pentru cei interesati consultati ITF Juniors si ... Succes!
Nu numai tenisul acapareaza intreaga existenta aici la New York noua celor ce participam activ, direct si indirect la spectacolul american. Este destul de greu de rezistat intregii incarcaturi stresante cauzate de zumzetul multimii, de aglomeratia din players's lounge sau sacaiturile fiecarui reporter dornic de interviu ... si astfel vezi cum fiecare isi umple timpul in mod atat de diferit. Exemple sunt destule, dar majoritatea stau pe laptop, vorbesc cu prietenii, se plimba in zonele special amenajate; de ce este atat de greu de castigat un Grand Slam? Poate si datorita faptului ca timp de doua saptamani nu ai intimitate, nu ai liniste si confort interior. Si asta se aduna zilnic.
Aseara, inainte de a ma cuibari in player's lounge si a scrie "America style" am fost la US Open Book Store si am rasfoit cele cateva zeci de cartulii pe teme tenisistice ( si nu numai ) si intr-un final am cumparat vreo 4, una dintre ele cautand-o de mult peste tot globul: " The inner game of tennis" ... just great. Inainte de a vedea pe Cilic cu Djokovic am iesit un pic afara sa ma plimb la indemnul lui Brica care tocmai venise ( si care ma cautase la hotel cu zeci de minute inainte sa iesim impreuna, ce-i drept, dar eu ramasesem atarnat de-a dreptul la mrejele US Open-ului pana mai tarziu ) si am ajuns pana pe Broadway, asta dupa ce am trecut de 7th avenue si 6th avenue. Frumoasa privelistea pe seara a gigantului american, si ce-i drept, asta este sau poate fi inca una din modalitatile in care tensiunea este disipata.
Practice sessions este un lucru pe care il vroiam de mult sa il atac online. Surorile Williams sunt catalogate ca fiind extrem de muncitoare pe teren si asta datorita faptului ca taticul este absolut agasant. Poata ca asa a fost, poate ca asa este, nu pot nega, insa ce am vazut eu a fost o modalitate absolut constructiva de pregatire in care zambetul si-a avut locul permanent ... si de asemeni varietatea in joc. Cat despre ceilalti se observa liniste si placere a jocului, rareori aparand situatii frustrante in care cineva tipa la altcineva. De fiecare data sportivul munceste cu zambetul pe buze, iar antrenorul asistat de echipa intervine in mod linistit. Hmm ... iti suna cunoscut Romanie?
Dimineata micul dejun se mananca in aproprierea hotelului ( vorbesc de cei ce stau la Hyat ) si nu la hotel, aproape fiecare strada avand celebrul Starbucks Caffe sau ceva asemanator ; iar produsele se gasesc si se servesc la preturi extrem de convenabile. Azi de dimineata am plecat direct la club si dupa ce am urmarit meciul Emei si al Anei m-am indreptat in fuga catre player's lounge pentru a lua masa de dimineata ( la ora 13!!! ) sau de pranz :) , pentru ca de dimineata am sarit peste mic dejun-ul amintit mai sus. Am comandat si am platit cu badge-ul ( fiecare sportiv si official coach are 35 de USD zilnic pentru masa, totul calculandu-se prin intermediul unui cod de bare situat pe badge ), apoi m-am asezat la o masa libera. Am inceput sa mananc si in acelasi timp ma uitam. Mancam si ma uitam. Si iar mancam , si iar ma uitam. La cativa metri mai departe, Lindsday Davenport se juca cu baietelul ei. La ea ma uitam sau mai bine spui la ei. In infernul de aici e greu sa ai grija de propria persoana, dar sa mai fii si atent la cineva in plus! Pret de cateva zeci de minute am asistat fara glas la ceva cu adevarat inedit, o jucatoare cu rol de mama, o vedeta cu aliaj de prietena pentru cativa apropriati situati la masa, o persoana deschisa ce isi gasea timp sa dea un autograf, sa vorbeasca cu un junior, sa iti zambeasca ... De multe ori vezi un sportiv cu prietena venind la turneu si viceversa. De cele mai multe ori ii vezi singuri. Extrem de rar ii vezi si in aceasta ipostaza de parinti.
Am terminat de mancat, parca, intr-un final. Nici nu mai stiu. Pret de cateva minute am traversat complexul si imaginile ramaneau vii pe pelicula vizuala in asa fel incat atunci cand am fost oprit la check point-ul de la practice courts nici nu am bagat de seama si am continuat drumul, fiind oprit in alergare de un politai de culoare :)
Uneori e nevoie de atata timp sa schimbi ceva la propria persoana, uneori insa o imagine conteaza cat o mie de cuvinte.
Tenisul nu are limite atata timp cat cei ce il practica se simt confortabili interior, indiferent daca din exterior totul pare o corvoada. Si totul pleaca de la comunicare ...
Daca mai puteti citi ... Olimpia Tenis va asteapta :)
Cu drag,
Din aceasta cauza si datorita vremii extrem de frumoase de astazi, aleile complexului sportiv parca au fost mai neincapatoare ca pana acum, lucru pe de o parte inbucurator, insa pe de o parte deranjant datorita zgomotului produs de fiecare spectator dornic de spectacol. Cu toate astea, meciurile au continuat, atat in intrecerea celor mari cat si in intrecerea juniorilor, acolo unde Romania avea sa joace primele meciuri. Rezultatele le gasiti pe Olimpia Tenis, nu de alta, dar in continuare ini rezerv dreptul de a asterne cateva din experientele traite.
Aseara am ramas inmarmurit in fata televizorului urmarind meciul lui Cilic cu Djokovic, diseara imi rezerv inca o data timpul pentru a il urmari pe japonezul minune de 18 ani care va lupta pentru un loc in sferturi, pentru prima data in istoria US Open-ului pentru un japonez. Proiectul 45, asa cum a fost denumit intreg procesul de dezvoltare al acestui junior japonez, se pare ca culege roadele increderii financiare si suportive ale celor ce au investit in el. "Cam cate milioane s-au investit in el?", a intrebat un jurnalist, intrebare la care un oficial al federatiei japoneze ( cred ) a raspuns impasibil: "Nu am facut calculul, dar nu mai conteaza, obiectivul a fost atins."
Cilic si Nishikori, doi juniori ce au anuntat deja schimbarea de generatii, au incantat aici la New York sub aproape orice aspect, aratand celor cateva zeci de juniori din player's lounge ca ... everything can be achieved.
Pentru ca tot vorbim de juniori, atentie mare la calendarul competitional intenational ITF Juniors. Stand si urmarind meciul Emei din primul tur, unul din membrii comitetului de organizare al Yucatan Cup 2008 a intrat in vorba cu mine. Se pare ca turneul mexican ce se tinea dupa Orange Bowl in mod traditional la sfarsitul lunii decembrie s-a decalat si se va tine in noiembrie in saptamana 24-29. Pentru cei interesati consultati ITF Juniors si ... Succes!
Nu numai tenisul acapareaza intreaga existenta aici la New York noua celor ce participam activ, direct si indirect la spectacolul american. Este destul de greu de rezistat intregii incarcaturi stresante cauzate de zumzetul multimii, de aglomeratia din players's lounge sau sacaiturile fiecarui reporter dornic de interviu ... si astfel vezi cum fiecare isi umple timpul in mod atat de diferit. Exemple sunt destule, dar majoritatea stau pe laptop, vorbesc cu prietenii, se plimba in zonele special amenajate; de ce este atat de greu de castigat un Grand Slam? Poate si datorita faptului ca timp de doua saptamani nu ai intimitate, nu ai liniste si confort interior. Si asta se aduna zilnic.
Aseara, inainte de a ma cuibari in player's lounge si a scrie "America style" am fost la US Open Book Store si am rasfoit cele cateva zeci de cartulii pe teme tenisistice ( si nu numai ) si intr-un final am cumparat vreo 4, una dintre ele cautand-o de mult peste tot globul: " The inner game of tennis" ... just great. Inainte de a vedea pe Cilic cu Djokovic am iesit un pic afara sa ma plimb la indemnul lui Brica care tocmai venise ( si care ma cautase la hotel cu zeci de minute inainte sa iesim impreuna, ce-i drept, dar eu ramasesem atarnat de-a dreptul la mrejele US Open-ului pana mai tarziu ) si am ajuns pana pe Broadway, asta dupa ce am trecut de 7th avenue si 6th avenue. Frumoasa privelistea pe seara a gigantului american, si ce-i drept, asta este sau poate fi inca una din modalitatile in care tensiunea este disipata.
Practice sessions este un lucru pe care il vroiam de mult sa il atac online. Surorile Williams sunt catalogate ca fiind extrem de muncitoare pe teren si asta datorita faptului ca taticul este absolut agasant. Poata ca asa a fost, poate ca asa este, nu pot nega, insa ce am vazut eu a fost o modalitate absolut constructiva de pregatire in care zambetul si-a avut locul permanent ... si de asemeni varietatea in joc. Cat despre ceilalti se observa liniste si placere a jocului, rareori aparand situatii frustrante in care cineva tipa la altcineva. De fiecare data sportivul munceste cu zambetul pe buze, iar antrenorul asistat de echipa intervine in mod linistit. Hmm ... iti suna cunoscut Romanie?
Dimineata micul dejun se mananca in aproprierea hotelului ( vorbesc de cei ce stau la Hyat ) si nu la hotel, aproape fiecare strada avand celebrul Starbucks Caffe sau ceva asemanator ; iar produsele se gasesc si se servesc la preturi extrem de convenabile. Azi de dimineata am plecat direct la club si dupa ce am urmarit meciul Emei si al Anei m-am indreptat in fuga catre player's lounge pentru a lua masa de dimineata ( la ora 13!!! ) sau de pranz :) , pentru ca de dimineata am sarit peste mic dejun-ul amintit mai sus. Am comandat si am platit cu badge-ul ( fiecare sportiv si official coach are 35 de USD zilnic pentru masa, totul calculandu-se prin intermediul unui cod de bare situat pe badge ), apoi m-am asezat la o masa libera. Am inceput sa mananc si in acelasi timp ma uitam. Mancam si ma uitam. Si iar mancam , si iar ma uitam. La cativa metri mai departe, Lindsday Davenport se juca cu baietelul ei. La ea ma uitam sau mai bine spui la ei. In infernul de aici e greu sa ai grija de propria persoana, dar sa mai fii si atent la cineva in plus! Pret de cateva zeci de minute am asistat fara glas la ceva cu adevarat inedit, o jucatoare cu rol de mama, o vedeta cu aliaj de prietena pentru cativa apropriati situati la masa, o persoana deschisa ce isi gasea timp sa dea un autograf, sa vorbeasca cu un junior, sa iti zambeasca ... De multe ori vezi un sportiv cu prietena venind la turneu si viceversa. De cele mai multe ori ii vezi singuri. Extrem de rar ii vezi si in aceasta ipostaza de parinti.
Am terminat de mancat, parca, intr-un final. Nici nu mai stiu. Pret de cateva minute am traversat complexul si imaginile ramaneau vii pe pelicula vizuala in asa fel incat atunci cand am fost oprit la check point-ul de la practice courts nici nu am bagat de seama si am continuat drumul, fiind oprit in alergare de un politai de culoare :)
Uneori e nevoie de atata timp sa schimbi ceva la propria persoana, uneori insa o imagine conteaza cat o mie de cuvinte.
Tenisul nu are limite atata timp cat cei ce il practica se simt confortabili interior, indiferent daca din exterior totul pare o corvoada. Si totul pleaca de la comunicare ...
Daca mai puteti citi ... Olimpia Tenis va asteapta :)
Cu drag,
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
No comments:
Post a Comment