De la New York ...

... la Sofia via Bucuresti, un itinerariu ce evidentiaza mai mult decat elocvent realitatea unui job de antrenor si ... daca vreti, drumul inceput demult si ajuns la borna 28, in prezent.
Am parasit metropola americana la fel ca fiecare calator ce a bifat pe foaia de parcurs stationarea in halta Manhattan si am lasat micile squirrels sa pazeasca cu strasnicie fiecare alee a complexului Billie Jean King in speranta ca viitorul ne va aduce fata in fata inca o data, dar asta depinde de noi "calatorii", probabil, in cea mai mare parte.
Scriu la un interval destul de mare de timp de la ultimul post si asa cum fiecare poveste are un sfarsit si US Open-ul 2008 isi merita deznodamantul aferent. A fost o experienta necesara, interesanta si ciudata in acelasi timp, cu atat mai mult cu cat finalul acestei competitii a adus situatii neprevazute in care solutiile au fost, mai mult sau mai putin, viabile. Sper ca inca o data incercarea de a reda pe cat posibil evenimente de la o competitie tenisistica importanta a fost benefica pentru ochiul dvoastra flamand de informatii de actualitate si, lasand la o parte stilul critic si maniera personala de a reda ceea ce am considerat ca si important, sper ca v-a facut placere sa va petreceti o parte din timpul pretios pe o pagina virtuala si totul nu a fost o pierdere de timp.
Cine stie daca viitorul va putea repeta inca o data acelasi model, dar cu optimism si drag imi indrept privirea inainte ...
Cu atat mai mult cu cat intr-o zi de sambata de septembrie, departe de casa si aproape de fileul de tenis, prezentul ma gaseste inca o data la munca, fara zi pauza asa cum Sergiu sugera sa o fac ( macar in aceasta zi ), atingand si depasind secunda cu secunda ... borna 28!
De la New York la Bucuresti, de la Paris la Melbourne, de la Sao Paulo la Barcelona, de la Lisbona la Copenhaga, Brasov, Timisoara, Arad, Craiova ... sunt puncte de reper ale trecerii timpului pe un itinerariu tenisistic intern si international ce mi-a facut atat de mult placere de-a lungul ultimilor ani ai vietii.
Alaturi de sportivi in fiecare moment au fost cuvinte ce au indemnat permanent un interior uman de a sprijini si incerca sa vina in ajutorul celor ce au cerut asta ... si astfel a trecut timpul. Cu bune, cu rele, nostalgia trecutului aduce in prim plan personal amintiri vii ale ceea ce a fost. Am realizat mai mult decat mi-am propus in toti acesti ani, dar parca doare destul de mult sa aud de fiecare data ca un antrenor este platit pentru a scoate un campion, restul e rasplata jucatorului sau a parintilor. "Ce ati facut pentru copilul meu? Ca v-am platit si ati profitat in fiecare moment!"Asta este daca vreti dezamagirea ultimilor ani, cu atat mai mult cu cat NU un antrenor scoate un campion, ci o echipa. Macar un "multumesc" se poate spune, dar la borna 28 a vietii am avut ocazia sa indeplinesc ceea ce mi-am propus si sansa sa ... analizez daca se merita sa mergi mai departe cu aceeasi placere si dezinvoltura.
Viata merge inainte, indiferent de obstacole ...
Cu drag,