Prevenirea accidentarilor

Problematica prevenirii accidentarilor in tenis a devenit de mult timp o prioritate data si de transformarea efortului in uzura fizica/mentala/metabolica, nu insa si pe deplin acceptata de cei directi implicati.

Raspunsurile sunt de cele mai multe ori hilare: "nu mi se intampla mie o accidentare, nu are cum", "nu am fost niciodata accidentat asa ca ..." etc., sau de genul: " nu mai fac stretching ca trebuie sa plec la scoala", "nu fac dus ca ma asteapta tata", "pot sa fac doar o tura de incheiere?", "nu am nevoie de vitamine", "pot sa mananc la mc donald's?", "pot face doua antrenamente de tenis in fiecare zi?" ... si stop.

Am discutat aceste aspecte in urma cu ceva timp si in colegiul antrenorilor la federatie si continui sa o fac in fiecare zi pe terenul de tenis. Cu greu reusesti sa faci sportivii si parintii sa inteleaga rolul unor proceduri standard SIMPLE ce au dublu rol, de incalzire/revenire dupa efort si prevenirea accidentarilor, realitati crude ce ne aduc in ipostaze fara intoarcere: rupturi, intinderi, operatii. O fac insa si in acest articol, poate poate ...

Fiecare doreste sa avanseze si astfel recurge la un antrenor si multe ore de tenis, daca se poate individual !!! Incepe sa castige si vrea mai mult, dar totul devine mai greu, mai intens. Se fac presiuni si se mareste "doza letala" de tenis, din cand in cand si cate o sedinta de pregatire fizica, de obicei pe teren sau cateva ture de alergare de rezistenta. Nu discut eficienta acestui tip de pregatire, ci faptul ca este o normalitate permanenta, in special in randul copiilor si juniorilor sa pregatesti prin exces de tenis si atata tot. Ceea ce este eronat.

Pe masura ce nivelul jocului atins de sportiv creste, nu durata antrenamentului ( volumul in general ) de tenis trebuie vizata, ci celelalte componente ale pregatirii:

1) incalzirea pentru efort si revenirea dupa efort sa fie facute in liniste, intre 15-30 minute in functie de sportiv si sarcinile de antrenament. Trebuie punctate aspectele fizice, rutinele mentale, stretching-ul de rigoare. NU sarite, NU facute in graba, NU facute ca "merge si asa", NU ca spune antrenorul.

2) pregatirea fizica specifica si generala sa fie introdusa de la caz la caz, in functie de nevoile si individualitatile fiecarui sportiv, in corelatie directa cu cerintele competionale si in stransa legatura cu un cuantum bine definit al orelor de tenis, viata scolara, viata sociala etc...

3) atentie marita la eradicarea totala sau partiala a "aspectelor neimportante": vitaminizare, dus, masaj, control medical, nutritie cat de cat corespunzatoare, igiena personala inainte si dupa pregatire ( tricouri de schimb, prosop etc., ). Nu le mai sariti cu seninatate!

4) eliminarea deficientelor de ordin tehnic si de deplasare ce pot provoca leziuni in timp, aspecte ce se pot imbunatati mai ales prin tehnici mentale, vizionari de casete cu propriul joc, tehnici de constientizare si autocontrol etc ... si NU prin exces de cosuri cu sute de mingii si aceleasi explicatii.

5) o ultima componenta consider ca este pregatirea teoretica sub toate laturile.

Vorbim de prevenirea accidentarilor, dar in acelasi timp si de optimizarea capacitatii de efort si dezvoltarea multilaterala necesara viitorului sportiv. Vorbim de un triplu rol: prevenire, optimizare si dezvoltare; educatie sportiva; sanatate; igiena personala etc... Vorbim de succes.

Cu drag,