Antrenor fericit

Cu toate ca n-am mai vorbit de peste 48 de ore (am comunicat doar prin mesaje ) ,stiu cu certitudine cum se simte Ovidiu acum,mai ales ca deja a ajuns ( cu bine,sper ) la Paris.De fapt,nici nu e mare scofala,sa realizezi cum se simte un antrenor a carui eleva,joaca maine o finala de Grand Slam,e clar se simte mandru,fericit si implinit profesional.E o stare care te multumeste pe deplin,sa vezi ca munca ta si a sportivei pe care o pregatesti e incununata de un mare succes,ca ai muncit bine si totodata te motiveaza sa continui cu si mai mult efort acest lung drum al inaltei performante,sa treci peste orice obstacol,pentru ca in acest moment uiti toate greutatile,incertitudinile,supararile,stressul continuu si pastrezi numai si numai bucuria aceasta imensa ca ai reusit.Spun toate acestea,in primul rand pentru ca am ajuns sa-l cunosc foarte bine pe acest antrenor fericit,iar in al doilea rand,pentru ca acum trei ani am trecut printr-un moment identic,si de aceea sunt de doua ori emotionat scriind aceste randuri,pentru el,dar si pentru mine.
Cum de o luna,am reinceput sa lucrez cu cea care exact acum trei ani,imi producea aceasta imensa satisfactie,de a fi antrenorul unei sportive care ajunge in finala de la Roland Garros,momentele de atunci sunt acum extrem de prezente in mintea mea si de aceea,stiind ce am simtit eu atunci,ma emotionez acum si pentru Ovidiu,care va putea vedea de acolo,din tribuna,acest meci important,si ma bucur nespus ca pana la urma a ajuns s-o vada pe Ema si sa fie alaturi de ea,acum cand are mare nevoie de sprijinul antrenorului sau.
Se pare ca,in ianuarie,de la Australian Open,cand am scris de "preluarea stafetei ",am intuit bine,ca junioarele noastre,calca apasat pe urmele celor care au ajuns deja in lumea buna a tenisului mare,si astfel Ema,dar si Simo,bineinteles,repeta isprava Ralucai,si una dintre ele,chiar o va depasi.Bravo lor,si le astept cat mai curand,impreuna cu cei care le ajuta in pregatire,sa mareasca numarul romancelor din circuitul WTA.