Tenis in teroare

Nu am idei preconcepute,nu cred ca ma pricep la orice,sau ca sunt perfect,dar de cand ma stiu am avut un mare feeling legat de oamenii cu care intram in contact,pe care viata m-a facut sa-i cunosc,sau doar sa-i vad ocazional.Din prima clipa,imi formam o parere despre acea persoana,bazata pe atitudinea,limbajul (inclusiv al corpului )si actiunile sale,si cu mare mandrie pot spune ca o singura data,m-am inselat in aceasta incadrare tipo-umana.
De patru zile,de cand sunt la Eastbourne,am revazut un personaj,pe care l-am intalnit prima oara in iulie 2005,si de atunci si pana acum,din fericire,drumurile nu ni se mai intersectasera.Prima oara,se intampla la un turneu de 25000$ la Coimbra,il categorisisem,ca un tata dur,dornic ca fata lui sa reuseasca in acest frumos dar extrem de greu sport,care este,tenisul.Pana la un punct,afland mai multe,despre originea si religia lui,i-am putut intelege excesele,dictatura pe care o instituise cu toti membrii familiei sale,dar nu puteam fi de acord cu aceasta purtare (dar,de fapt,nu era treaba mea ).Pe vremea aceea,fata lui avea 18 ani si era in jurul locului 220 WTA.
Acum,insa,Aravane Rezai,caci despre ea este vorba,are 21 ani si este 61 mondial,anul trecut pe vremea aceasta ajungand chiar pe 40.Pana azi dupa-amiaza,vazusem mai de la distanta,imensul volum de munca din ultimele trei zile,pe care tanara jucatoare franceza de origine iraniana,il depunea pe teren dar si in afara lui,la pregatire fizica.Lovea cu tarie orice minge,venita de dincolo de fileu de la fratele sau dar si de la un sparring (amandoi tot timpul in teren )timp de o ora si jumatate,iar apoi intra pe alt teren si continua la fel,inca cel putin tot pe atat,iar de pe teren sau inainte sa intre sa bata mingea,pe peluza de gazon din lateralul Centralului,facea nenumarate exercitii fizice ( cu racheta,cu elastic,cu minge medicinala,de coordonare samd ).Cum ieri,in primul tur,a reusit sa o invinga pe Azarenka,e adevarat,bielorusa trebuind sa abandoneze,in urma unei cazaturi,care i-a afectat genunchiul stang,dar dupa ce Rezai castigase primul set la 2,mi-am spus in sinea mea,ca aparitia tatalui (si a mamei )a contat foarte mult,deoarece saptamana trecuta,la Birmingham,fiind doar cu fratele pierduse in turul doi,la un WC mai slab clasat.
Astazi,insa,la antrenamentul de dupa-masa,am jucat pe terenuri alaturate,si vrand-nevrand (mai mult a doua varianta )am fost martorul TERORII la care este supusa tanara jucatoare,de catre tatal sau.Nu trebuie sa intelegi tot (nici nu puteam,deoarece 90% din vorbe sunt in persana )ca sa-ti dai seama de disconfortul resimtit de toti cei aflati pe acel teren,in afara bineinteles,a celui care creeaza acest iad.Din cand in cand,mama mai incearca sa-i ia apararea fetei,dar imediat este pusa la punct,baiatul se trage undeva langa gard,ca sa fie cat mai departe si poate asa scapa fara vreo admonestare,intr-un tarziu sparringul isi i-a inima in dinti si incearca sa-l calmeze pe tiranicul tata,iar sarmana fata,cu plansul in gat si plecata,smerita incearca uneori sa-i spuna acestuia ca poate nu are tot timpul dreptate.Dar apar ragete,urlete, (care ne deranjau destul de tare pe terenul alaturat si nu numai )gesturi, care nu lasa loc de discutii,el este singurul care are dreptate si nu admite nici o obiectie.Ce conteaza ca,in mod normal jucatoarea este,cea care este pionul principal,iar echipa din jurul ei,trebuie sa o ajute si sa o sprijine.Aici,la ei,nu e asa,este EL,ca fara EL,nimic nu ar fi,ca daca nu era EL....

Intrebare : Se poate juca tenis de FRICA,fara PLACERE,fara sa ai dreptul de a spune sau intreba ceva?

Raspunsul meu : Sigur NU ,si probabil viitorul imi va spune daca m-am inselat sau nu.