Revenirea increderii

Inca o premiera am inregistrat ieri dupa-amiaza,cand am stat pe banca,ajutand-o din teren,pe Raluca,la meciul pe echipe din cadrul Bundesliga,disputat la Augsburg.Cu meciurile pe echipe din Germania,eram familiarizat,mai participand la asemenea intreceri,chiar pot spune,la toate nivelurile,copii,juniori si seniori (liga a cincea si a doua )iar de asistat din teren am mai facut-o,atat acasa la echipe,cat si in strainatate,acum doi ani,cand la Junior Davis Cup am ajuns pana in turneul final al Campionatului European,la Le Touquet.Dar,acum,a fost altceva,un meci important din mai multe puncte de vedere,primul pentru Raluca in cel mai tare campionat din Europa,meci acasa pentru echipa care dupa primele patru etape nu avea nici o victorie,noi care veneam direct de la Paris,colegele de echipa si mai ales spectatorii asteptand multe de la una din cele doua achizitii de marca ale clubului din acest an,o jucatoare din prima suta mondiala si lucrul cel mai important starea actuala a Ralucai care revine dupa aproape cinci luni in care n-a jucat, datorita problemei de la incheietura mainii stangi.
La toate acestea s-a adaugat momentul in care a inceput meciul,pe terenul central,in fata a circa 150 de spectatori si anume ca aici se terminase meciul dintre numerele 2 din cele doua echipe,si in care reprezentanta gazdelor salvase trei mingi de meci si dupa trei ore si patruzeci de minute dusese scorul la 3-0 pentru Augsburg,dar imediat pe celelalte doua terenuri oaspetele prin doua cehoaice redusesera scorul la 3-2.Si uite asa,cu toate ca venisem sa joace un meci cu cat mai putina presiune,aproape fara miza pentru ea,ci doar s-o ajute sa faca un bun antrenament cu o adversara puternica (americanca Osterloh 113 WTA )datele problemei s-au schimbat un pic si asta ne-a ajutat destul de mult pentru ca examenul a fost mai greu si deoarece a fost trecut cu bine (la sfarsit chiar,foarte bine ),beneficiul obtinut este extrem de important si datator de speranta pentru viitor,in incercarea de a reveni cat mai curand la jocul bun practicat inaintea accidentarii din ianuarie.
Ambianta din cochetul club care mi-a spus ca-i aminteste de oraselul bunicilor,sprijinul colegelor si al spectatorilor,au facut-o sa se simta bine si in afara,dar mai ales in teren ,si atunci a aparut jocul extrem de bun,mai ales din sfarsitul de meci,care a dus-o atat pe ea cat si echipa (ce bucurie a fost! )la VICTORIE.Sper ca si pentru ea,pentru ca pentru mine,e clar ,viitorul incepe sa sune bine.