"Coach ... o clatita?"
"Alex ... DA" ...
A fost un schimb rapid de mesaje ce a declansat inceputul retrairii amintirilor trecutului alaturi de unul dintre sportivii indrumati aproape patru ani, un sportiv de care am ramas atasat sufleteste si cu care am stabilit in mod mutual petrecerea timpului la discutii si sfaturi in mall-ul Vitan ori de cate ori am avut ocazia sau nevoia sa vorbim despre tenis, viata, intamplari, susanele ... practic orice.
Inainte de a primi mesajul venit subit pe inserate, in aceeasi zi de joi de decembrie ploioasa m-am intalnit cu el pe teren ...
"Buna ziua coach! Ce faceti?"
"Buna Alex, bine, la antrenament" ... si am pasit catre scaunelul asezat intre terenul unu si doi al greenset-ului de la CNT, invelind manerul rachetei cu un grip si privind alene in jur, timp in care el si partenerul de joc isi terminau pregatirea cu cateva serii de servicii.
Intre timp Sergiu a venit si a preluat stafeta terenului de la Alex incepand incalzirea specifica, eu ramand tintuit locului si urmarind in gol schimburile de mingii. Alex a terminat incheierea, exercitiile de stretching, a vorbit cu antrenorul si dupa ce si-a schimbat tricoul a venit si a acaparat atat la propriu cat si la figurat universul meu asezandu-se cuminte in fata mea pe banca. Au trecut sute de secunde in care mi-a povestit atat de multe intamplari traite de cand nu ne-am vazut incat stersesem cu buretele starea deprimanta instalata pe parcursul zilei. Intr-un final a plecat cu greu, caci mai avea de urmat programul de pregatire fizica, dar m-am incarcat inimaginabil de mult cu povestirile lui spuse la intensitate vizibila, iar el s-a descarcat parca de o greutate permanenta: sa-i spuna lu' coach ce a mai facut el. Si, by the way, cica in Gabon e super tare ca si conditii ...
Usa balonului s-a invartit, am ramas nostalgic si am continuat alaturi de Sergiu. Pana cand mesajul a venit, un serviciu placut la care am returnat instantaneu cu drag.
"Mai tineti minte coach .... ?" la multiplu, amintiri la care am inserat atat de multe altele si seara s-a asternut total. Am plecat sfarsiti de oboseala dupa ce am doborat ditamai portiile de clatite si am interactionat inca o data incarcandu-ne reciproc bateriile.
"Multumesc Alex de invitatie si tratatie!"
"Eu multumesc coach, pentru tot, placerea a fost inca o data a mea" ... si am plecat "reloaded", invartind cheia in contact, ascultand Radio Romantic tot drumul pana acasa, retraind inca o data succint amintirile alaturi de el si ignorand toate flashurile primite de ceilalti conducatori din trafic. Pentru mine timpul ramasese pe loc.
Sunt astfel de momente care vin si schimba multe si astfel imbatranesc atat de frumos alaturi de ei cei care isi amintesc din cand in cand ca au trecut prin curtea lu' coach, primind cate un telefon, mesaj sau convorbire pe skype ca in cazul lui George Tibil din Bruxelles, a Oanei Oprea din Pulmann-Washington, a Mariei Datcu din Florida ... ma pregatesc sa termin caci maine Andreea, Sergiu si de sambata Ema, apoi de luni si Cristi imi vor umple sarbatorile cu bucurie caci nicaieri nu e mai frumos ca pe terenul de tenis muncind pentru a reusi.
Cu drag,
"Alex ... DA" ...
A fost un schimb rapid de mesaje ce a declansat inceputul retrairii amintirilor trecutului alaturi de unul dintre sportivii indrumati aproape patru ani, un sportiv de care am ramas atasat sufleteste si cu care am stabilit in mod mutual petrecerea timpului la discutii si sfaturi in mall-ul Vitan ori de cate ori am avut ocazia sau nevoia sa vorbim despre tenis, viata, intamplari, susanele ... practic orice.
Inainte de a primi mesajul venit subit pe inserate, in aceeasi zi de joi de decembrie ploioasa m-am intalnit cu el pe teren ...
"Buna ziua coach! Ce faceti?"
"Buna Alex, bine, la antrenament" ... si am pasit catre scaunelul asezat intre terenul unu si doi al greenset-ului de la CNT, invelind manerul rachetei cu un grip si privind alene in jur, timp in care el si partenerul de joc isi terminau pregatirea cu cateva serii de servicii.
Intre timp Sergiu a venit si a preluat stafeta terenului de la Alex incepand incalzirea specifica, eu ramand tintuit locului si urmarind in gol schimburile de mingii. Alex a terminat incheierea, exercitiile de stretching, a vorbit cu antrenorul si dupa ce si-a schimbat tricoul a venit si a acaparat atat la propriu cat si la figurat universul meu asezandu-se cuminte in fata mea pe banca. Au trecut sute de secunde in care mi-a povestit atat de multe intamplari traite de cand nu ne-am vazut incat stersesem cu buretele starea deprimanta instalata pe parcursul zilei. Intr-un final a plecat cu greu, caci mai avea de urmat programul de pregatire fizica, dar m-am incarcat inimaginabil de mult cu povestirile lui spuse la intensitate vizibila, iar el s-a descarcat parca de o greutate permanenta: sa-i spuna lu' coach ce a mai facut el. Si, by the way, cica in Gabon e super tare ca si conditii ...
Usa balonului s-a invartit, am ramas nostalgic si am continuat alaturi de Sergiu. Pana cand mesajul a venit, un serviciu placut la care am returnat instantaneu cu drag.
"Mai tineti minte coach .... ?" la multiplu, amintiri la care am inserat atat de multe altele si seara s-a asternut total. Am plecat sfarsiti de oboseala dupa ce am doborat ditamai portiile de clatite si am interactionat inca o data incarcandu-ne reciproc bateriile.
"Multumesc Alex de invitatie si tratatie!"
"Eu multumesc coach, pentru tot, placerea a fost inca o data a mea" ... si am plecat "reloaded", invartind cheia in contact, ascultand Radio Romantic tot drumul pana acasa, retraind inca o data succint amintirile alaturi de el si ignorand toate flashurile primite de ceilalti conducatori din trafic. Pentru mine timpul ramasese pe loc.
Sunt astfel de momente care vin si schimba multe si astfel imbatranesc atat de frumos alaturi de ei cei care isi amintesc din cand in cand ca au trecut prin curtea lu' coach, primind cate un telefon, mesaj sau convorbire pe skype ca in cazul lui George Tibil din Bruxelles, a Oanei Oprea din Pulmann-Washington, a Mariei Datcu din Florida ... ma pregatesc sa termin caci maine Andreea, Sergiu si de sambata Ema, apoi de luni si Cristi imi vor umple sarbatorile cu bucurie caci nicaieri nu e mai frumos ca pe terenul de tenis muncind pentru a reusi.
Cu drag,
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
No comments:
Post a Comment