Au trecut 20 de minute si am ajuns in sfarsit la liman. In fata mea, Vacarestiul in toata splendoarea lui isi deschide amforele invitandu-ma la sah. Intr-o fractiune de secunda cuprinzi toate culoarele, toate piesele de pe tabla, toate mutarile logice, apoi ilogice, dai drumul la ceas si ... mai ramane o intrebare: sefu', respectam regulile sau merge cum o fi?
Nimeni nu raspunde, poate doar reculul constiintei proprii. Daca o ascult, intru inapoi la ora de chimie. Daca nu, risc sa ajung la o dicutie filosofica cu militianu'. Fie ce o fi . Bag in viteze, intru pe avarii, fac stanga la primul scuar de tramvai, traversez tot ce inseamna beton bulevardist, dreapta repede printre blocuri, dau prioritate la ce vine ... yuhuuuu, i-am pacalit. Extaz maxim once again, adrenalina reusitei si ... frana. Am ajuns la prima mare intersectie!
Ma desumflu repede caci parca e un cosmar. In fata blocat. In spate blocat. Printre noi aceeasi pietoni misuna de zor. Si eu? "Well done" aud in surdina, "the first level succesfully completed" ... "press start to begin the second level" ... si uite asa incepe noua confruntare de sah. Si inca una. Si inca una.
Intr-un final ajungi la destinatie, epuizat atat mental cat si fizic. Te dai jos din masina, tragi aerul rece in piept si pornesti la drum intr-o noua zi. Ce a fost mai usor a trecut, acum incepe greul.
Cu drag,
No comments:
Post a Comment