Multi Ani multi romanasule ...

Trec fanfarele militare pe la arcul de triumf, se depun coroane de flori in parcul Carol la mormantul Ostasului Necunoscut, se preling o gramada de oficiali dornici de inca un rating, s-au mai blocat strazile Bucurestiului pentru cateva zeci de minute ... nu e nici un summit Nato, e chiar ziua Romaniei. Acelasi cadru, acelasi detasament de soldati, aceleasi tanc in fata, acceasi politicieni, aceeasi atmosfera ... dar nu-i normal, atata timp cat si noi am ramas acceasi?
Oamenii inca se aduna in cercuri sa cuprinda cu ochii parada militara dedicata victoriei trecutului, suporta cu stoicism frigul si criza economica, susotesc invalmasit de repede cand mai apare cate o fosila politica obligata de circumstante sa iasa din casa si sa faca cu mana la nerozi ... intr-un final circul se termina si se ajunge acasa la masa aranjata dupa posibilitati si se toasteaza pentru Romania: LA MULTI ANI!
Ar fi o diferenta ... sau este una sesizabila, caci astfel nu as fi scris. Daca ne-ar fi pasat ca e ziua noastra, Bucurestiul ar fi trebuit sa sara in aer, la fel si fiecare oras din tara. Nu ne putem pacali ca suntem linistiti ca natie, caci sangele latin stim foarte bine ce poate face, astfel ca la fiecare colt de strada fiecare roman ar fi trebuit sa topaie de zor si sa sarbatoreasca cu pasiune ceea ce se aniverseaza. Nu vad tanar plin de viata, nu vad agitatie de oameni rosii in obraji de atata dans si voie buna, nu vad bucuria de a trai pe strazile capitalei ... si astazi e ziua lor!
Am ramas insa in comunismul sarbatorilor si mergem pe acceasi jalnica si obligatorie regie artistica care dureaza cronometric de scurt in fiecare dimineata de inceput de decembrie post decembrist.
Pentru ca nu ne pasa. Suntem indemnati sa muncim din toate puterile, sa venim la vot sa aplicam stampila pe cei carora le pasa de noi, sa induram tot ce se publica in monitorul oficial ca si lege, sa platim taxe si impozite ... dar mai putin sa ne bucuram macar o data pe an impreuna!!!
Strazile capitalei sunt pline de liniste intr-o zi in care vacarmul ar fi trebuit declarat cu cod rosu in toata tara. Am nimerit la altii cand s-a batut gongul de ziua lor ... si nu am cuvinte sa scriu ceea ce cu mana pe inima am simtit azi: suntem departe frate de civilizatie!
Ai dracu destepti aia de afara ... maresc in ritm avansat toate darile si taxele si obligatiile cetateanului, dar sa dea naiba daca nu concomitent cu asta mai inventeaza o sarbatoare nationala, mai dau un meci de forbal in plus pe saptamana, mai dau licente la noi programe de televiziune de divertisment, mai fac in asa fel incat scot cetateanul la voie buna si distractie. Si prostii naiba fac si ei tot ca noi faza cu parada militara si onorul presedintelui!
Care e diferenta? Poate ei o fac ca au oleaca de doza de inteligenta in plus si prostesc masele de pacalici prin astfel de strategii, dar noi Romanii continuam sa inghitim in sec nimicul oferit. Si plecam capul cu speranta ca la anul va fi altceva. Nu va fi, caci pentru a fi cineva trebuie sa schimbe asta din pasiune si cum nu exista, inchid acest articol cu oftica ca parca candva la petreceri ii spargeam pe toti.
Se pare insa ca cei 18 ani de democratie au adus cu sine si stergerea din cartela de memorie a dansului si distractiei adevarate dedicate robului roman. Si ma intorc la povestirea cu satul taranului roman: de mic copil am participat la hore si dansuri populare in fata cooperativei din centrul satucului in astfel de zile, dar acum nu mai exista nimic acolo, e liniste. Nu tu traditie, nu tu istorie, nu tu nimic. Totul a fost inlocuit de mediul urban unde doua boxe de ditamai puterea puse in batjocura intr-un fel de spatiu pornesc la comanda dj-ului: "Baga sa moara mama maneaua aia cu ce frumoasa e viata" si in spatiu de fitze:"Party people, it's time to dance pe ritmuri electronice". Toate facute la lumina intunericului imbibati de licorile bahice pline de spirt farmeceutic. Oh da, azi e ziua Romaniei!
Sa traiesti romanasule mult si bine, dar habar nu ai ca usor usor totul va fi intunecat!
Cu drag,