La subsolul realitatii treaba merge fumegand mirosind puternic a funingine si asteptand miraculos odorizantul politic menit sa traduca promisiunile teoretice in maruntisuri practice asezate totusi in fata ochilor celor ce se afla in prima linie: sportivii. Numiti si strigati in cercurile straineze sub numele de "romani" ei strang cu strasnicie din dinti la fiecare zi trecuta coafand greutatile in fata lumii si concurand cot la cot cu ei ce au indiscutabil mult mai mult, si nu in teorie, ci in practica. De extrem de multi ani Romania postdecembrista a imprastiat manifeste guvernamentale in mii si mii de directii trasand prioritati nationale "orice" dupa criterii indubitabil de indoielnice, stergandu-se la fund de fiecare data cu, poate, singurul reprezentant de frunte al diplomatiei traditionale: sportul. Bravo nationala fantastica de fotbal din 94, bravo nationala de gimnastica, bravo handbalul la fete, bravo canotajul, bravo sportule ... ai ridicat steagul Romaniei de fiecare data, iti multumim, dar acum ia-ti talpasita ca avem altele pe cap.
Poate ca asa este, poate ca e greu, poate ca e cum vreti sa fie. Dar e prea de tot ca mereu si mereu sa ne facem ca facem ceea ce ar trebui sa facem pentru cei care fac totusi "ceva" extrem de bine. Ce spuneti de legea sponsorizarii? Halal sprijin pentru aur olimpic, mondial, european, national. Ce spuneti de normele financiare in sport in care sunt ramuri ca tenisul in care nu se pot premia turnee de Grand Slam de exemplu? Ce spuneti de baza materiala minima necesara unui sportiv de performanta? Si uite asa se asterne linistea ...
Poate ca va fi mai bine in viitor, dar eu ma indoiesc sa cred ca vom reusi. Avem insa un as in maneca si anume ministerul. Poate ca ... ma voi insela si m-as bucura sa fie asa.
Cu drag,
No comments:
Post a Comment