Paranoia puterii

Vidul de putere inregistrat in ultimele luni ale prezentului Romaniei milenare in (de)cadere a adus cu sine lupte marsave de o inegalabila putrefactie vizuala, lucruri care au rascolit adanc tot ce poate fi numit fiinta umana vlaguita de atata saracie. Pe strada, in masini, la televizor ... fiecare isi exprima liber dezgustul a ceea ce se intampla printre noi, incercand poate daca mai e cazul sa isi elibereze mare parte din energia negativa ce a acaparat cu tupeu intreg arsenalul de carne si oase, aruncand cu injective si cataroaie la propriu in cei ce au promis belsug si acum se fac ca "nu au stiut situatia exacta". Asa continuam sa ne mintim impreuna unul pe altul, sa acceptam sa fim calcati in picioare intr-o "tara de doi lei" cum spune Geoana, sa ignoram lingaii puterii ce pupa in fund la greu si scuipa cu tupeu la bine, sa vorbim pe la colturi fara a pune piciorul in prag ... pana cand?
Pornind de la politica si coborand in toate palierele de conducere ale societatii ti se ofera un meniu bogat plin de pupincuristi si oameni ai interesului ce ridica in slavi banu', mojici inoculati de progres personal pe carca prostului muncitor, tagme de smenari alipiti pe criterii de "mie ce imi iese frate?" si tot asa, pana cand, poate, intr-un colt uitat de Dumnezeu, te miri ca mai exista si unul pe invers, anormal, atipic, ciudat, impotriva sistemului care lupta cu morile de vant asteptand minunea sa vina ...
Accepti sau nu accepti, stii sau nu vrei sa stii, dar mai mult intelegi si nu vrei totusi sa intelegi ca asa ceva e posibil ... orice e dirijat politic. Incep sa urasc zicala "pestele de la cap se impute", caci asa cum vad eu schimbarea, vom fi cu totii urat mirositori in viitorul apropriat, poate doar o Hiroshima II in plexul Cotroceniului putand creea efecte 3D aducatoare de lumina sanatoasa.
Nu sunt analist politic, dar prind si eu ca un chibit pe fm-ul bucurestean ( pe drumul spre si dinspre antrenament ) unde radio ce imi improsca o parte dintre fenomenele inregistrate la curtea regala si ma minunez constant de cat de prosti suntem luati. Deschid geamul de fiecare data, primesc cu stoiscim pala de vant rece si miros de gaz de esapament si improsc cu tarie o flegma inchegata, dorindu-mi satisfactia lui Mircea Badea de a nimeri macar o data vreun conducator de-al nostru.
Situatia ramane la fel de indata ce imi misc hoitul catre "practice courts", acolo unde paranoia puterii atinge noi culmi demne de cartea recordurilor, intr-o federatie ce in curand va deveni un submarin scufundat de atatea contre lipsite de noima constructiva, e epava utilitara ce isi va linge ranile de pe urma razboiului surd inregistrat, vad eu, fara incetare.
Ca si cum nu ar ajunge atata haos si bataie de joc, inghit in sec noi episoade tragice ale luptei pentru ciolan si asist cu o oarecare nedumerire la deformarea specialistilor in orice domeniu, cu atat mai mult in sport, acolo unde credeam cu tarie ca performanta e intangibila. Am ajuns sa fim haituiti si hartuiti la propriu de hiene comuniste dornice de a face rau, niste animale salbatice licentiate in manipulari de masa si tras sfori care au tradus si si-au insusit in mod eronat titluri de orice, dar nu si de specialisti in sport.
Am ajuns sa culegem efectele paranoii infometatilor de ciolan care intimideaza prin orice mijloc in speranta ca vor reusi si, ceea ce e si mai grav, am inceput sa nu ne mai pese. Poti fi macar o data luptator romane si nu las?
Cu drag,