Melbourne Park

... Continuare de pe OpenTenis ...
Vantul continuu a fost inlocuit de cateva adieri calde, terenurile de greenset imprejmuite de gardurile fara prelate au predate stafeta terenurilor de plexicushion “ambalate” intr-un albastru placut ochiului, in locul casutelor sunt inaltati cativa zgarie nori, micul bus ce a tinut loc de “transportation” a crescut vertiginous devenind un “shuttle” in toata regula si, stai … pe langa mine tocmai a trecut Roger Federer. E clar, am ajuns la Melbourne Park, ultima escala planificata.
O senzatie placuta de ameteala incepuse sa isi faca simtita prezenta in primele minute petrecute in Rod Laver Arena in cautarea biroului destinat acreditarii sportivilor si antrenorilor, cu atat mai mult cu cat schimbarea brusca de la climatul juvenil de cu ceva ore in urma la zumzetul spectatorilor din Melbourne Park era cum nu se poate mai reala. Un amestec de nostalgie si nou se contopea …
Ne-am intalnit cu Sorana si Monica pe terenurile de antrenament de la Albert Reserve ( alaturi de Alina si Calin – antrenorii sportivelor) inainte de a pleca spre acreditare, am schimbat cateva vorbe si apoi i-am lasat sa isi continue in liniste pregatirea. I-am rugat sa ne ajute cu un antrenament pe aceste terenuri, caci dat fiind faptul ca era d-abia vineri si pana duminica niciun picior de junior nu avea voie sa calce in Melbourne Park sau Albert Reserve ( baza oficiala de antrenament ), conform indicatiilor organizatorilor care doreau ca seniorii si senioarele sa isi desfasoare in liniste antrenamentele de meci. Si ne-au ajutat imediat, adica Alina, mai bine spus, programand un antrenament in aceeasi dupa amiaza.

Trecusera deja senzatiile ce ne furnicasera placut si, dupa Ema a schimbat un mesaj cu Andrei, ne-am intalnit cu el, Horia, Gelu ( fizioterapeutul ) si inca un roman in fata la “player’s desk” din subsolul arenei Rod Laver. Tocmai terminasera meciul de dublu din turul al doilea, erau destul de bucurosi cu totii, astfel ca au urmat cateva minute bune de palavragit vrute si nevrute. Ne-a ajutat la randu-i lui si Andrei cu un antrenament, de aceasta data la Melbourne Park, intr-un mod original: s-a dus la “practice desk”, a programat un antrenament a doua zi dimineata pe numele Pavel, a luat 6 mingii noi, s-a intors si “maine la ora 9 aveti treaba!” ne-a spus-o razand si ne-a inmanat mingiile.

Adaptarea la noile cerinte in aceste conditii a fost mult mai placut si eficient realizata, cateva sedinte de pregatire fizica intregind programul acestor zile. O vizita obligatorie la Gran Hyat ( hotelul oficial al seniorilor situat in centrul Melbourne-ului ) pentru ca Ema sa vorbeasca cu cei de la Wilson si Lotto, dar si o plimbare nedorita prin parc au mai fost atasate. De ce plimbare nedorita? Un taximetrist ne-a demonstrat ca proverbul romanesc “padure fara uscaciuni nu exista” este adevarat si de asemenea ca exista si un drum mult mai lung decat cel normal de la hotel de Melbourne Park ( in prima zi nu am vut “shuttle” ), astfel ca la un moment dat l-am oprit, ne-am intors !!! pe jos ( caci trecusem de complexul tenisistic in mod vizibil !!! ) si am mers ceva prin parc pana la Rod Laver Arena.

Dar, se mai intampla si ciupituri de genu’ asta, cred sincer insa ca se preda un curs universal valabil la taximetristi, ceva de genu’ “arde-l pe strain, iar daca se prinde fa-te ca nu intelegi ce zice”.

Cateva poze ... pe Coach's Corner II!

Din Melbourne,

Cu drag,