… continuare de pe OpenTenis …
Sportivii au mai inceput sa plece, lasand cele doua calculatoare de la receptia hotelului sa intre oarecum intr-un proces de odihna binemeritata dupa maratonul online al ultimelor zile, moment prielnic sa receptionez ceva unde net si pe timpul zilei, in special de acasa.
Ce este tata acasa cu tenisul romanesc? Am citit ultimul ravas al lui Dumitru Haradau postat pe site-ul FRT, apoi mi-am ridicat privirea la flash-ul incorporat ce detaliaza o stire sumbra si atat de simpla despre ceea ce se intampla la Melbourne Park si, in acelasi timp, de parca nu ma saturasem deja, televizorul cocotat la inaltime undeva la cativa pazi improsca deja sunete marete: “Tomic! Tomic! Tomic!”. Pustiul rebel accesorizat cu ochelari nike a devenit peste noapte stalpul viitorului australian intr-un sport in care o parte din traditia tenisului este scrisa de ei, un rezultat atat de insignificant ce la prima vedere creeaza chiar stari de confuzie, dar urcat pe culmile performantei datorita faptului ca aici totul se speculeaza la maxim daca … daca ce?
Cu un clasament ATP undeva la cifra sapte sute, cu un palmares apropriat de juniorii nostri ( Orange Bowl castigat ca si Luncanu, un grand slam castigat ca si Halep ), cu un fizic mult sub cel al lui Copil Marius, acest pusti totusi va intra repede in lumea celor mari, dupa doar cateva ore de joc fata de cele cateva sute si zeci ale celor de-ai nostrii. Diferenta? Poate faptul ca e parte integranta dintr-un sistem ce detine una dintre cele patru chei de grand slam, astfel ca asigurarea cel putin a unui WC este o trambulina facila de reusita, un fenomen ce poate fi raspunsul de necomentat pe care un oficial de-al nostru ti l-ar tranti in fata la prima incercare de combat. Nu ne putem compara cu ei, si pana la urma asa si e, nu am ce spune, pana la proba contrarie totusi, caci asa cum Tiriac vrea sa detroneze Parisul la Madrid, la fel de simplu putea sa isi arunce ancora si asupra celor ce au potentialul de a reusi intr-un sport in care, daca el nu e un rechin, atunci cine?
Cu toate acestea, de exemplu, topul mondial al junioarelor atrage atentia ca din primele cinci sportive trei sunt romance, un adevar de netagaduit ce asteapta probabil sa devina o ironie a viitorului, ajungand sa ne intrebam ca intr-un balci de tara: “ de ce nu avem sportivi in prima suta si la seniori?” Aceste pustoaice atrag atentia inca o data ca poate cu un PIC de ajutor, situatia se poate schimba, iar asta nu presupune nici un WC la Grand Slam. Doar un PIC de sprijin, atunci cand cei ce au nevoie de el il cer sau, ar trebui sa li se ofere lor cei ce au demonstrat ca au valoare.
Dar noi ce facem in schimb? Ne batem pentru ciolan fir-ar mama lui a naiba ca de parca ar fi apocalipsa. Si asta de cand ma stiu, numai asta stim sa facem …
Ma uit la JUNIORUL Tomic in aceste zile si culeg roadele intrebarii pe care australianul si-a pus-o in sens invers:” Ce sa facem sa avem si noi un sportiv in prima suta mondiala?” … nu stiu care este raspunsul, dar iata ca la ei functioneaza.
Ma uit la JUNIOAREA Halep sau si mai mult la JUNIOAREA Bogdan si culeg roadele intrebarii eterne:” De ce avem juniori si nu seniori?” … nu stiu care e raspunsul, dar si la noi functioneaza … in sensul invers.
Turul trecut de Tomic este meritul lui, dar pana acolo altii si-au facut treaba. In special sistemul. Si apoi anexele lui. Iti trebuie liniste si ritm pentru a cladi constant un campion, dar constanta vine din liniste, iar linistea vine din coeziunea intre departamentele sistemului.
Din pacate, acasa nu e timp de pace, caci energie avem destula pentru un razboi chior intre tabere ce doresc reformarea unui sistem prabusit ce scoate de atat de mult timp noxe irecuperabile. Inghitim cat om mai putea, convins fiind ca daca vom continua cu luptele de strada toate minereurile de aur ale sportului alb romanesc vor fi epuizate in zadar … si asta va durea enorm.
Inchei, poate, cu o singura dorinta: fie ea vreme de pace, fie ea vreme de razboi, nu lasati sportivii sa sufere. Promovati valoarea cat puteti, spijiniti-o cat puteti, dupa care faceti ce vreti.
Din Melbourne,
Cu drag,
Sportivii au mai inceput sa plece, lasand cele doua calculatoare de la receptia hotelului sa intre oarecum intr-un proces de odihna binemeritata dupa maratonul online al ultimelor zile, moment prielnic sa receptionez ceva unde net si pe timpul zilei, in special de acasa.
Ce este tata acasa cu tenisul romanesc? Am citit ultimul ravas al lui Dumitru Haradau postat pe site-ul FRT, apoi mi-am ridicat privirea la flash-ul incorporat ce detaliaza o stire sumbra si atat de simpla despre ceea ce se intampla la Melbourne Park si, in acelasi timp, de parca nu ma saturasem deja, televizorul cocotat la inaltime undeva la cativa pazi improsca deja sunete marete: “Tomic! Tomic! Tomic!”. Pustiul rebel accesorizat cu ochelari nike a devenit peste noapte stalpul viitorului australian intr-un sport in care o parte din traditia tenisului este scrisa de ei, un rezultat atat de insignificant ce la prima vedere creeaza chiar stari de confuzie, dar urcat pe culmile performantei datorita faptului ca aici totul se speculeaza la maxim daca … daca ce?
Cu un clasament ATP undeva la cifra sapte sute, cu un palmares apropriat de juniorii nostri ( Orange Bowl castigat ca si Luncanu, un grand slam castigat ca si Halep ), cu un fizic mult sub cel al lui Copil Marius, acest pusti totusi va intra repede in lumea celor mari, dupa doar cateva ore de joc fata de cele cateva sute si zeci ale celor de-ai nostrii. Diferenta? Poate faptul ca e parte integranta dintr-un sistem ce detine una dintre cele patru chei de grand slam, astfel ca asigurarea cel putin a unui WC este o trambulina facila de reusita, un fenomen ce poate fi raspunsul de necomentat pe care un oficial de-al nostru ti l-ar tranti in fata la prima incercare de combat. Nu ne putem compara cu ei, si pana la urma asa si e, nu am ce spune, pana la proba contrarie totusi, caci asa cum Tiriac vrea sa detroneze Parisul la Madrid, la fel de simplu putea sa isi arunce ancora si asupra celor ce au potentialul de a reusi intr-un sport in care, daca el nu e un rechin, atunci cine?
Cu toate acestea, de exemplu, topul mondial al junioarelor atrage atentia ca din primele cinci sportive trei sunt romance, un adevar de netagaduit ce asteapta probabil sa devina o ironie a viitorului, ajungand sa ne intrebam ca intr-un balci de tara: “ de ce nu avem sportivi in prima suta si la seniori?” Aceste pustoaice atrag atentia inca o data ca poate cu un PIC de ajutor, situatia se poate schimba, iar asta nu presupune nici un WC la Grand Slam. Doar un PIC de sprijin, atunci cand cei ce au nevoie de el il cer sau, ar trebui sa li se ofere lor cei ce au demonstrat ca au valoare.
Dar noi ce facem in schimb? Ne batem pentru ciolan fir-ar mama lui a naiba ca de parca ar fi apocalipsa. Si asta de cand ma stiu, numai asta stim sa facem …
Ma uit la JUNIORUL Tomic in aceste zile si culeg roadele intrebarii pe care australianul si-a pus-o in sens invers:” Ce sa facem sa avem si noi un sportiv in prima suta mondiala?” … nu stiu care este raspunsul, dar iata ca la ei functioneaza.
Ma uit la JUNIOAREA Halep sau si mai mult la JUNIOAREA Bogdan si culeg roadele intrebarii eterne:” De ce avem juniori si nu seniori?” … nu stiu care e raspunsul, dar si la noi functioneaza … in sensul invers.
Turul trecut de Tomic este meritul lui, dar pana acolo altii si-au facut treaba. In special sistemul. Si apoi anexele lui. Iti trebuie liniste si ritm pentru a cladi constant un campion, dar constanta vine din liniste, iar linistea vine din coeziunea intre departamentele sistemului.
Din pacate, acasa nu e timp de pace, caci energie avem destula pentru un razboi chior intre tabere ce doresc reformarea unui sistem prabusit ce scoate de atat de mult timp noxe irecuperabile. Inghitim cat om mai putea, convins fiind ca daca vom continua cu luptele de strada toate minereurile de aur ale sportului alb romanesc vor fi epuizate in zadar … si asta va durea enorm.
Inchei, poate, cu o singura dorinta: fie ea vreme de pace, fie ea vreme de razboi, nu lasati sportivii sa sufere. Promovati valoarea cat puteti, spijiniti-o cat puteti, dupa care faceti ce vreti.
Din Melbourne,
Cu drag,
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
No comments:
Post a Comment