Slice it!

Suna atat de simplu in engleza acest "slice it!" incat e greu sa incerci macar sa il traduci oarecum si in limba romana, facand poate parte din randul cuvintelor imprumutate ce au rezonanta mai puternica folosite asa decat cu un echivalent traditional, dar poate si datorita faptului ca ei il folosesc mai des, atat practic cat si teoretic, in comparatie cu noi, romanii, care il cam ocolim, atat la fete cat si la baieti.
Ajungi de multe ori in linia intai la vreun turneu de grad inaintat si, langa tine sau cu tine, se antreneaza cate un sportiv caruia, in ultimul timp, i se sugereaza acest "slice it!" ca si element optim cu utilitate diferita.
De tot atatea ori te uiti la vreun meci live sau in fata televizorului si observi ca pana si surorile Williams, renumite prin jocul in forta, adopta acest "slice it!", din cand in cand, pentru a construi ceva, a calma ceva, a rupe cu ceva acel ceva etc.
De ce am spus ca ei il folosesc in comparatie cu noi romanii care il cam ocolim? Pentru ca chiar ei il folosesc, aliniindu-se la jocul modern din mers si odata cu tendintele tehnico-tactice de varf, in special prin modalitatea de antrenament specific, cat si de meci competitional ( tactic ). Vezi asta, simti asta, iti doresti asta.
Si totusi noi intarziem sa punem in aplicare sau, si mai rau, sa ignoram. Caci un copil daca face "slice" este considerat lenes, este considerat un copil ce se intinde la minge din comoditate si loveste "cum poate", deci si prin urmare reiese ca mai bine te asezi permanent la minge si lovesti neica pana iti tragi rasuflarea cu tubul de oxigen in spate, chiar daca uneori o alta abordare tactica a unei situatii aparent tehnice ar presupune SI o alta alegere dictata, inca o data, de situatie. Si iata ca tabara celui ce modeleaza ( antrenorul ) se imparte in doua, unii sunt contra "slice it!" convinsi, unii sunt nedumeriti si intarzie cu vointa sa aplice acest element tehnic cu valente uriase din punct de vedere tactic.
Apare o intrebare: daca ei o fac, trebuie si noi obligatoriu sa o facem? Inchid un ochi, apoi pe amandoua, trag aer in piept si spun ca:" habar nu am". Intorc spatele, merg pe al meu drum si intr-o noua zi a lunii ma aproprii de gardul vreunui teren ce gazduieste vreun Grand Slam, stau cateva minute, inchid un ochi, apoi pe amandoua, trag aer in piept si spun: "nu facem, nu ajungem pe teren, ci, poate, mereu si mereu la gard, ca antrenor, spectator sau fost sportiv!".
As adauga la "slice it!" si inca trei elemente importante ce personal consider ca in marea majoritatea a noastra le ignoram in pregatirea sportivilor: returul de serviciu, jocul la fileu si mingea stop ( mai ales la fete ). Dar, poate ca nu e asa important sa facem ca ei ...
Cu drag,