Mai puteti rasfoi ocular si ceea ce urmeaza? Daca nu, va inteleg, daca da, ma bucur, astfel ca fie cum o fi, daca tot ati dat click, mergeti pana la capat … continuare de pe OpenTenis si Olimpia Tenis ...
Am terminat de citit “Musashi”, volumul al doilea si am ramas impresionat de ditamai bucata aplicata cu sabia de lemn de vestitul samurai lui Kojiro, adversarul lui pe tot parcursul acestei carti-rival a celebrului “Shogun”. Dar nu asta va intereseaza, nu-i asa? K...
“In the past, junior accreditation passes provided access to player seating on allocated days. Unfortunately access to Rod Laver Arena and Hisense Arena will not be available in 2009”. Asa s-au gandit ei australienii sa ingradeasca cu inca un pas dezvoltarea juniorilor de top, sperand ca ce? Ca or sa vanda cele cateva bilete si uite unde era profitul? Sau le poarta de grija juniorilor ce intarziau in “night session” sa vada si ei pentru cateva zeci de minute idolul lor? Oricare le e motivul, contribuie destul de mult la indepartarea juniorilor de acest grand slam de inceput de an, iar asta se vede si prin acest “cut-off” incredibil din acest an. Poate suna prea drastic, dar pentru cei ce nu stiu, pe langa faptul ca juniorii nu sunt tratati ca si viitorii profesionisti ( la toate turneele de Grand Slam, nu numai la Melbourne ), in Melbourne Park “tournament office”-ul este situat separat intr-o alta cladire decat restul, ceea ce devine stingher pentru cei ce aspira ca intr-o zi vor pasi peste granitele impuse constient de catre oficialii australieni. Si uite asa televizorul bate-l vina ramane principala sursa de adulmecat realitatea in tenis, caci atunci cand ajungi la botul calului te trezesti ca hangiul iti trage obloanele in mod intentionat: “pleaca pustiule de aici, nu e de nasul tau ce e in spatele portii!”. Dohhhhhh!
Atitudine indiferenta scriam pe OpenTenis, nu? Pe langa ce am scris mai sus, revin un pic la aceea atitudine de forta prezenta la sedinta tehnica din urma cu cateva zile, meritind mentionat ca d-abia acum, dupa cateva zile de turneu, s-au gandit si ei sa ofere in lazi frigorifice mici ceva apa pentru sportivi in timpul meciului, induplecati probabil de faptul ca prea plecau sportivii pe capete la baie ori de cate ori apucau sau galagia era deja prea mare ori de cate ori fiecare sportiv ruga antrenorul sa aduca ceva de baut. Acum, in sfarsit, e liniste, atat pentru sportivi, dar mai ales pentru arbitrii. Si asta o spun cu responsabilitate, caci am vazut si acasa, in special la Masters Romania, cum arbitrii au inceput sa devina elementul esential al jocul de tenis pe puncte, intrand fortat in prim plan cu decizii cel putin paranoice ( in anumite momente ), ignorand totusi ca jucatorii sunt pionii principali. Pacat!
“No tolerance!”, acest avertisment brutal auzit atat de clar imi va ramane in minte mult timp de acum incolo, cu atat mai mult ca pe langa faptul ca il gasesc fara argument logic la juniori, este “overruled” de insasi realitatea de pe teren. Urmariti imaginile urmatoare si la sfarsit sa imi spuneti voi daca e normal sa joci pe 39 de grade timp de 1-2-3 ore, pe un hard incalzit si supraincalzit, iar intr-un final sa fii atat de calm si linisit, vezi doamne ca un profesionist. Asta dupa ce ignori vantul omniprezent si desertul bazaitor …
Am terminat de citit “Musashi”, volumul al doilea si am ramas impresionat de ditamai bucata aplicata cu sabia de lemn de vestitul samurai lui Kojiro, adversarul lui pe tot parcursul acestei carti-rival a celebrului “Shogun”. Dar nu asta va intereseaza, nu-i asa? K...
“In the past, junior accreditation passes provided access to player seating on allocated days. Unfortunately access to Rod Laver Arena and Hisense Arena will not be available in 2009”. Asa s-au gandit ei australienii sa ingradeasca cu inca un pas dezvoltarea juniorilor de top, sperand ca ce? Ca or sa vanda cele cateva bilete si uite unde era profitul? Sau le poarta de grija juniorilor ce intarziau in “night session” sa vada si ei pentru cateva zeci de minute idolul lor? Oricare le e motivul, contribuie destul de mult la indepartarea juniorilor de acest grand slam de inceput de an, iar asta se vede si prin acest “cut-off” incredibil din acest an. Poate suna prea drastic, dar pentru cei ce nu stiu, pe langa faptul ca juniorii nu sunt tratati ca si viitorii profesionisti ( la toate turneele de Grand Slam, nu numai la Melbourne ), in Melbourne Park “tournament office”-ul este situat separat intr-o alta cladire decat restul, ceea ce devine stingher pentru cei ce aspira ca intr-o zi vor pasi peste granitele impuse constient de catre oficialii australieni. Si uite asa televizorul bate-l vina ramane principala sursa de adulmecat realitatea in tenis, caci atunci cand ajungi la botul calului te trezesti ca hangiul iti trage obloanele in mod intentionat: “pleaca pustiule de aici, nu e de nasul tau ce e in spatele portii!”. Dohhhhhh!
Atitudine indiferenta scriam pe OpenTenis, nu? Pe langa ce am scris mai sus, revin un pic la aceea atitudine de forta prezenta la sedinta tehnica din urma cu cateva zile, meritind mentionat ca d-abia acum, dupa cateva zile de turneu, s-au gandit si ei sa ofere in lazi frigorifice mici ceva apa pentru sportivi in timpul meciului, induplecati probabil de faptul ca prea plecau sportivii pe capete la baie ori de cate ori apucau sau galagia era deja prea mare ori de cate ori fiecare sportiv ruga antrenorul sa aduca ceva de baut. Acum, in sfarsit, e liniste, atat pentru sportivi, dar mai ales pentru arbitrii. Si asta o spun cu responsabilitate, caci am vazut si acasa, in special la Masters Romania, cum arbitrii au inceput sa devina elementul esential al jocul de tenis pe puncte, intrand fortat in prim plan cu decizii cel putin paranoice ( in anumite momente ), ignorand totusi ca jucatorii sunt pionii principali. Pacat!
“No tolerance!”, acest avertisment brutal auzit atat de clar imi va ramane in minte mult timp de acum incolo, cu atat mai mult ca pe langa faptul ca il gasesc fara argument logic la juniori, este “overruled” de insasi realitatea de pe teren. Urmariti imaginile urmatoare si la sfarsit sa imi spuneti voi daca e normal sa joci pe 39 de grade timp de 1-2-3 ore, pe un hard incalzit si supraincalzit, iar intr-un final sa fii atat de calm si linisit, vezi doamne ca un profesionist. Asta dupa ce ignori vantul omniprezent si desertul bazaitor …
“I-a zii frate, le dam la astia niste umbrele?” …
“Eu stiu? Stai sa ma sui in scaun sa vad care e situatia!”
“Eh, acum ca iar am inceput meciul fara umbrele, dragi jucatori, sprijiniti de regulament, eu zic sa mai facem un efort si sa jucam fara si azi!”
Multumim din suflet domnilor arbitri! Mai putem spune ceva? Dupa voi, intai a aparut oul si apoi gaina!
Nu toate sunt asa si, de ce sa nu amintesc totusi ca eforturile lor de a organiza acest circuit de juniori este remarcabil, plecand de la conditiile de cazare si alimentatie, chiar “practice balls” si “practice courts”, transportation si deschiderea larga a lor la orice problema avuta, in genere legata de tenis dar nu numai. Se poate insa si mai bine, avand in vedere ca vorbim totusi de un turneu de gradul unu premergator unuia de Grand Slam. Sau pe asta se bazeaza si ei, din moment ce sunt asa indiferenti cateodata? Fac sau nu fac, jucatorii vin oricum pentru a se acomoda. Oare merge asa la nesfarsit?
Vizionati cateva poze pe Coach’s Corner II,
Din Melbourne,
Cu drag
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
No comments:
Post a Comment