Contractul cu statul

Am ascultat zilele acestea o emisiune la tv in urma careia am finalizat personal o dilema mai veche ramasa intiparita in minte si reaparuta constant in cotidianul mirosit pe-ndelete, un fel de solutie simpla ce ramane, din pacate, un parfum ideal intr-un praf infernal al unei societati doritoare de ordine cu stalpi adanc ancorati in dezordine. Dar iata despre ce: un student licentiat in educatie fizica si cu patalama la mana de licentiat si cu drept de profesie intr-o disciplina sportiva , amandoua obtinute dupa parcurgerea unui curriculum universitar intins pe patru ani ( vechea organizare ), reuseste ca dupa terminarea facultatii sa practice o cu totul alta meserie, sa spunem vanzator de orice. Pana acum nimic nu e nou sub soare, cu atat mai mult cu cat acest switch profesional este practicat in masa, dar vine intrebarea: draga studentule, ai urmat o facultate la curs de zi fara plata intr-o viitoare meserie, astfel spus statul roman a investit in tine bani si cunostinte pentru ca tu sa ce ...?
Facultatea de stat este o institutie publica finantata de la bugetul de stat, adica subventionata din banii proveniti de la cei ce isi platesc impozitele si taxele catre stat, adica bani culesi de la fiecare roman ce plateste SI pentru ca un student sa invete si sa profeseze ulterior. Mda, numai ca teapa, studentul o carmeste imediat, ba ca nu are de munca, ba ca se castiga mai bine in alta meserie sau smen, ba ca nu stiu ce ... si cea mai tare e aia cu "el nu a vrut sa fie profesor de sport sau antrenor, dar trebuia sa faca o facultate". Si uite asa procesul de formare a unui viitor specialist a esuat din nou, singurul lucru ramas fiind sa dam din umeri. Oare?
Ce spuneti de asta? Un student este acceptat la o facultate de stat, sa spunem in continuare ANEFS Bucuresti ( Academia Nationala de Educatie Fizica si Sport ) pe baza unui examen si/sau criterii de admitere, dar odata inscris in primul an scolar semneaza cu statul roman - institutiile de stat un contract prin care va trebui ca dupa terminarea celor 3 ani de invatamant ( programa actuala ) sa profezese in scoli sau cluburi sportive ce apartin de structurile publice ale statului pe o perioada de 5-10 ani, timp in care va intoarce "investitia" educationala si financiara a statului roman. Daca nu o face, nici un fel de problema, dar va plati statului inapoi suma cheltuita pe spinarea lui, ca macar un alt student sa poata fi scolit mai departe. Ce presupune aceasta idee? Ca sa existe totusi posturi libere la fiecare dupa fiecare sesiune de licenta. Si astea ar exista fara doar si poate daca:
a) s-ar diminua institutiile de stat la cateva care sa scoata anual specialisti de calitate, caci la un numar redus de universitati automat vor fi numar un redus de locuri ce automat aduce o concurenta benefica care va scoate un produs finit ce infinit va fi mai pregatit.
b) numarul specialistilor licentiati transpus in numarul de locuri scos la concursul de admitere sa fie in raport direct cu numarul locurilor vacante existent, mai mult sau mai putin, la terminarea ciclului universitar.
Astfel, la o singura universitate de stat ( teoretic vorbind ) cu locuri limitate la fiecare specializare, concurenta constructiva va creste simtitor, un punct de plecare ce intarit de acest contract ferm cu statul va asigura specialisti pregatiti ce vor dezvolta pe viitor segmentele in care au fost educati si nu alte segmente complet diferite. Asta presupune ca o universitate sa nu mai scoata pe banda rulanta absolventi fie ei de orice fel, ci o adaptare in functie de piata muncii, echilibru dat de cererea si oferta institutiilor publice. Daca in 2012 educatia fizica in scoala si sportul practicat in cluburi ce apartin de institutii publice au disponibile 10 posturi, atunci ANEFS Bucuresti va scoate la concurs aceste 10 locuri, atentie, la INVATAMANT LA ZI FARA TAXA! Cu ei sa se faca contract, cu ei sa continue procesul inceput in 2009, terminat in 2012 si continuat macar pana in 2017. Astfel, un student stie de la inceput ce are de facut, se pregateste pentru ceea are de facut, in el se investeste, iar el va profesa ceea ce a invatat in domeniul in care a fost instruit.
....
Se pune intrebarea: pai daca vor fi numai 10 locuri, ce vor face restul?
Cele 10 locuri au contract cu statul, caci statul finanteaza pregatirea, mai departe insa pot fi cel putin doua solutii:
a) cursuri cu plata la facultatile de stat, care insa nu au asigurate contractele cu institutiile publice
b) cursuri cu plata sau fara plata la facultati particulare
Am rezolvat deci, iata ca avem unde sa pregatim studenti, dar ramane intrebarea: de ce isi schimba locul de munca? Caci locuri libere nu prea mai sunt. Oare? Aici mediul privat ar trebui sa isi faca treaba si sa vina sa implementeze programe de dezvoltare si pregatire a viitorilor angajati inca de pe bancile facultatii, astfel spus sa recruteze viitorii specialisti prin oferirea de burse sau asigurarea de locuri de munca. Astfel, dupa modelul statului, o instutie privata ar putea oferi contracte inca din primul an prin care si-ar asigura forta de munca ce intr-un final ar intregi ceea ce sistemul romanesc are nevoie: calitate in domeniul in care fiecare a fost educat.
Trebuie inteles insa ca si aici numarul universitatilor particulare trebuie redus drastic, implicit numarul celor ce frecventeaza astfel de cursuri, pentru a putea spera ca cererea de munca va fi echivalenta cu oferta de munca, un lucru realist ce fara doar si poate va eradica anatema data celor ce sunt licentiati cu sutele an de an: "someri de lux" ( bineinteles lucru valabil si la locurile cu taxa la instutiile de stat ).
PS: angajatorul, fie el public sau privat, trebuie sa angajeze specialisti. Angajatorul poate de la bun inceput sa ajute la formarea specialistilor de care are nevoie prin sprijinul acordat celor ce presteaza "educatie", adica institutiile de invatamant superioare. Se creeaza un sistem mai simplu ce aduce siguranta atat angajatorului cat si angajatului.
PS: ce se intampla cu cei ce nu fac facultate ( din diferite motive )? Pentru fiecare exista ceva de facut, nu trebuie sa stii carte sa practici meseriile ramase utile intr-o societate democratica. Ce se intampla cu cei fara posibilitati materiale ce vor sa urmeze o meserie, dar nu au intrat la locurile fara taxa? Sa urmeze cursurile la locurile cu taxa finantate de mediul privat.
PS: am ales exemplul ANEFS pentru ca imi e mai familiar si pentru ca undeva in 2003 dintr-un zece licentiati la stat fara taxa la specializarea tenis doar 1-2 practica si meseria de antrenor. Restul ...
Cu drag,