Out of time

Am oprit motorul masinii lasand muzica sa zburde aiurea in habitaclul incalzit, sprijinand capul de tetiera si privind in gol pe geamul plin de stropi de ploaie. In stanga masini, in dreapta masini, in fata inca una luminata difuz de pozitiile ramase aprinse, in spate gardul ... "am ajuns acasa", o senzatie de usurare cuprinsese oarecum tot ce mai putea fi numit ambalaj miscator undeva in aceasta seara intr-o parcare de bloc la cateva minute dupa ce ceasul isi impingea limbile spre ora 23!
Priveam afara si cotrobaiam exteriorul cu minutiozitate, trecand instantaneu prin filtrul gandirii ceea ce a fost azi si ceea ce a mai ramas de facut. Am inceput sa ma joc cu butonul rotund dedicat volumului la casetofon ridicand sau scazand decibelii, reusind intr-un final sa inchid ochii. Ezitam constient sa parasesc masina, preferand linistea masinii sau, mai bine zis, intimitatea ei, domolind treptat din incarcatura nervoasa acumulata din timpul zilei si contopind intr-un fel trairile mele cu carcasa scheletului pe patru roti.
Am revenit in stand bye dupa un respiro fortat, am deschis ochii si am vazut pe scaunul din dreapta factura la telefon. Nu o achitasem asa cum imi propusesem, desi stiam de ea, desi era acolo de dimineata. Am deschis usa si am parasit masina, un switch al intimitatii transferat in miez de noapte pe un aer rece primit cu o oarecare depedendenta asemeni unui folos cuvenit. Am inceput sa fac pasi mici in fata masinii, fixand cu ochii fiecare punct ivit in cale. Linistea instalata se trasformase in acalmie furtunoasa atingand un punct maxim: ce dracu am facut eu azi?
Multe si de toate, maruntisuri si nu numai, antenamente si ceva de genu'. Si ... ? Ei au avut o problema, eu am avut o problema. Ei si le-au rezolvat, mai mult, mai putin. Eu insa respiram aerul taios in fata casei cu aceeasi problema avuta in urma cu peste 14 ore, una minora, dar singura care a fost a mea. Nu platisem factura din lipsa de bani, nu din cauza crizei mondiale, nu din cauza vreunei alte prioritati ... doar din cauza planificarii defectuoase de tip "rezolv orice, mai putin pe ale mele" intr-un timp limitat ca cel al unei zile.
Out of time ... accelerat la maximum! Ramane ca maine sa schimb prioritatile pe lista, dar din pacate nu prea se potriveste ... imi arunc bagajul in spate caci calatorului ii sta bine cu drumul, astfel ca un nou episod incepe cu drag incepand cu primele ore ale diminetii in directia Cairo via Milano.
Ce viata au si antrenorii astia ar zice cei ce aud orasele cum se insiruie! Oh da, asa e, fara doar si poate, dar pana una alta poate insa cineva imi plateste si mie factura, nu de alta, dar la o asemenea viata frumoasa timp imi mai trebuie ca sa o si traiesc sau macar sa platesc ceea ce traiesc.
Eh, problemele mele nu sunt si problemele lor spunea cineva ... pacat insa ca problemele lor trebuie sa le rezolv tot eu, lasand la o parte ceea ce a mai ramas.
Numai bine,