Intuneric sau lumina?

S-a oprit curentul la bloc marti seara in vagauna domestica unde parchez noaptea insumi ... motiv simplu de a lua cina in mod romantic la flacara lumanarii eu cu mine, secventa comica intrerupta doar de:"uite asa traim ce a fost pe timpu' lu' nea Nicu". M-am amuzat teribil sa cotrabai prin casa dupa toate cele, cu atat mai mult cu cat incapatanat fiind am refuzat licarirea lumanarii in favoarea pixelilor Nokia, momente de destindere intr-un alt mod decat cele uzuale cand odata ajuns acasa bateam din palme si se facea lumina ... si uite asa s-a nascut o tema de scris ceva. E nevoie de intuneric pentru ca uneori sa vedem lumina?
Trecem de chestii filozofice rapid ca scriu la telefon textul si nu prea ma lasa buricele degetelor sa aberez aberatatii si constat pe un ton umoristic ca situatia de fata prin neobisnuitul incorporat in cotidianul stiut a adus mai multe beneficii decat orice alta saptamana din an: "vecine, ai grija la scari, ca pana la etaju 2 ... "si uite asa un soi de haz de necaz implementat prin socializare colectiva ad-hoc intre noi vecinii care alta data daca schimbam un salut a devenit sursa de zambet. Oau, zambet? Se pare ca da.
Toti vedem ca e intuneric bezna in jurul nostru ... cert e insa ca e mult mai multa lumina vie decat am vazut eu in ultimii ani intre aceste ziduri de beton. A trebuit insa sa dispara pentru moment ceea ce eram obisnuiti ca exista pentru a aprecia la adevarata valoare.
Spunem ca e criza si imediat ne suparam. Spunem ca e intuneric si imediat ne intristam. Oare? Pe criza am baut o bere cu 5 lei si am gustat-o din plin. Pe intuneric am ras cu pofta ca niciodata. Cum ar fi viata sa fie mereu invers decat o stim? Cu siguranta nu asa hazlie, dar ... cum e si in tenis, o mica schimbare presupune adaptare.
A fost oare, totusi, intuneric pe strada mea? Eu nu am vazut. Voi?
Cu drag,