( in poza: Bogdan Ema si Simona Halep - ROMANIA )

Melbourne 2008 ramane in urma pentru fiecare asa cum a fost...cu rezultatele inregistrate si experienta acumulata, cu schimbarile evidente si normale in preajma topului mondial, atat la simplu cat si la dublu, cu schimbarile de structura si organizare, cu schimbarile de generatii...totul este in miscare, nimic nu sta pe loc. O evolutie numita uneori si revolutie, un fenomen tenisistic absolut normal ce isi continua trendul fara abatere.

Australian Open 2008 ramane in urma si pentru Romania ca o amintire frumoasa si ca o mica dovada a progresului inregistrat de catre o generatie de sportivi talentati. Pentru prima data in ultimii ani componenta echipei Romaniei prezente la antipozi a fost mai numeroasa ca in trecut, suprizele placute venind din partea fetelor: atat senioare, cat si junioare. Trei fete au reusit pentru prima data sa joace primul meci oficial pe tabloul principal la senioare, iar la junioare doua rezultate frumoase au intregit tabloul performantial obtinut la antipozi.

Simona Halep a pierdut in semifinale la simplu atingandu-si insa obiectivul propus intr-un turneu de grand slam " pentru prima data" in cariera dupa cum relateaza si ea:" a fost o experienta foarte buna din care am invatat multe. A fost un turneu reusit, am ajuns in semifinale si mi-am atins obiectivul , sa trec de optimi, pentru ca la toate celelalte grand slam-uri am pierdut in optimi. Minunat a fost ca am invins-o pe favorita nr 1 Pavliucenkova, un meci in care am avut mari emotii, dar mi-am dorit foarte mult si am reusit cu dorinta ! Despre semifinala cu Jessica Moore pot spune ca a fost un meci bun, am invatat multe din el, dar totusi dificil pentru ca nu am mai intalnit pana acum un asemenea stil de joc ... joaca foarte repede si foarte mult topspin".

In proba de dublu Elena Bogdan a jucat prima ei finala de grand slam , un rezultat extraordinar inregistrat ce confirma inca o data ca Romania are potential si in intrecerile pe perechi , dupa frumoasele titluri obtinute in trecut de perechea Raluca Olaru/Mihaela Buzarnescu si Florin Mergea/Horia Tecau in turneele de grand slam. Bravo voua fetelor pentru tot ce ati reusit. Bravo voua tuturor echipelor ce ati contribuit la obtinerea acestor rezultate. Felicitari!

Raluca Olaru, Sorana Carstea, Monica Niculescu si Edina Gallovits, Victor Hanescu si Andrei Pavel, precum si juniorii Alexandra Damaschin si Robert Coman sunt performerii echipei Romaniei prezenti la Melbourne Park pe tablourile principale. Anda Perianu, Catalin Gard, Adrian Cruciat si Adrian Ungur au punctat pentru Romania in calificari, dar pe viitor ii vom revedea si pe ei speram in tablourile principale. Felicitari tuturor!

Cine stie insa ca aceste nume se gasesc si se regasesc pe tablourile principale & calificari ale unuia dintre cele mai mari evenimente sportive ale planetei, fiind cele ce au concurat alaturi de Roger sau Novak, Justine sau Maria? Doar cativa pasionati ai tenisului...

Ma uitam prin fisierele site-ului oficial al Australian Open zilele trecute si o sectiune numita "Country Scoreboard" mi-a atras atentia. Am citit continutul si apoi am inceput sa numar. Din 45 de tari prezente cu sportivi pe tabloul principal la Melbourne s-a aflat si Romania clasata astfel ( ca si numar de participanti ) dupa tari ca: Franta, SUA, Russia, Australia, Spania, Germania, Argentina, Italia, Cehia, Austria. Un loc 11 la egalitate cu Ukraina si Serbia.

Toate acestea inseamna valoare, o eticheta insa ce trebuie promovata ca atare.

Media scrisa a alocat atat de putine randuri acestor performante in rubricile deja consacrate la "alte sporturi" sau "diverse" , incat nici nu mai bag de seama cuvintele telegrafice insiruite. Dar ne-am obisnuit deja cu tratarea comerciala a imaginii ziarului si nu a sportului prin intermediul mass-media romaneasca.

Dar nu pot fi suparat pe ei, din moment ce media romaneasca tenisistica continua somnul vesnic si se trezeste cateodata doar din interes sa promoveze cate ceva. Ma rog, Cupa Davis in principal, ca doar asta este obiectivul prioritar. In ultimul timp s-au mai scris cateva cuvinte si de partea celalata numita Fed Cup, dar misogismul nu a disparut. Cati stiu ca echipa de Fed Cup va juca pentru accederea in grupa mondiala? Cativa care au citit cele 5-6 randuri de pe site-ul FRT.

Numele insiruite sunt adevarate valori si salturi calitative inregistrate de jucatori, nu montarea suprafetei de greenset pentru meciul de Cupa Davis. Oare cat mai continuam cu aceste paradoxuri? Este normal ca o Federatie Nationala cu site propriu sa aiba semifinalista de juniori, finalista de juniori, sa ocupe locul 11 din 45, sa aiba cele trei fete in premiera si sa nu stie nimeni?Singura stire aparuta de la Melbourne a fost cea cu Andrei Pavel in intrecerea de dublu ( fara a fi malitios, probabil pentru a mai unge un pic cneazul pe suflet pentru a face parte inca o data parte din echipa de Davis Cup ) si atat. De performante cine scrie? Valoarea cine o promoveaza? Dle raspunzator de performanta in Federatia Romana de Tenis, daca tot nu sunt bani de investit in pregatire, daca tot ne plangem ca sistemul e defectuos si asa mai departe, macar dati ordinul de promovare prin mijloacele existente si la indemana. Cum web-ul este o puternica sursa de promovare, e timpul sa faceti ceva. Nu de alta, dar in dreptul fiecarui jucator aducator de rezultat sportiv decontabil si premiabil din resurse bugetare sau rectificari de buget scrie clar ROMANIA! Si nu coach's corner. Ca sa nu aveti surpriza ca in viitor sa nu scrie altceva pe ei. Ca deja pe Anda, Edina, Andrei scrie involuntar altceva in realitate si masluit la televizor.

Si promovati valoarea. Tot ce inseamna valoare, nu anumite segmente ce se intrepatrund in mod miraculos cu interese personale. Atat pe site, cat si in interviurile date sau comentariile facute pe calea televiziunii.

Salut revista Tenis Partner pentru sectiunea stiri din cadrul site-ului propriu pentru updarea zilnica si promovarea sportivilor si astept cu nerabdare ca tot ce inseamna valoare sa apara in paginile scrise ale revistei. Bravo.

Vrem sa obtinem mai mult, dar nu facem ca cei ce obtin mai mult. Daca am exagerat, uitati-va pe site-ul Federatiei Australiene de Tenis sau orice federatie aflata inaintea Romaniei in "Country Scoreboard-ul" australian. Numarati stirile si ceea ce promoveaza ei. Faceti switch pe Federatia Romana de Tenis si dupa dati commnent.

Cu drag,

( in poza: Ema Bogdan/ Misaky Doi )

Melbourne in zi de gratie pentru Romania in intrecerea juniorilor. Doua intalniri oficiale in care Romania a avut reprezentanti, doua victorii stralucite impotriva unor adversari valorosi inregistrate pe arenele complexului "Melbourne Park".

Primul meci de simplu in intrecerea junioarelor le-a avut ca protagoniste pe numarul 2 mondial ITF si favorita unu a competitiei rusoaica Anastasia Pavlyuchenkova si romanca Simona Halep favorita numarul 10 a competitiei. Meciul, disputat pe Show Court Nr 2 a durat 65 minute si a adus castig de cauza tinerei noastre sportive din Constanta, rezultatul inregistrat fiind extrem de concludent: 62, 63. Extraordinar Simona! Felicitari!

Pe Show Court Nr 3, la distanta de cateva ore de la izbanda Simonei o alta romanca a tinut steagul sus. In intrecerea de dublu Ema Bogdan alaturi de partenera Misaki Doi din Japonia au reusit dupa un meci tensionat calificarea in finala competitiei cu scorul de 46, 76 (6), 10-7, adversare fiindu-le perechea Marta Sirotkina RUS/Yi-Miao Zhou CHN, favoritele 8 ale intrecerii de dublu.

Iata ce a transmis Ema vizibil emotionata dupa terminarea partidei: "Am castigat 3-6 7-6(6) 10-7. Am jucat super, a fost o lupta mare. In setul doi la 5-4 pt adversare am salvat o minge de meci si apoi in tiebreak-ul setului doi s-a jucat de la egal la egal".

Extraordinar Ema. Felicitari tie si un "Well done" partenerei tale!

Cum a fost toata saptamana in Melbourne pana acum si cum este sa joci o finala de Grand Slam de juniori ne relateaza tot Ema in continuare: "In primul rand toata saptamana aceasta m-am simtit profesionista, m-am antrenat printre profesionisti si am jucat pe aceleasi terenuri cu ei. Faptul ca o sa joc o finala de Grand Slam ma face sa ma simt excelent cu atat mai mult ca este primul meu turneu de Grand Slam. Maine vom juca impotriva favoritelor unu. Am vazut azi la compatrioata mea Simona Halep ca se poate sa invingi favorita unu si vom incerca si noi la fel."

Ema s-a alaturat echipei sectiei de tenis a CS Olimpia Bucuresti inca din luna octombrie a anului trecut in intrecerile pe echipe si a inceput efectiv pregatirea din luna decembrie alaturi de sportivi valorosi ca Andreea Iova, Coman Robert si Cirla Vlad sub indrumarea echipei de antrenori Ovi & Oni. Rezultatele inregistrate sunt imbucuratoare, insa sunt si rodul muncii depuse alaturi de fostul antrenor Dragu Daniel, care pentru cei ce nu stiu este si fostul antrenor al semifinalistei ( cel putin ) Simona Halep. Felicitari acolo pe malul marii pentru munca depusa in toti acesti ani!

Pentru prima data...sunt cuvintele ce rasar la amandoua sportivele: prima semifinala de Grand Slam pentru Simona, prima finala de Grand Slam ( dublu ) pentru Ema.

Maine este o noua zi pentru Romania. Speram sa avansam cu inca o etapa acest "pentru prima data". Cel mai mult insa imi doresc ca sa nu fie "pentru ultima data" cand se intampla aceste extraordinare rezultate. Atat pentru cele doua sportive, dar mai ales pentru ce vine din spate.

PS: raman in continuare stupefiat cum media scrisa din Romania omite aceste uriase performante sportive si mai ales cum o Federatie Nationala nu reuseste macar sa posteze pe site step by step aceste intamplari.

Dar v-ati prins deja, daca din intamplare apar atunci intamplarea face ca aceste intamplari sa ramana intamplari neobservabile. Doar exista Cupa Davis. Doar exista Cupa Federatiei ( in ultimul timp!!! ). Doar exista si alte prioritati.

Ca asa e in tenis.

Ema, Simona, Romania: Va doresc succes. Va doresc sa reusiti.

HAI ROMANIA!

Cu drag,

E dimineata devreme in Bucuresti si mijlocul zilei in Melbourne.

Am stat si urmarit live desfasurarea meciurilor celor doua junioare romance pe site-ul turneului de la Antipozi nedezlipindu-ma de la laptop si in tot acest timp am comunicat prin mesaje cu coach Oni prezent la meciul Emei de pe terenul 19 transmitandu-i regulat date despre evenimentele ce se desfasurau pe terenul 6 in meciul dintre Simona si poloneza Piter.

Meciul Emei prins virtual a avut se pare un moment cheie in primul set la scorul de 1-2 si la serviciu chinezoaica Zhou: cateva mingii de break ratate si urmate probabil o scadere in joc, o deconcentrare ce nu a mai putut fi recuperata. Asa este sportul. Scor final: Ema Bogdan - Y. Zhou: 16, 06. Se intampla si astfel de episoade in tenis. Bravo Ema pentru tot ce ai facut in Australia! Succes la dublu peste cateva ore!

Meciul Simonei a avut o desfasurare plina de rasturnari de scor, Simona revenind de la 52 in primul set si castigand la tiebreak la zero. Setul doi a fost oarecum la discretie si astfel scorul final a fost Simona Halep - K. Piter 76(0), 60. Bravo Simona, succes la dublu si tie si tine steagul sus maine in sferturile de finala.

Cam asa au fost percepute la rece doua inclestari ce au avut ca participante jucatoare romance. Departe de emotiile puternice, departe de toate conjuncturile ce cu siguranta au existat. Este pentru prima data ca si coach cand asist la un meci live al unei eleve asa departe de teren. Incordarea a existat, dar ce monocromatic este cand primesti prin intermediul unei tabele electronice un intreg amalgam de stari interioare.

Plansetele, scrasnetele de dinti, strangerile din pumn, incurajarile, privirile de disperare, bucuria prilejuita de punctele castigate, zgomotul mingiilor, deciziile arbitrilor...unde sunt toate astea? Pentru cei ce au fost acolo si raman in continuare le transmit felicitari!

Este atat de greu sa stai acasa sa urmaresti cum se schimba scorul fara a avea detalii. De ce asa? cum a fost? ce s-a intamplat? O lupta interioara ce se petrece pe alt plan, undeva extrem de departe de momentele actiunii reale. Pot spune ca inteleg acum oarecum ce este in sufletul parintilor ce primesc scurt prin intermediul unui scor telegrafic intregul efort uman depus de proprii copii. Si sportivi in devenire.

Intr-un final insa incepi sa te obisnuiesti. Scorul este cel ce conteaza si pana la urma el reflecta valoarea din acel moment. Pentru majoritatea. Pentru cunoscatori conjuncturile, cateva mingii, starea de moment si multe altele sunt de luat in calcul.

Restul il stiu echipele ce pot cataloga optim daca a fost sau nu constructiv. Bravo voua cei de acolo!

Cu drag,

Zorii unei noi zile incep sa rasara in Melbourne in timp ce eu incep sa scriu pe seara din Bucuresti. Incepe o noua zi in amfiteatrul tenisului mondial si ne bucuram ca in intrecerea junioarelor punctam cu prezent in fazele superioare ( in probele de dublu ). Speram ca in cateva ore si in proba de simplu Ema si Simona sa avanseze in sferturile de finala dublate de faza semifinala in proba de dublu.

Asadar o zi incarcata acolo. Succes Romania!

Iata ca rezultatele apar ca de fiecare data. De unde e greu de spus din moment ce un sistem intreg nu este conceput pentru a avea ca si obiectiv performanta. Intarzie insa acel happy intre noi romanii plecati de acasa aparent impreuna. Intalnesti iata compatrioti ce vin cu drag sa incurajeze, aduc tricolorul si il flutura zgomotos pe unul din terenurile unde Romania joaca. Frumos. Extraordinar. Minunat. Multumim si de aici pentru cei ce striga la un loc un nume asa mic pe harta mondiala. Dar cu atata potential.

Nu vad insa printre randurile primite pe blog, mail sau orice alta cale de comunicare cum ca la aceste meciuri sunt prezenti toti cei care se numesc romani pentru a incuraja pe cei ramasi in competitie. Sau poate ca sunt prezenti, dar asteapta sfarsitul meciului si spera oarecum in sinea lor ca ghilotina va cadea si asupra "colegilor". Lipseste happy, lipseste atmosfera de echipa. Si cum nu sportivii sunt de vina, pacat mare ca adultii nu reusesc sa treaca de acest orgoliu prostesc si imping atmosfera in individualism categoric. Desi se concureaza individual, Romania scrie in dreptul fiecaruia. Si loc este pentru toti, daca nu acum, cu siguranta la urmatorul turneu. Iar nu procedam ca cei ce obtin mai mult. Tot ca noi.

Observ cu oarecare bucurie ca exista un om ce incearca insa prin puteri proprii sa fie sprijin pentru toti desi indatoririle lui sunt destul de clare. In interior inima de roman ii bate cu putere. Incearca sa fie echilibrat si raspunde cu "DA" la orice cerere de sprijin venita din partea tuturor sportivilor ce il simt aproape. Alexandra, Simona si bineinteles Ema si Robert. Bravo coach Oni! Nu o sa aveti statuie niciodata ridicata, tot acel antrenor blamat o sa ramaneti. Dar faceti ceva cu nu fac multi: sunteti roman si tineti cu cei ce se numesc asa. Un lucru rar...

La ora 11 ora Melbourne-ului Ema si Simona incep meciul de simplu in doua capete diferite ale complexului sportiv. Mai sunt cateva zeci de minute pana atunci. Cum coach Oni totusi nu are decat doua picioare si doua brate, astept cu nerabdare sa aud cum Romania se va imparte in doua si va face galerie cot la cot. Fie ca se numesc sportivi, parinti, spectatori...

Sa auzim de aici cum acolo se striga HAI Ema, HAI Simona, HAI ROMANIA!

Cu drag,

Intram in randul lumii

Astazi,la ora 10 dimineata,in tribuna terenului 18,acolo unde Simona a jucat meciul din turul doi,in primul game, am auzit dupa aplauzele firesti in urma unui winner marca Halep,si un "Bravo,Simona",venit de la cineva asezat vis-a-vis de grupul nostru.Cand dupa un minut,domnul cu o pereche de ochelari de soare si o sepcuta cu boruri late,care sa-l protejeze de soarele puternic,s-a infasurat in tricolorul Romaniei,n-am mai avut nici cea mai mica indoiala,ca avem de a face cu un compatriot.
La acelasi meci,undeva in setul doi,cand Simona s-a apostrofat cu un epitet care sigur nu o caracterizeaza,am auzit un raset,care imi arata ca si tanara respectiva stie bine limba romana.
Cand meciul a luat sfarsit,ne-am lamurit definitiv,erau doi romani,veniti sa vada meciurile de la Australian Open si care consultand programul,au venit sa vada in primul rand,reprezentantii tarii mama.Mai mult,pe durata intregii zile au stat la celelalte trei meciuri ale junioarelor noastre,si ca un dar din partea sortii,aceste meciuri nu s-au interferat absolut deloc,astfel incat le-au putut urmari de la inceput pana la sfarsit si in plus au participat si numai la victorii pe linie (Simona a invins-o pe Alexandra in partida de dublu,ele jucand cu partenere diferite ).Daca domnul este un fan al sportului,iar tenisul ocupa unul din locurile fruntase in preferintele sale,domnisoara este un novice indiscutabil in ale "sportului alb",insa amandoi au fost un sprijin real si stimulativ pentru Simona si Ema.
Asa ca,pastrand proportiile,am intrat inca o data,in randul puterilor tenisistice prezente aici,care alaturi de o prezenta numeroasa si valoroasa,dispun si de o sustinere in randul publicului.Oricum,insa,pentru fete chiar a contat,mai ales la iesirea din teren,cand au fost solicitate sa-si dea autograful pe tricolor sau au schimbat impresii cu persoane care vorbesc aceeasi limba si care sunt dornice sa vada pe cineva venit de acasa.
Multumim mult!

Experiente si experienta

Chiar acum,stand in holul hotelului,am vorbit cu un tanar jucator italian,care astazi a avut o experienta incredibila,la care nici nu visa.S-a antrenat cu Nadal,el care nu e nici macar in prima suta ITF,nici macar in primii trei juniori din Italia,a batut mingea cu numarul doi mondial.Uauuu...are deja pe desktopul laptopului,poza pe care a facut-o cu Rafa la sfarsitul antrenamentului, pe care sigur il va tine minte toata viata.Ce experienta!!!
Ema Bogdan la terminarea meciului de simplu de astazi,cand am felicitat-o pentru prima victorie la un Grand Slam si am intrebat-o cum a fost,nu-si putea stapani bucuria si inca emotiile traite pe teren,povestind cum au impresionat-o copiii de mingi,cand ii aruncau mingile sau cand ii aratau palmele goale ca nu au mingi,atunci cand se intorcea cu fata spre ei.Ce experienta!!!
Dar astazi am trait si eu o experienta si anume am avut sansa sa vad vreo treizeci de minute pe Show Court 3 un meci de dublu din cadrul intrecerii gloriilor.Cine juca?Mark Woodforde si Todd Woodbridge contra Pat Cash si John Fitzgerald.Sa va mai spun cum a fost?Nu cred ca mai e cazul,doar ca pentru mine,caruia de mic mi s-a insuflat dragostea pentru jocul de dublu de catre marele antrenor Cucu Schmidt,considerat "cel mai mare dublist" din toata istoria Romaniei, a fost fantastic sa vad una din perechile cele mai valoroase de-a lungul timpului si un mare campion,castigator de Grand Slam,ca Pat Cash.Cata experienta adunau cei patru mari jucatori!
Asta iti rezerva zi de zi participarea la un asemenea eveniment cum este un turneu de Grand Slam si cate poti invata de aici.

Pregatirea de acasa. Pregatirile de plecare. Zborul cu avionul. Adaptarea de turneu. Meciurile. Rezultatul inregistrat. Pregatirile de revenire acasa. Zborul cu avionul. Iarasi pregatire.

In toate aceste etape ce vizeaza performanta termenul "happy" este de negasit. Exceptie rezultatul inregistrat care daca este pozitiv se traduce doar prin multumire.

"Happy" este o stare ce de la un anumit nivel performantial incolo dispare total, asta daca vreodata a existat. Pentru sportivul roman, aceste realitati exista la intensitati maxime. Antrenorul il urmeaza. Mereu incruntare, mereu setea de reusita prin incordare interioara. Speram ca asa reusim. Reusim ce de fapt?

Ajungi sa ridici cupa si tot asa ajungi sa mai poti schita un zambet fals si spui ca esti "happy". O stare de conjunctura ce apare doar in situatii speciale. Si dispare instantaneu. Notezi in agenda data cand ai fost "happy" si astepti urmatoarea zi cand vei fi "happy".

Atmosfera ( pentru cei ce nu stiu asta ) in orice deplasare in strainatate a unei echipe de romani este una "non-happy". Rivalitati, ghionturi, cuvinte aruncate aiurea.."Happy"? Nici vorba.

Atmosfera in sanul oricarei echipe formate doritoare de performanta este la fel. Atmosfera la scoala. La locul de munca. La pregatire. Tot asa. Nici un "happy".

In Melborune? Parca nu e asa. Exista si happy, exista si altceva. Exista agonie. Exista extaz. Exista fun. Exista viata. Exista doua planuri: al sportivului si al omului din spatele sportivului, al antrenorului si al omului din spatele antrenorului, al mareului campion si al vieitii private a acestuia...etc. Doar d-aia au spus " Where the world come to play"!!! Pentru ei "life is beautiful" si o demonstreaza pas cu pas. Traiesc fiecare moment si il pretuiesc ca atare.

Nu e de mirare ca singurul mare campion roman la tenis a fost Ilie Nastase. Pentru el "happy" s-a transformat in "nasty" si a consituit un mod de a fi pe terenul de tenis si in afara lui, o constanta cotidiana tradusa in stil personal. Well done Mr Nasty!

Vrem sa obtinem mai mult ca romani, dar nu procedam ca cei ce obtin mai mult. Facem tot ca noi.Traducem bucuria si starea de bine prin intermediul rezultatului. Pentru cei ce fac tenisul, asta e singura sursa de viata, singura sursa de expresivitate faciala transpusa in zambet. Oare?

Simona Halep si-a pus deja un smiley, Andreea Iova zambeste mereu, Alexandra Damaschin este mereu "nasty", Sorana Carstea a devenit mai "happy"... pana si coach Iovanescu este mai "happy". Ne schimbam usor, ne adaptam la realitate.

Well done Romania!

Cu drag,

Happy Open

Asa a caracterizat Roger Federer,primul mare Grand Slam al anului si probabil pentru el asa e.Insa nu e la fel pentru toti,va asigur ca pentru cei care pierd in primul tur nu e chiar asa,iar pentru un junior pentru care meciul de azi a fost botezul la un turneu de Grand Slam poate fi chiar trist,mai ales ca partenerul lui de dublu s-a accidentat si a abandonat la simplu,si astfel turneul pentru el a luat sfarsit.
Dar,viata merge inainte,cariera nici nu a inceput,important e sa tragi concluziile juste,cu ce a fost bine,ce mai putin bine,unde mai ai de indreptat si sa continui zi de zi,cu mult mai mult profesionalism,implicare,incredere si mai presus de toate COMUNICARE.
Probabil,pentru Bagdathis,dupa maratonul de aproape cinci ore de azi-noapte cu Hewitt,a fost si "happy " dar si "sad" pentru ca l-am vazut iesind din Rod Laver Arena plangand,dupa ce in setul patru, in momentele cand revenea de la 1-5,era vesel,chiar euforic,iar in turul anterior dupa victoria cu Safin,sigur a fost fericit.
Happy a fost astazi Simona,cand inainte de a-si incepe meciul,mi-a aratat ce si-a lipit pe rama rachetei,aproape de maner si anume pe o mica bucatica de leucoplast cuvantul SMILE,ca sa-si aminteasca mereu sa faca asta si in timpul meciului,si in momentul acela si eu am fost la fel,pentru ca am stiut ca acest "progres" cum l-a numit ea,mi se datoreaza si mie,de fapt vorbelor spuse de mine ieri dupa-amiaza tuturor celor patru juniori.
Astfel,as putea sa scriu despre starile sufletesti ale tuturor jucatorilor sau jucatoarelor care participa la Australian Open,dar ar fi tare greu,insa sigur cu adevarat HAPPY sunt spectatorii australieni si nu numai,care se bucura minut de minut de acest frumos spectacol,de pe intreaga suprafata din Melbourne Park,pe alei,la terase,pe iarba sau in tribune.
Iata cum,rememorand cateva din lucrurile traite si vazute in decurs de numai o zi aici,am putut trece si eu peste tristetea infrangerii lui Robert si chiar daca nu am devenit "happy ",macar mi-am revenit ca sa pot maine sa o iau de la capat si sa incerc sa gust savoarea primului turneu de Grand Slam al lui 2008.

Preluarea stafetei

In aceasta saptamana,am participat la turneul ITF de grad 1 Optus Nottinghill Juniors,alaturi de patru juniori de top romani,dar si spre marea mea bucurie am vazut, in calitate de invitat si doua meciuri la Australian Open ale primelor doua jucatoare romance (Edina e si nu mai e de-a noastra )Raluca si Sorana.
Incep,cum e si firesc,cu meciurile de la Melbourne Park,deoarece au fost doua evenimente,adversarele fetelor noastre numindu-se Nicole Vaidisova si Ana Ivanovici,doua jucatoare din topul mondial WTA.Chiar daca,amandoua au iesit invinse din confruntarile cu cele doua mari campioane,sunt convins ca ele au CASTIGAT mult,dupa aceste meciuri,fapt care le va ajuta sa urce si mai mult spre inaltimile la care aspira si pe care,zic eu,au toate sansele sa le atinga.
Ma opresc mai mult asupra meciului Soranei,de pe Vodafone Arena,deoarece,spre deosebire de meciul Ralucai,unde am fost singur,la acesta,in loja rezervata debutantei la un Grand Slam,am fost insotit de trei din cei patru juniori care sunt pentru prima data in Australia.Au fost langa mine Alexandra,Ema si Robert,singura care a lipsit (cu toate ca si-a dorit enorm sa vina )fiind Simona,dar care juca un meci de dublu in acel timp.I-am simtit extrem de emotionati la intrarea in imensa arena,stare care s-a mentinut pe intreg parcursul meciului,dar si foarte motivati,ca o colega de-a lor,de aceeasi varsta,sau un pic mai mare,cu care uneori se antreneaza,cu care vorbesc la telefon sau schimba sms-uri,este acum aici,fata in fata cu numarul trei mondial si una din vedetele actuale ale tenisului de oriunde.In plus,pe parcursul jocului,au constatat ca Sorana joaca de la egal la egal,cu valoroasa sa adversara si asta i-a bucurat,i-a intarit si sper, i-a ajutat sa inteleaga ca munca sustinuta,continuitatea si profesionalismul,ii pot aduce si pe ei aici,in scurt timp,asa cum s-a intamplat si cu Sorana.
Cel mai elocvent lucru,mult mai clar decat orice rememorare a cuiva care stie pasii din trecutul apropiat al sportivei,este panoul cu palmaresul turneului de juniori pomenit mai sus,si unde la loc de onoare,se gaseste numele Soranei Cirstea,ca finalista in editia 2006 si poze de la acea finala,sau de la editia anterioara unde Sorana a participat de asemenea,si acest lucru juniorii nostrii l-au vazut din prima zi cand au intrat in club.
Ca titlul ales de mine,pentru aceste ganduri,trimise de departe,sa aiba o greutate si mai mare,astazi in finala fetelor a turneului de Grad 1,Simona Halep a fost foarte aproape de a mai castiga un turneu important,dar asa cum Sorana acum doi ani a pierdut in fata lui Pavliuchencova si ea s-a inclinat in fata unei Arantxa Rus aflata intr-o zi de exceptie.Insa,anul acesta Cirstea a fost,dar Pavliuchencova nu, pe tabloul principal al Australian Openului,asa ca la anul,sau peste doi ani,poate Halep va fi si ea acolo,la marele bal al tenisului mondial,si de ce nu si celelalte sperante ale noastre,Ema Bogdan,Alexandra Damaschin...
Faptul ca avem deja doua reprezentante in prima suta mondiala,iar a treia e imediat acolo,pe 107, ma face sa nu mai fiu atat de pesimist ,ca e imposibil de greu de ajuns acolo,si sa le motiveze pe tinerele junioare sa ajunga si ele cat mai sus .Pentru aceasta,inchei spunand :

Multumesc Raluca,multumesc Sorana si mult succes in continuare.

Spor la treaba Simona,Ema,Aexandra,.....si mult succes in continuare.

Totul e un amalgam mincinos plin de interese, totul e o palarie imensa ce ascunde mai devreme sau mai tarziu scopul individual propriu. Te faci frate de cruce, prieten la catarama, colaborator de breasla, doritor de scop comun. Incepi un vis. Ca tot vorbeam de vise. Urmeaza derulari de intamplari pe fast forward ce deviaza de la subiect de fiecare data cand intri in aria de actiune a "e-ului" fiecaruia. Esti calcat in picioare, esti zdrobit la propiu. Una era cu cateva minute inainte cand se tragea pentru acelasi ciolan. Printr-un mic switch lumea s-a intors cu fundul in sus. Parca nimic nu mai are sens. Logica nici atat! Pentru ca...

Fiecare le are pe ale lui! Fiecare le stie pe ale lui! Fiecaruia ii pasa d-ale lui!

La propriu, la figurat, la general, la puterea "n"...

Apuci sa traiesti cat mai multe din-astea, dar mergi mai departe. Speri ca...habar nu ai ce speri, dar numai sa nu se mai intample asa. Altcumva. Dar nu asa.

Cand esti de folos, hop si "noi". Care "noi"? Toti "noi". Fiecare dintre noi. Sau aproape fiecare. Depinde. Niciodata nu ai de unde sa stii. Afli la sfarsit. Daca afli.

Roata se desumfla cateodata. Atunci incepi sa vezi cum esti tratat. Ca roata. Nu dezumflata. Ci sparta. De nefolosit. Neutilizabila. De aruncat. Fara viitor. Si cand te gandesti ca pana la switch erai vioara intai. Ce repede ai trecut in dizgratie.

Dar ce faci? Normal ca nu accepti. Si bagi la pompa. Pentru ca stii ca nu acela e adevarul. Si bagi. Incep sa te doara bicepsii. Ignori. Pentru ca speri sa o umfli. Si parca se simte ceva proges. Dar vine sistemul. Miseleste baga un cui intentionat. Sa iti arate ca nu e ca tine. E ca ei.

Ramai blocat. Nu intelegi nimic. Incepi sa tremuri. O ameteala te cuprinde usor. Te stergi de sudoare si strigi gatuit dupa ajutor. Privirea incetosata cuprinde fantasme ce fug fiecare de tine. Intinzi o mana in van. Degeaba.

Fiecare le are pe ale lui! Fiecare le stie pe ale lui! Fiecaruia ii pasa d-ale lui!

Nu apuci sa intelegi nimic. Ce dracu sa intelegi? Era asa greu? Poate de acceptat. Asa da. Asta poate.

Ori esti cu ei. Ori impotriva lor. Esti cu ei, primesti peticul salvator. Nu esti, ai primit un cui de toata frumusetea. Ce naiba. Ori le faci lor bine. Ori iti fac rau ei tie. Varianta sa iti fie tie bine nu exista. Nu a fost programata in softul instalat. Se merge antagonist. Desi se putea merge la meci nul. Cine nu e cu noi il lasam in pace. Macar asa.

A sprijini neconditionat e greu. Un program inexistent intr-o societate democratica. A face bine este o cultura uitata. Ma intreb oare daca a existat. Poate stiti voi cei mai varstnici. Stiti?

O cursa nebuna de iesit in fata si cules roadele pe degeaba. Sunt rau. Aproape pe degeaba. Na. Sa indulcesc un pic.

Naspa. Sa simti astea. Sa pluteasca in jurul tau. Cei ce le fac dau vina unul pe altul. Te paseaza de la unul la altul. Probabil au cartele reincarcabile cand ii suni. Cat mai multe telefoane primite. Si le incarci creditul. Ar fi in stare. Ca altfel nu inteleg. Iar nu inteleg. Dar. Ati inteles problema mea: refuz sa inteleg.

Esti tratat cu zambet in fata. Atat timp cat taci. Si faci ca ei. Jocul lor. Cand deranjezi. Incepe sa sune clopotelul. In recreatie toata lumea. Si uite asa incepe o noua ora. O noua zi. Ne-au fraierit din nou.

Pe cine sa dai vina? Incepi cu primul nume iesit in cale. Si continui. Pana obosesti. Si vezi ca e un sistem intreg. O familie ciudata ce se uneste la greu. Ca anticorpii. Te simti intrus. Si incepe numaratoarea inversa pana la excludere. O faci tu singur. Ca cedezi nervos. Sau te fac ei. Sa cedezi nervos.

Ce e de facut? Pai ce sa faci? Mergi mai departe. Cum poti. Cat rezisti. Cat esti de incapatanat. Sa vrei. Sa schimbi ceva. In bine. Nu numai al tau. Si al celorlalti. Daca poti. Sau daca vrei. Ca daca astepti sa ti umple buzunarul. Cu laude. Te numesti mercenar. Sau roman. Si cum sunt putini cei ce asteapta doar laude. Intind si mana. Se stramba la hartia mototolita de cateva zerouri. Si tusesc un pic. Sa mai cada un zero. Astia sunt romanii adevarati. Ca romanii destepti sunt cei ce isi i-au singuri. Zerourile. Cu zambetul pe buze.

Striga bravo voua cu voce tare. Normal ca la volumul mic. Sa nu raguseasca. Sunt scumpe medicamentele. Si pana la urma ce? Ei sunt suporteri? Dar cu o voce interioara isi continua ecoul vibratiile: bravo tie romanas destept! I-am pacalit pe fraieri. Si cati sunt. Oho! Sa cante muzica. Si normal. Sa vina premierile. Ca deeh. Am muncit stand in picioare. Pana am zis bravo voua.

"Orice roman poate fi si campion/ Si poate ajunge mai sus de locul doi". Canta Voltaj. Pentru romanasul destept. O dedicatie. Dar exact. Doar canta. Macar asa sa speram la mai bine.

Pentru locul unu. Merge altceva. "Let's talk about performance!". Suna americanesc. Englezesc. Pentru cei din strainatate e ceva comun. Fred Mercurry? Conteaza? Suna misto. La noi insa. Deranjeaza. Pai normal. Vin astia mereu cu expresii d-astea ciudate. In patria noastra latina. Luati de aici: "Letz not tac. Mai bine tac!"

Merge si asa. Pentru romani. Merge si asa. Pentru neamt insa. Francez. American. Australian. Asiatic. Sud american. African. Indian. Nu merge si asa. Ei dau ora exacta. Aprope in orice. In tenis. Mai ales. Vorbesti ca ei. Stai la masa. Nu o faci. Stai la usa. Ce alegem? Dar va intreb tot pe voi. Cei ce nu aveti nici o putere. Teoretic. Offf....

V-ati prins. In final. Vorbeam de tenis. Cel romanesc. Ce doreste sa fie puternic.

Ma cuprinde un ras isteric ca dupa un stand up comedy gen Seinfeld si ma incearca niste gesturi gen Bundy de mama-mama. Ce dorim noi? Romania. Trezeste-te. Noi d-abia invatam sa scriem "performance" in romana. Cum se pronunta. Cum se traduce. Ce inseamna. Si sa se faca o propozitie simpla gen subiect predicat? Sunt etape complexe. Mai dureaza. Destul de mult.

Incerc sa inchei. Cu un gust amar.

Nu iti spune nimeni ce se intampla. Dar le vezi. Le simti. Jocurile sunt facute. Zarurile sunt aruncate. Pentru unii mama. Pentru altii ciuma. O balanta dezechilibrata. Ca asa e in tenis. Se tace malc. Se fac ca ploua. Intrebi clar. Ti se raspunde evaziv. Si zilele trec. Leafa merge. Multe merg. Ceva sta insa pe loc.

Sau avanseaza inapoi. Cu spor. E termenul ala englezesc. "Performance". Parca asa se scrie.

Avanseaza pentru ei ce fac cum vor ei. Dupa criteriile lor ochiometrice. In realitate. Totul e inapoi. In regres. In prapastie. Avansam ca spun ei. Si pentru ca de fiecare data e cate o echipa entuziasta ce isi face treaba. Si aduce titluri raportate la nivel inalt ca activitate de drept federal. Ca cluburi nu mai exista de mult. Au avut grija si de asta. Din linia intai va spun: dam inapoi. Cu tenisul. De performanta. Atentie mare.

Daca le spui "face to face" constati ca esti un televizor ce analizeaza tema " cresterea porumbului" pentru cel din fata ce e de meserie conducator de tren personal CFR. Se uita la tine ca la discovery. Mai nou se fac ca te asculta macar. Pret de cateva minute. Dupa care incep cu telefoanele. Si incepi sa te simti. Ca trebuie sa incetezi conversatia. Ca devii plicitisitor. Cu tema aleasa. Nu esti bagat in seama. Iar asta doare. Dar. Mergi mai departe. Si mai cauti. Solutii.

Una e sa scriu. Macar asta ramane negru pe alb. Si imi asum responsabilitatea. Nu ca altii. Care o dau cotita.

Nu merge si asa. Nu ajuti ambaland gramada. Crezand ca faci un bine pe care de fapt stii ca este o combinatie de conjunctura menita sa spele pilele personale sau relatiile amicale. O amestecatura de picioare si stiluri de joc inghesuite pe jumatati de teren in timp ce altii se lafaie. Dar e normal sa fie asa. Doar sunt vioara intai. Nimeni nu are curajul sa o spuna insa. Asta e lasitate. Spui ca ii tratezi pe toti la fel. Dar foaia de hartie spune altceva. Programarea saptamanala nu minte. E un detector de minciuni ce demonstreaza impartialitatea. In timp ce eu strabat zilnic cateva cartiere cu masina pentru a afla programul de a doua zi la ore tarzii cand este gata intr-un final, celalalt sta acasa si primeste telefon cu ora exacta de antrenament inca de la lasarea serii. Echitate? Decideti dvoastra...

Inchei cu dilema: Performanta cui ramane? Se pierd valorile deja. Sunt nebagati in seama in mod oribil performerii adevarati. Au ajuns sa planga campioni europeni ca sunt ignorati? Sa fie nervosi campioni de titluri importante de juniori ca nu au program suficient?

Fiecare le are pe ale lui! Fiecare le stie pe ale lui! Fiecaruia ii pasa d-ale lui!

Nu e normal...

Cu drag,

Visul oricarui sportiv presupune aproape in totalitate indeplinirea lui, nu? Asa crede si isi propune fiecare doritor de performanta inca de la prima lovire a mingiei de tenis. Pentru ca de el vorbim in principal. Jucatorul de tenis. Sau probabil viitorul performer. Depinde de nuanta visului.

Este bine sa visezi? Este indicat sa visezi? Impartasesc si pledez pentru existenta acestui vis in fiecare etapa de dezvoltare a sportivului. Motivele sau argumentele sunt destul de multe.

Intr-un post trecut scriam ca pentru sportiv a incepe sa viseze este aproape si o conditie sa viseze frumos sau sa finalizeze visul asa cum si-a propus. A incepe sa se sacrifice incepe sa devina un echivalent puternic in a culege roadele. Si asta de obicei cat mai devreme posibil. Totul decurge relativ idilic pana cand ceva sau cineva trezeste la realitate visatorul. Asta se intampla de cele mai multe ori, dar sunt si exceptii.

Se pare ca fiecare sportiv ajuns in top a avut visul propriu. Indiferent ca rostesti Roger, Justine, Pete, Martina... etc, fiecare a marturisit ca inca din copilarie s-au lasat condusi de vis. Este un lucru bun sa visezi. Iti da puterea sa mergi mai departe atunci cand incep obstacolele, devine ca o hrana interioara ce descarca vitaminele necesare valorificarii potentialului uman ascuns sub carcasa de carne si oase. "Mintea controleza corpul, iar mintea nu cunoaste limita" ( Craig Townsend ).

Visul oricarui sportiv este insa si visul oricarui membru al echipei care sprijina activ si constructiv. Mai devreme sau mai tarziu, mai intens sau nu, mai expresiv sau mai abtinut, visul se transforma si se raspandeste ca o epidemie. Incepi sa simti furnicaturile si incepi sa traiesti visul alaturi de sportiv: fie ca te numesti coach, parinte, preparator fizic, psiholog sau orice alt component implicat.

Ca si coach, fiecare inceput de drum cu un sportiv presupune declansarea unui vis. Pentru majoritatea finalitatea este identica cu cea a visului de sportiv, dar adaptata statutul de antrenor: stand in tribuna la un grand slam la un meci "night sesion" si incurajand de pe margine sportivul antrenat. Frumos vis, nu? Acest vis se adauga la celelalte existente. Pentru fiecare sportiv cate un vis. Si intr-un final se intregeste totul prin contopirea acestora cu visul propriu fiecarui coach.

Fara doar si poate parintele viseaza si el, dar sub cu totul o alta forma. La fel si ceilalti.

Iata ca visatori suntem toti. Dar nu vorbim numai de tenis. Aceste lucruri se intampla zilnic in cotidianul fiecaruia.

Daca am ramane in vis probabil am reusi sa creem o lume de poveste in care totul sa fie asemeni dorintelor proprii. Uneori realitatea este alta. Dar de ce vorbesc de realitate? Oare exista asa ceva? Nu este oare o deviere a visului? Tot timpul spunem: "Imi doresc un Ferrari!" Urmeaza cateva zeci de secunde in care esti metamorfozat numai la gandul ca ai putea conduce asa ceva, dar instanteneu inunzi creierul cu ganduri negative: "Nu am atatia bani". Si gata, te-ai trezit la realitate. Daca am continua insa si am spune: "Am atatia bani fara problema" si ne-am lasa condusi in noua achizitie intr-o excursie de poveste, ar mai exista realitatea? Ar continua un vis ce ulterior s-ar dezvolta.

Poate fi inceputul unei interesante dezbateri folozofice, dar nu este cazul. De cele mai multe ori insa eliminarea, inlocuirea sau nepronuntarea acestui cuvant "NU" deschide o fereastra de progres extrem de puternica.

Ca si echipa sportiv - antrenor(i) infrunti constant solicitari si adaptari noi. De fiecare data visul incepe sa se clatine pentru ca ceva sau cineva incepe sa zgandare ca sa trezeasca la realitate. Ai gandit si te-ai exprimat cu "NU", te-ai abatut de la drumul principal, ai luat-o pe un drum secundar si in scurt timp daca continui asa te vei trezi la realitate.

Dar vorbim de realitate ca de un lucru atat de nedorit, atat de rau. De ce oare trezirea la realitate este perceputa asa?

Eu dau doar doua posibile explicatii:

1. Cand visezi incepi sa vrei. Apoi incepi sa crezi ca poti. La un moment dat insa treci de pragul numit echilibru si totul se transforma obligatoriu in TREBUIE! Iata cum de la "EU VREAU!" se trece in "EU CRED!" si apoi in "EU TREBUIE!" Orice meci oficial se transforma in "EU TREBUIE sa castig!". Ce castigam daca aducem sportivul in aceasta stare? Il facem mai destept, mai bun, mai superior ca perdantul lui? A castigat sau a pierdut un meci. Este obligatoriu sa castigi sau sa pierzi fiecare meci? Este? Eu zic ca nu...este mai important sa lasam sportivul sa catalogheze singur propria performanta. Este de datoria noastra sa ii ajutam pe fiecare sa fie valorosi nu prin rezultat. Conteaza mai mult "valoarea" comportamentului lor. Pentru ca acel "EU" este de fapt portavocea celorlalti visatori care incep sa schilodeasca emotional sportivul din punct de vedere volitiv. Nu sportivul spune "EU TREBUIE!", el indeplineste vocea unitara auzita la fiecare antrenament, meci sau orice alta imprejurare: "TU sportivule TREBUIE!" Si cand incepe sa piarda ( lucru absolut normal ) totul devine ingrozitor, deplorabil, nemaintalnit, naspa... Daca nu trebuia sa castige socul era mai mic. Sau chiar pozitiv. Pentru ca inainte de a invata sa castigi, sportul de invata sa pierzi. Si nu oricum, ci cu capul sus.

2. Cand visezi iti propui ca visul sa devina realitate. Intr-o zi. In viitor. Pentru cei ce visul se transforma in "ani pierduti degeaba", in dezamagire, in esec, nu este cumva rodul unei planificari nepotrivite? Nu este vorba de o stabilire a obiectivelor eronat facuta? Oare cei ce au decis au fost si in masura de a duce la indeplinire aceasta sarcina de stabilire a obiectivelor?

Daca iti propui sa inveti o lovitura intr-un an ( de ex ) este pozibil ca trezirea la realitate sa fie in regula. Daca insa nu tu ca practicant stabilesti asta si tie doar ti se aduce la cunostinta ca intr-un an vei invata asta? Daca din variate motive, fie ele obiective sau subiective ce tin ori de tine ori de ceilalti nu poti duce la indeplinire asa ceva? Trezirea va fi un dezastru.

Cum alaturi de sportiv si ceilalti viseaza, stabilirea obiectivelor corespunde cu planificarea secventelor ce le dorim sa se intample in visul comun. Tot ce tine de stabilirea obiectivelor implica aportul activ al sportivului si nu numai al parintelui sau antrenorului. Sportivul trebuie intrebat si sfatuit constant, el nu trebuie sa primeasca verdictul pe care trebuie sa il duca la indeplinire. Cu cat isi va asuma obiectivele, cu atat isi va asuma si eventualul esec. Si pana la urma, nu sportivul face performanta? Nu el este cel care este in masura sa isi dirijeze propiul destin? Ceilalti visatori sunt datori sa il sprijine, sa ii ofere o multitudine de solutii.

E tarziu deja,

Un cu totul alt vis este gata sa inceapa la mine,

Cu drag,

Pentru prima data in ultimii ani Romania are reprezentanti pe tablourile principale & de calificari ale primului turneu de Grand Slam al anului - Australian Open. Si asta in numar masiv. Daca pana acum numaram pe degete pe cei ce reuseau sa se califice la acest nivel, anul acesta prezenta este numeroasa, atat la nivelul seniorilor, cat si la nivelul juniorilor, iar ceea ce este extraordinar este faptul ca punctam cu mai mult de un nume pe tabloul principal in intrecerea fetelor ( senioare si junioare ).

"Where the world comes to play" este valabil si pentru Romania, iar asta ne bucura si ne atrage atentia inca o data asupra unei generatii de jucatori tineri ce merita tot sprijinul.

Tenismenii romani la Australian Open sunt:

Fete - tablou principal

Olaru Raluca Ioana ( senioare )

Gallovits Edina ( senioare )

Cirstea Sorana ( senioare )

Halep Simona ( junioare )

Ivan Ioana ( junioare ) - retrasa

Damaschin Alexandra ( junioare )

Bogdan Elena ( junioare )

Fete - tabloul de calificari

Niculescu Monica ( senioare )

Perianu Anda ( senioare )

Baieti - tabloul principal

Pavel Andrei ( seniori )

Hanescu Victor ( seniori )

Coman Robert ( juniori )

Baieti - tabloul de calificari

Cruciat Adrian ( seniori )

Gard Catalin ( seniori )

Ungur Adrian ( seniori )

Succes tuturor!

Romania a fost la un pas sa aiba o saptamana magnifica in tenisul mondial juvenil prin arborarea tricolorului in doua din finalele celor mai importante turnee de juniori din cadrul circuitului ITF Juniors.

In prima saptamana din an doua sportive reprezentante ale generatiei anului '92, Bogdan Ana si Bogdan Ema, doua sportive cu acelasi nume de familie ( fara a avea vreo legatura insa ) au participat la cele mai puternice competitii internationale dedicate juniorilor pe doua continente diferite: "44th Coffee Bowl (Copa del Cafe)" , Gradul 1, Costa Rica si "Traralgon ITF" , G1, Australia.

Marti dimineata ( ora Romaniei ) Bogdan Ema a pierdut in doua seturi semifinala disputata pe taramul cangurilor.

Cu cateva ore inainte, Bogdan Ana ridica trofeul campioanei in celalalt colt al planetei. Atat la simplu, cat si la dublu alaturi de partenera ei romanca Diana Marcu.

Am fost la un pas ca romani sa declaram prima saptamana din an din punct de vedere al tenisului la nivel de juniori "saptamana Bogdan". Chiar si asa, performantele lor sunt extraordinare. Felicitari fetelor!

A fost o saptamana plina, o saptamana ce aduce inca o data incredere in viitorul tenisului romanesc, in special cel feminin. Continuand la nivelul senioarelor in saptamana aceasta cu Raluca Olaru, Edina Galovits, Sorana Carstea si Monica Niculescu, precum si Alexandra Dulgheru sau Mihaela Buzarnescu putem spera ca in curand plutonul fruntas feminin sa se instaleze total in prima suta si in grupa mondiala la FED CUP. Cobarand la ce vine din randul junioarelor: Halep Simona, Begu Irina, Iova Andreea, Mitu Andreea, Damaschin Alexandra ( si nu numai ) nu putem decat sa adaugam ca intr-o zi tenisul romanesc va fi puternic.

Pentru cei ce nu vad aceste realitati este bine sa deschida larg ochii si sa lase misogismul deoparte. Fie ea federatie nationala, club sportiv sau orice organizatie implicata in sprijinirea tenisului, mai ales financiar. Fie ca vorbim de traditie, de interese prioritare sau orice altceva.

In randul baietilor, juniori ca Copil Marius, Coman Robert si Ciprian Porumb ( campionul european de anul trecut de 14 ani ), dublati indeaproape de " proaspatul" senior Alexandru Luncanu, precum si Victor Hanescu, Cruciat Adrian, Gard Catalin, Ungur Adrian, Crivoi Victor ( si nu numai ) si redutabila pereche de dublu Mergea Florin/Horia Tecau pot intregi tabloul performantial al tenisului romanesc in urmatorii ani.

Nu lasati aceste nume sa se piarda, nu lasati praful sa se asterne peste ele, faceti-le fiecare cum poate sa straluceasca, sprijiniti-le fiecare la maximum pentru ca ei sa poata ridica tricolorul romanesc cat mai sus.

Depinde de noi ca romani daca in viitor vom putea sa declaram fiecare saptamana tenisistica trecuta ca o saptamana a performantelor romanesti, pentru ca nimeni altcineva din strainatate nu o sa ne ajute. Niciodata...

Inchei cu voce tare si raspicata pentru fiecare dintre voi: HAI ROMANIA!

Cu drag,

Robert Coman - primul junior roman clasat ITF

Robert Coman, primul junior roman al momentului se pregateste sa plece spre primul turneu de Grand Slam din cariera alaturi de antrenorul Ioan Iovanescu. Locatia: Australia.

Cum a fost pregatirea de pana acum, ce asteapta de la anul ce vine sau cum e de fapt Robert vom afla in continuare intr-un material cules de Coach's Corner:

"CC: Cateva cuvinte despre tine...

RC: Ma numesc Coman Robert,am 17 ani si sunt component al lotului national de juniori U18.

CC: Cum a fost venirea ta in Bucuresti? Cum te asteptai sa fie si ce ai gasit aici?

RC: Venirea in Bucuresti a fost o schimbare placuta, desi nu pot spune ca m-am bucurat ca m-am despartit de antrenorul cu care lucram de aproape 2 ani de zile. Dar pana la urma a fost ok si cred o mutare benefica. Am inceput sa ma pregatesc intensiv in jurul lunii iulie cu antrenorul meu Ioan Iovanescu si treptat, cam de la inceputul lunii noiembrie am fost sprijinit si de antrenorul Popescu Ovidiu. Sincer...nu stiam la ce sa ma astept, m-am gandit cam cum ar putea fi si chiar asa a si fost intr-un final: alte metode de antrenament, alte subiecte de conversatie ( cand se poate tinand cont ca am un deficit la acest capitol pe care sper sa il indrept cat de curand ), parteneri de antrenament si multe altele. Pana la urma pot spune ca a fost o mutare inteligenta si una din cele mai bune care s-ar fi putut.

CC: La ce te astepti de la anul competitonal ce vine? Obiective, dorinte?

RC: : In anul 2008 sper sa ajung sa joc cat mai bine, sa imi construiesc un joc de viitor si nu doar de moment, pentru a castiga un meci care poate nu valoreaza nimic in comparatie cu ce ar putea urma. Desigur imi doresc sa ajung sa am un clasament bun sau foarte bun la juniori, cand zic asta ma gandesc la Top 10 pentru ca iti aduce anumite beneficii si la seniori, dar in acelasi timp imi doresc sa fac macar 1 punct ATP pentru ca pana la urma acum incepe adevarata performanta. Concret pot spune ca obiectivele mele pe anul 2008 sunt: Top 10 ITF si macar 1 punct ATP.

CC: In prezent?

RC: In aceasta iarna am participat la doua turnee in America si unul in Mexic, turneele fiind de G1 si G A. Sincer sa fiu, nu ma asteptam ca turneele sa fie asa puternice cum s-au dovedit a fi, dar asta te face sa muncesti mai mult sau sa te lasi. In cazul meu a fost prima varianta sau cel putin eu asa simt. Maine o sa plec in Australia. Primul meu turneu de Grand Slam, care sper sa decurga cat mai bine, nu neaparat ca rezultat ci mai mult ca joc. Nu ma astept sa fie mult mai puternic decat America pentru ca in mare participantii sunt aceeasi, dar cred ca o sa fie mai multe emotii din mai multe puncte de vedere. Sa vedem cat de bine o sa le pot stapani.

CC: Cum e omul Robert Coman?

RC: Prefer sa il vad pe omul Robert Coman ca pe un om muncitor, care stie ce vrea, chiar daca uneori ii poate fi distrasa atentia din anumite motive ( motive care sper sa fie cat mai putine in viitorul apropiat ), motivat, pot spune ca optimist si dorind sa isi intreaca limitele.

CC: Dar primul junior roman?

RC: Nu pot spune ca acum un an sau doi mi-as fi imaginat asta. Dar timpul trece si prin munca ajungi in anumite ipostaze in care nu te vedeai inainte . Tinand cont ca rezultatele mele nu au fost tocmai promitatoare in trecut, fiind un jucator nu pot spune nici macar mediocru, aceasta schimbare ma bucura foarte mult si ma face sa imi doresc sa ajung si mai sus. Este un sentiment foarte placut sa fii primul junior din tara clasat ITF, dar nu trebuie sa te culci pe o ureche si sa te astepti sa vina totul de la sine pt ca nu va veni. Nici macar nu poti munci cat ai muncit pana acum ci mai mult, pentru a avea realizari mai mari si a te simti tu ca persoana, ca sportiv din ce din ce mai bine.

CC: Descrie o zi obisnuita a sportivului Robert Coman?

RC: Pot spune ca o zi obisnuita pentru un sportiv, in cazul acesta eu, nu este ca o zi obisnuita pentru oricine care se trezeste, merge la scoala, mai sta pe afara, mai iese prin oras, practic are foarte putine griji. Ca sportiv, trebuie sa te gandesti la o multime de lucruri care trebuie sa le faci zi de zi pentru a te ajuta. Nu este usor sa ai cate 3 antrenamente pe zi si scoala, chiar nu este, tinand cont ca nici conditiile nu sunt chiar extraordinare, dar m-am adaptat. Cand zic conditii nu ma refer la antrenamente sau scoala ci la faptul ca intre scoala si antrenament nu ai unde sa stai intins putin sa te relaxezi, iar sa mergi pana acasa nu este chiar convenabil. Dar te obisnuiesti cu acest ritm care ti se pare normal si iti formezi automat o educatie pe care altii poate nu o au pentru ca nu au avut ocazia aceasta.

CC: La ce capitole ai de muncit in lunile urmatoare ca tenis?

RC: Consider ca de muncit trebuie sa muncesc la toate loviturile, la deplasare si la alte aspecte ale jocului, dar consider ca in afara de lucrurile care le fac deja trebuie sa imi imbunatatesc considerabil in primul rand serviciul, care mentionez ca in ultimul timp s-a imbunatatit vizibil, dar se poate si mai bine. In al doilea rand returul de serviciu care este la fel de important ca serviciul pentru ca poti hotari daca conduci tu sau adversarul punctul si nu in ultimul rand voleul, care din toate, zic eu este cel mai deficitar. Sper sa reusesc sa fac tot ceea ce mi-am propus.

CC: Cum apreciezi relatia ta cu echipa?

RC: Pot spune ca sunt fericit de aceasta relatie si ca nu multi au aceasta oportunitate sa lucreze cu oameni de top din tara. Este foarte bine ca si ei au o relatie buna intre ei, discuta despre ce mi-ar mai trebui si cum pot colabora pentru a-si atinge scopul. De asemenea pot spune ca sunt fericit ca ma inteleg bine cu ei, ca am incredere in ei pentru ca asta e lucrul cel mai important...Increderea.

CC: Dar relatia cu parintii?

RC: Nu pot spune ca am avut ghinion la acest capitol. Chiar daca uneori fac unele greseli, de care probabil nu isi dau seama si de aceea le fac, le fac din prea multa dragoste si prea multa dorinta de a face eu ceva in viata. Sunt niste mici amanunte care conteaza intr-o vorba spusa de ei, dar dupa cum mi-a spus cineva, anumite lucruri trebuie ignorate. Si asa si este. Lasand vorbele mai rele la o parte, pot spune ca ma incurajeaza in ceea ce fac si ma ajuta cum pot si stiu ei mai bine. Nu prea am ce sa le reprosez decat mici amanunte. Cu aceasta ocazie as vrea sa le multumesc ca m-au ajutat si m-au incurajat sa practic acest sport si inca o fac."

Succese la Australian Open,

Hai Robert Coman, Hai Romania!

Echipa coach Ovi & coach Oni iti tine pumnii,

Cu drag,

Ema Bogdan a reusit calificarea in semifinalele turneului "Traralgon ITF 2008" invingand in doua seturi cu scorul de 62, 75 reprezentanta Angliei Jade Curtis. Iata cum povesteste Ema secventele traite in meciul din sferturi: "Am castigat 6-2 7-5. Am jucat foarte bine. Ea juca destul de dificil pt mine, m-a jucat mai mult pe rever inalt, pt ca ea juca mai mult cu lift si nu mi-a fost prea usor. Serviciul il avea constant, dar nu foarte iute. In setul doi am avut 5-1 si de acolo in fiecare ghem 2 mingi de meci, dar nu puteam sa le castig pt ca aveam multa presiune pe mine, ma gandeam: sunt la un punct sa bat locul 30 ITF, si nu am reusit deloc sa castig mai repede. Au fost multe mingi de meci la care am gandit pozitiv si tot nu am reusit. Dar in final a iesit foarte bine."

In meciul din semifinale Ema va intalni favorita nr 9 canadianca Rebecca Marino ce a depasit in doua seturi favorita nr 2 a turneului Bojana Jovanovski din Serbia.

Felicitari pentru meciul din sferturi,

Succes dimineata in semifinala,

Echipa coach Ovi & coach Oni iti tine pumnii,

Hai Ema, Hai Romania!

Cu drag,

Schimbarea

Acum cand sunt pe ultima suta de metri legata de plecarea la primul Grand Slam al anului,vreau sa scriu cateva randuri despre Ema,care deja este in focurile (atat la propriu,cat si la figurat ) intrecerilor din tara cangurilor.Maine va juca pentru accederea in semifinala in turneul de la Taralgon,si sper ca o va face foarte bine,asa cum s-a pregatit de la inceputul lunii decembrie,atunci cand a facut pasul de a veni la Bucuresti.
Eu am participat la primul ei antrenament,a doua zi dupa revenirea mea din SUA si Mexic,si de atunci pana la plecarea spre Australia,am descoperit o cu totul alta persoana decat cea pe care o vazusem (e adevarat,din alta ipostaza,mai neutra ) in diversele turnee in strainatate de anul trecut,in care drumurile noastre se intersectasera.Fata de supusa si timida din luna petrecuta in America de Sud,fata de retrasa din Germania si Austria si fata de nefericita si chiar imbufnata din Serbia,am avut placuta surpriza sa vad o cu totul alta Ema.O sportiva care descopera ca se poate munci si cu zambetul pe buze,cu dialog (chiar daca inca insuficient ) cu antrenorul si colegii,cu implicare si la luarea deciziilor,o adolescenta care e deschisa cu ceilalti tineri care fac acelasi lucru ca ea si care s-a integrat neasteptat de bine si de repede cu atmosfera de la CN.
Cred ca acesta este principalul castig al ei,ca nu se mai simte incorsetata,ci libera si se poate manifesta asa cum simte si cum ii e bine,si de aici si regasirea unui joc bun,si sper obtinerea de frumoase succese.Ma bucur enorm pentru aceasta schimbare in bine si ii doresc sa continue tot asa,iar joi cand ne vom reintalni la Melbourne sa-mi raspunda la intrebarea mea de " Cum a fost pana acum" cu mai mult decat laconicul "Bine".

"Australian Open Junior Championships & Australian Summer Circuit 2008" a debutat saptamana aceasta in orasul Tralalgon.

Prezenta la turneul de gradul 1, tenismena romanca Bogdan Ema a reusit azi dimineata ( ora Bucurestiului ) sa acceada in sferturile de finala ale turneului invingand in trei seturi cu scorul de 61, 36, 61 pe italianca Vivienne Vierin. Dupa un meci frumos castigat la mare lupta, sportiva a reusit sa transmita urmatoarele: "Am jucat foarte bine. In setul doi am avut 3-0 si de acolo nu am mai luat nici un ghem, dar dupa aceea am revenit si am castigat. "

In proba de dublu alaturi de partenera Vivienne Vierin au pierdut dupa un meci spactaculos in turul doi de la perechea australiana Olivia Rich/Vicky Stuckey cu scorul de 6-4,3-6,10-8.

Maine, Ema Bogdan va intalni reprezentanta Angliei, Jade Curtis intr-un meci contand pentru semifinalele competitiei. Curtis, favorita numarul 4 a competitiei si numarul 32 mondial a beneficiat de retragerea sportivei Stefanie Voegele din Elvetia in optimile competitiei.

Felicitari pentru rezultatele de pana acum si succes maine,

Echipa coach Ovi & coach Oni iti tine pumnii,

Hai Romania, Hai Ema Bogdan!

Cu drag,

Fiecare drum de tenismen roman cunoaste numeroase escale pe diferite meridiane ale globului in diferite etape de varsta. Ca sa progresezi, ca sa acumulezi experienta, ca sa fii in ritm cu restul participantilor din intreaga lume ce aspira la o mica bucata din imensul tort numit tenisul profesionist ( sau orice alt motiv constructiv ) esti indrumat sa participi la diferite turnee organizate de cateva organisme nationale si internationale, treptat si in concordanta cu varsta.

Datorita dezvoltarii uluitoare a tenisului pe plan mondial lucrurile se schimba permanent si upgradari constante apar din dorinta de eficientizare a mediului specific in care copiii viitor sportivi de performanta se joaca de-a tenisul si joaca intr-un final acest minunat sport.

Cand sa faci escala, cum este bine sa faci escala sau cat timp sa mentii escala sunt lucruri ce tin de fiecare echipa formata. Echilibrul existent in cadrul echipei, potentialul uman, sustinerea financiara si multe alte componente isi pun amprenta lasand intr-un final timpul sa isi foloseasca bagheta magica in definitivarea drumului ales.

Fie ca vorbim de minitenis, turneele de casa din cadrul cluburilor, turneele nationale de diferite categorii, turneele internationale Tennis Europe de 12&14&16 ani, ITF Juniors, ITF Women's sau ITF Men's si Turneele profesioniste WTA si ATP fiecare sportiv roman este "oarecum obligat" sa le strabata pentru a reusi.

Nu este insa obligatoriu ca sa faci escalele in aceasta ordine, nu este obligatoriu sa petreci acelasi timp la fiecare escala si nici macar nu este obligatoriu sa faci toate escalele. Poti sari una sau mai multe, poti imbina mai multe in acelasi timp, poti face multe alte "joculete". Important este ca prin aceste joculete extrem de serioase sa asiguri hrana necesara fiecarui sportiv doritor si capabil de performanta, iar cand spun asta ma refer in mod principal la hrana interioara ce de multe ori duce la schilodire emotionala. Atentie mare tuturor si atrag atentia familiilor de sportivi romani unde exista o tendinta de accelerare a rezultatelor in dauna procesul constructiv de dezvoltare umano-socialo-sportiva la varste fragede. In cazul exceptiilor imi ridic sfios palaria si incurajez intr-o oarecare masura si in cadrul unor limite incercarea de apasare a acceleratiei.

Atunci cand primeste primele lectii de manuire a rachetei de tenis micul tensimen viseaza deja departe si se vede pe terenul central jucand in "night sesion" contra topului mondial. Urmeaza sute de ore de pregatire si sute de transfigurari interioare transpuse in competitii oficiale pe tot mapamondul, urmeaza escalele atat de necesare fiecaruia.

Traduc in mod personal aceste insiruiri de escale si le impart dupa cum urmeaza:

1. escala de dezvoltare generala umano-socialo-sportiva numita si "decolarea de la sol" ( minitenis, nivel national si Tenis Europe 12&14&16 )

2. escala de legatura numita si "zborul cu turbulente" ( ITF Junior's si ITF Women's/Men's )

3. escala finala numita si "ajungerea la destinatie" ( circuitul WTA sau ATP )

Si mentionez ca toate sunt extrem de importante, toate formeaza un lant chinetic extrem de puternic unde orice za slabita sau lipsa duce la dezechilibre.

Am analizat in randurile de mai sus lantul chinetic al turneelor ce un jucator roman este indicat sa le joace pentru a putea creea premizele unei dezvoltari optime a lui in vederea fructificarii potentialului uman de care da dovada.

Ca martor activ al primelor doua escale in ultimii ani ma opresc la cea de a doua si vin in intampinarea dvoastra dragi cititori cu un material sper eu folositor.

Am denumit-o "zborul cu turbulente" datorita faptului ca ea este escala care face trecerea catre profesionism sau pur si simplu poate intrerupe calatoria inceputa dupa caz cu un anume ani in urma. Este zborul ce poate duce la destinatie, dar si zborul ce poate duce la prabusire.

Aceasta escala este atat de importanta dar in acelasi timp atat de ciudata. Se petrece intr-o etapa de dezvoltare si maturizare extrem de dificila a tinerilor aflati in fata atator oportunitati si tentatii, incat orice incercare de enumerare a necunoscutului ar fi sortita esecului.

"Turbulentele" sunt nenumarate si transforma zborul de cele mai multe ori intr-un chin atat pentru pilot cat si pentru ceilalti participanti la zbor.

Intr-un final "zborul cu turbulente" se sfarseste...nu a avut loc o prabusire, dar nici nu mai era mult. Pentru majoritatea insa aceasta este escala in care totul incepe sa se clatine. Pentru cei ce trec cu bine "ajungerea la destinatie" devine o binecuvantare meritata, dar si inceputul unui drum destul de anevoios.

Pentru ca "zborul cu turbulente" sa fie inteles si tradus eficient prin prisma cunoasterii elementelor constructive pe care le aduce totusi pentru fiecare dintre participantii la aceasta escala voi prezenta cateva aspecte utile:

Federatia Internationala de Tenis organizeaza an de an competitii dedicate juniorilor si junioarelor, competititii cunoscute ca facand parte din Circuitul ITF Juniors. Participarea in asfel de competitii este benefica pentru un jucator ce tinde spre profesionism, astfel ca in conditiile date, rolul si importanta circuitului ITF Juniors devin aspecte prioritare ce trebuie intelese pentru o buna dezvoltare profesionala ulterioara a jucatorului de tenis.

Circuitul ITF Juniors este o oglinda a circuitului profesionist prin facilitatile si turneele la scara redusa organizate ( clasament mondial, codul de conduita, turnee de Grand Slam, turnee de gradul A, tribune cu spectatori, media...etc )....
In general circuitul de juniori are o foarte buna structura profesionista si ambianta ( asociatiile nationale sunt implicate, cluburi de renume...etc ). In multe cazuri cluburile organizatoare sunt extrem de implicate in buna desfasurare a evenimentului prin acordarea de facilitati la cazare, terenuri de antrenament, acces gratuit la baza materiala... Turneele importante ofera ospitalitate atat sportivilor cat si antrenorilor, ceea ce asigura oportunitati egale de a participa si castiga puncte.
Tablourile principale & calificari in circuitul de juniori sunt alcatuite din jucatori din toata lumea, ceea ce poate ajuta la compararea nivelului de joc din diferite tari precum si la evaluarea sportivilor in functie de alti sportivi de acceasi varsta.
„ Roll of honour „ al topului juniorilor, precum si clasamentul mondial pentru juniori confera inspiratie si motivatie tuturor participantilor. Astfel ( prin munca pe/in afara terenului ) vor reusi sa calce pe urmele campionilor favoriti. De asemenea favorizeaza sportivii juniori sa inteleaga ca tenisul profesionist nu este un lucru atat de imposibil pe cat pare, precum si eliminarea riscului de abandon datorita lipsei de incredere.
Jocul la juniori permite participarea adecvata la turnee, o regularizare optima a numarului de meciuri jucate ( simplu şi dublu ) in vederea obtinerii unui randament optim din punct de vedere tehnic, tactic şi mental, fapt incurajat de modalitatea de alcatuire a clasamentului mondial la juniori. De asemeea permite juniorilor sa participe in turnee de Grand Slam timp de 2-3 ani la rand si astfel faciliteaza obisnuirea cu jocul la inalt nivel in fata a mii de spectatori.
Cum turneele de Grand Slam dedicate juniorilor sunt organizate in a doua saptamana a turneelor profesioniste de Grand Slam, jucatorii de top mondial cauta „ sparring partners „ pentru a se antrena sau a efectua incalzirea. Acest fapt furnizeaza juniorilor o sansa incredibila de a se pregati alaturi de jucatorii de top. Este un lucru aproape obişnuit sa-l vezi pe Federer, Nalbandian, Coria, Ljubicic...etc cum se antreneaza in compania juniorilor. Petrecand timpul pe/in afara acelorasi turnee, antrenandu-se cu ei, urmarindu-le meciurile ajuta la dezvoltarea juniorilor si la cresterea motivatiei si a succesului.
In unele cazuri, faptul ca un junior este unul din cei mai buni sportivi din tara lui poate avea ca efect acordarea de Wild Cald-uri la la turneele profesioniste organizate in respectiva tara de federatia nationala . De asemenea sunt cateva turnee de juniori care ofera castigatorilor Wild Card-uri la turneele profesioniste, astfel facilitand mai usor trecerea catre profesionism.
Cei mai bine clasati juniori ITF au oportunitatea de a calatori intensiv pentru a putea juca cele mai puternice turnee de pe toate continentele, astfel ei invata sa calatoreasca, un aspect foarte important pentru un jucator de tenis ce doreste a deveni profesionist.
Circuitul este desfasurat pe diferite suprafete de joc de la iarba la zgura si de la terenurile pe hard pana le cele de indoor, jucatorii fiind astfel motivati sa-si adapteze jocul la aceste suprafete.
Rezultatele bune in cadrul circuitului sunt recompensate prin obtinerea de sponsorizari de la diferite firme de echipament, preum si prin obtinerea de contracte cu firme de impresariat sportiv.
Clasamentul combinat motiveaza jucatorii sa joace la dublu , un lucru ce faciliteaza dezvoltarea adecvata a jucatorilor.
In final competitiile pe echipe dedicate juniorilor pregatesc jucatorii sa controleze presiunea care vine din reprezentarea propriei tări. Responsabilitatea unui jucător pentru tara scoate de obicei ce e mai bun din potentialul lui.

O ultima schimbare benefica pentru tenismenul junior este introducerea incepand cu prima zi a acestui an a "Junior IPIN" cu scopul de a obisnui cu noua structura de inscriere la turnee si de a optimiza toate aceste demersuri. Desi prima varianta destinata juniorior este lipsita de unele componente ce se regasesc la seniori, cu siguranta este un pas extrem de important facut de ITF in vedera promovarii tenisului.

Cum circuitele ITF Women's/Men's prin acordarea de premii in bani la fiecare tur trecut pe tablourile principale & calificari in probele de simlu si dublu intregesc tabloul "circuitului mondial profesionist la scara mica", rolul si importanta parcurgerii acestei escale devin obiective prioritare. Ce e drept, pentru majoritatea, nu pentru toti.

Pentru cat timp sa parcurgi escala si cum sa o faci? Dragii mei, aici depinde de fiecare dintre voi...

Cu drag,

Noaptea dintre ani cea mult asteptata cu surlete si trambite a trecut repejor, marcand in acelasi timp si predarea stafetei catre fratele mai mare: anul 2008. Incepem sa notam orice cu o schimbare a ultimei cifre si cu speranta ca va fi un an mai bun.
Pentru anul ce vine Coach's corner isi propune sa ramana acelasi analist critic si obiectiv asa cum v-a obisnuit ( asteptand cu siguranta comment-urile ce completeaza de fiecare data problemele expuse dintr-un singur punct de vedere - cel al scriitorului coach ), isi propune sa aduca noutate si dinamism in expunerea activitatii cotidiene din tenisul romanesc ( si nu numai !!! ) si isi propune sa promoveze toti sportivii valorosi din tenisul romanesc.
Incepe o noua etapa in care Coach's corner va lupta cu nepasarea din esalonul performantial al sportului romanesc prin publicarea a multor lucruri nevazute si va incerca sa adauge un segment vital in obtinerea performantelor sportive: promovarea imaginii sportivilor romani ce merita, indiferent ca ei sunt antrenati de coach, echipa coach Ovi&coach Oni sau orice altcineva.
Am inceput prin upgradarea blogului inca din prima zi a anului si voi continua in curand cu site-ul oficial al jucatorilor de tenis legitimati la CS Olimpia Bucuresti, iar in colaborare cu firma de echipament Topsin vom completa acest proiect. Site-ul CS Olimpia Bucuresti va avea de asemenea un aport considerabil la imbunatatirea imaginii sportivilor si sper ca in curand fiecare structura sportiva si nu numai sa o faca la fel. Astept cu nerabdare ca lumea virtuala sa fie completata anul acesta cu bloguri sau pagini web ale sportivilor, ale oricarui om implicat activ si constructiv in sport ( si nu numai ), precum daca este posibil cu cele ale parintilor de sportivi ( ar fi super ).
Coach's corner isi propune astfel un proiect indraznet si se gandeste ca pe viitor in cadrul propriului blog sa creeze sectiuni pentru orice doritor de expunere de intamplari, situatii sau orice altceva ce poate dezvolta imaginea tenisului romanesc. Un proiect ce se doreste interactiv si constructiv pentru fiecare antrenor sau specialist implicat in tenis, sportiv sau parinte, conducator de club sau sponsor.
Incepe o etapa noua plina de provocari, dar sper ca cat de curand sa putem revigora in bine un sistem ce ignora adevaratele valori si comori nationale.
Cum sportul este una dintre ele, Coach's corner va propune si va provoaca la inceput de an ca prin aceasta initiativa sa dezvoltam permanent o campanie de durata ce are ca scop evidentierea ADEVARATEI VALORI A SPORTIVULUI ROMAN.
In prima zi din an Coach's corner va transmite un calduros "La Multi Ani!" si fie ca anul nou sa aduca mai multa liniste, pace si bucurie printre noi.
La Multi Ani!
Cu drag,