Day VII - Sfarsit de poveste

...continuare de pe Olimpia Tenis ...
Fiecare poveste are de toate, dar impasibil si un sfarsit. Uneori ne dorim ca povestea sa continue la nesfarsit, uneori dorim sa se termine odata, dar de fiecare data totul are si un sfarsit. Bun, rau, exista si, mai mult decat orice, indiferent de cum e el ... viata merge inainte!
Am incercat pe parcursul acestei saptamani sa indeplinesc "proiectul" personal de a aduce prin intermediul blog-ului atmosfera din cadrul acestui eveniment tenisistic, tratata prin ochiul antrenorului si rezumata doar sau in principal la echipa Romaniei. Sper sa fi reusit, insa, daca nu, ramane ca pe viitor sa imbunatatesc calitativ puhoiul de informatii reale ce ar putea fi redat de la competitii unde Romania participa si semneaza condica podiumului de premiere. Poate voi reusi, poate nu, depinde ...
Bad Hofgastein ramane in urma tacit asemeni fiecarui satuc-orasel din aceasta oaza de liniste din preajma Salzburg-ului, insa zilele cu incarcatura mentala raman ca si amintiri vii ale celor ce pot spune: "Aici am trecut si noi!" Cat de ciudat este sa stau pe scaunul liber si in jurul meu sa fie atata liniste de parca nimic nu s-ar fi intamplat de secole in acest loc, iar acum ceva ore nu puteam gasi macar un scaun liber de cata forfoteala si agitatie exista.
"It' over now" si cu bucurie pot spune ca, pentru cateva momente, am fost si eu, in sfarsit, multumit! Echipa Romaniei a terminat cu aur o intrecere intre cei mai buni sportivi ai Europei, iar o sportiva aflata in pregatire a fost cea care a punctat.

Inainte de a preda stafeta concluziilor, as vrea sa reliefez doua amanunte la care am asistat si care mi-au aratat ca intr-un colt de lume sistemul poate fi si altul:

1. In Bad Hofgastein sunt chioscuri de ziare la fel ca si acasa, cu deosebirea ca numarul lor este oarecum redus, probabil pentru ca si oraselul este o statiune de munte. Uluitor este insa faptul ca accesul la ziare este conceput intr-o maniera absolut incredibila si anume: la fiecare intersectie sau punct de interes al statiunii exista cate un "dispozitiv" special care face ca ziarul sa fie distribuit. Dispozitivul este compus dintr-un stalp ( lemn ) infipt in pamant ( beton uneori ), cu o terminatie de plastic gen plic in care ziarele sunt adapostite ordonat si deasupra de tot exista o cutiuta gen pusculiuta cu pretul ziarului pe ea, astfel ca procuratul ziarului si cititul lui este liber dupa urmatoarea schema: deschizi plicul de plastic, iti i-ei ziarul si bagi banul in cutiuta. Incredibil, dar adevarat!

2. Dupa finala de simplu am mers la office desk si am cerut transportation pentru a doua zi dimineata, lucru care a fost notat intr-un caietel tip, primind in acelasi timp toate confirmarile ca este ok. Ulterior, planul a fost schimbat din nu stiu ce motiv, astfel ca drumul pana la gara devenise incert, singura solutie viabila devenind un taxi, mijloc de locomotie ce a fost comandat de una dintre persoanele din organizare intr-un final. Toate bune si frumoase, trece seara, trece si micul dejun si iesim afara sa asteptam taxiul. Ce a urmat nu am crezut posibil niciodata: la un moment dat, o limuzina de culoare negru impecabil marca Mercedes ( LIMUZINA ) intra pe alee, fara nici un fel de inscriptie, iar Ema spune in gluma:"A venit si taxiul!" ... nici nu apuca de terminat de spus, ca limuzina se aproprie silentios de noi, se opreste si o doamna la patru ace deschide geamul usor si intreaba: "You ordered a taxi?" ... Ce a urmat nu este posibil de a fi descris, rasete, mirari, ghionturi ... ne-am suit in limuzina si nu am scos nici un sunet timp de aproape 5-6 minute cat a durat drumul pana la gara, iar apoi daca am reusit sa multumit cum trebuie. Femeia s-a uitat la noi si calma a rostit " With pleasure, good luck!" ... OAUUUU ...
Drumul cu trenul catre Munchen a avut si el un moment amuzant la Salzburg cand a trebuit sa schimbam trenul si anume o cursa contra cronometru de cateva minute de la linia 11 la linia 5 pe sub un tunel si cateva scari, cu ceva bagaje in mana ... dar totul a trecut rapid si singura escala ramasa a fost fara alte peripetii. Zborul Lufthansa avea sa aterizeze conform orarului de zbor la Bucuresti aducandu-ne acasa, iar surpriza placuta a fost la iesire cand am fost primiti cu flori si un banner improvizat de catre apropriati ei Emei, Ioana Alecsiu si mama lui Sergiu ...frumos, extrem de frumos ...

... Sfarsit de poveste ...

............

Mereu este minunat cand totul se termina cu bine, dar Coach's Corner prefera sa vorbeasca si despre ceea ce nu se vede niciodata, sa nu taca si sa mai spuna si lucrurilor pe nume, in mod constructiv, fara a da nume de data aceasta. Cei ce se vor simti lezati pot exercita actiuni controlate de a administra repetat aspirina pana durerile de cap vor trece ... si atunci vor sti ceea ce au de facut ca pe viitor sa nu mai repete greselile facute. Mai mult, nu este un pamflet, este o realitate si nu are menirea de a servi ca si sfat, indrumare sau adevar absolut. Fiecare dintre dumneavoastra sa citeasca si sa interpreteze asa cum crede de cuviinta.

Incep cu inceputul si voi ordona sistematic "concluziile" asa cum ele au intervenit brutal in viata tumultoasa a unui antrenor:
1. Draga responsabili cu criteriile de desemnare a sportivilor ce reprezinta Romania la Campionatele Europene, Balcanice si a tot ceea ce inseamna turneu de obiectiv: va rog a avea bunavointa de a clarifica in mod transparent criteriile dupa care se fac nominalizarile si a le publica la loc vizibil si public in timp real, optim si util. Ceea ce s-a intamplat SI anul acesta este un precedent ce exista de cand eram eu mic copil, iar asta parca trebuie sa inceteze.

De aici a plecat titlul la 18 ani pentru cei ce nu stiu, pentru ca Ema Bogdan trebuia sa participe la categoria de 16 ani, dar datorita unor ... a fost rugata sa inainteze la categorie superioara de varsta, lucru ce initial a fost refuzat categoric.
( Concomitent va rog de asemenea sa finalizati si "Criteriile de desemnare a official coach in competitiile internationale" si "Criteriile de desemnare a componentilor loturilor nationale" ( precum si componenta lor, daca se poate ) ).
2. Multumiri totusi unor persoane din FRT care au sprijinit constant cererile de bun simt, zic eu, ale unei echipe de sportivi-antrenor si care au inteles ca a ajuta la nevoie se poate realiza cu VOINTA. Se stiu ele si le multumesc!

3. A nu se uita gafa impardonabila care a zdruncinat pentru cateva minute o sportiva careia i se promisese ceva fara drept de apel si care s-a trezit intr-un final ca totul fusese doar ... o promisiune. ( a se citi postul "Promisiune ... " din data de luni 14 iulie de pe Coach's Corner )

Campionatul European de Juniori 18 ani a bociferat frenetic zilnic improscand schije informationale catre cei ce au avut urechi sa auda si ochi sa vada, astfel ca voi imprastia la randul meu analize a ceea ce putem face mai departe pentru a rezista cerintelor impuse...

a) "Romania indoor" ramane una din marile dificultati ale sportivului roman ce isi pune amprenta asupra dezvoltarii optime a campionului de maine. Se desprind doua aspecte importante:

- dezvoltarea absolut necesara a calitatilor si aptitudinilor necesare jocului pe suprafete rapide inca din fazele primare ale invatarii tenisului;

- puterea unui club sportiv in Romania, celula de baza a sistemului care ar putea revigora Romania indoor daca s-ar crea premizele necesare.

Adaug aici si faptul ca ultimii ani au adus tenisul romanesc intr-un colaps din punct de vedere al notiunii de club sau sectie sportiva de tenis, multe disparand fara noima, iar restul neavand practic nici un drept, doar obligatii. Sunt capitole importante din legea ce reglementeza normele financiare in activitatea sportiva in Romania ce necesita upgradare imediata pentru a putea permite cluburilor sa supravietuiasca si in ramura de sport numita tenis, insa numai o federatie sportiva poate propune mai departe institutiilor abilitate un asemenea proiect si numai cei cu "boase" pot si schimba ceva. Deocamdata de ani buni totul se schimba pentru altii, pentru noi tenismenii ni se spune simplu: "Turnele de grand slam nu pot fi premiate", "Nu aveti campionat mondial", "Ce statut aveti voi tenisul, sunteti amatori sau profesionsiti?" ...iar astfel nu putem rasplati valoarea si mai departe nici nu o putem pregati cum trebuie pintr-un sistem eficient care sa cuprinda si Romania indoor cu toate implicatiile ei benefice. Nu degeaba am facut referire la aceste aspecte, iar ce stiu sistemul stiu bine unde am vrut sa bat clopotele!!!

b) jocul de dublu sau "individualismul la patrat" este un fenomen pur romanesc contrazis cu putere de exceptia Mergea-Tecau. In rest, inca o data deficienta in sistemul de predare-invatare a bagajului necesar unui jucator de tenis in ceea ce priveste si jocul la dublu pe perechi ramane o gaura neagra ce nu o vom inchide daca in continuare jocul la simplu ramane singurul obiectiv de pregatire. Solutii sunt nenumarate, dar principala ramane: jucati si proba de dublu la copii, atat in antrenamente, cat si in competitii. Nu toti veti juca si dublu la profesionisti, dar veti face o apropriere la fileu si un voleu corect fara a va fi teama ca veti gresi intr-un joc de simplu ce necesita aceste lucruri din ce in ce mai mult.

c) pregatirea fizica. Aici sunt multe de asezat si ma tem ca voi divaga extrem de mult, insa se desprind urmatoarele:

- pregatirea sa fie efectuata SI individual pe calitatile si aptitudinilor sportivilor, pe stilul de joc agreat si practicat de sportiv ( in concordanta cu cerintele competitionale ale unui astfel de stil )

- pregatirea sa fie efectuata de mici si sa aiba caracter placut, pentru ca se observa o greutate inimaginabila in a efectua o sedinta de pregatire fizica in randul juniorilor

- pregatirea sa fie continuata si pe timpul turneului si nu STOPATA

- atentie la programul de incalzire si mai ales cel de refacere dupa efort - aproape inexistente

- dezvoltarea centurii abdominale corespunzatoare, precum si a calitatilor ce sustin faze de atac sustinute, indiferent de ce stiul de joc vorbim
- dezvoltarea si implementarea teoretica & practica notiunilor corespunzatoare jocului de picioare specific tenisului ( footwork )

Recomand sa se implementeze pe cat posibil in sedintele de pregatire fizica, dar si in antrenamentele specifice de tenis un program de exercitii pentru prevenirea accidentarilor in tenis, lucru care lipseste cu desavarsire.

d) tendinta agresiva din punct de vedere tehnico-tactic este singurul lucru major care se poate desprinde de la acest campionat si constituie sa spunem o viteza lipsa a alor nostrii, sub doua aspecte diferite:

- fete: servici & retur si faze fixe, finalizari in forta si ... aparitia mingiei stop ( element de rupere a ritmului de joc si in acelasi timp de finalizare ). Mingea rotunda ca element de pregatire a punctului, dar si slice-ul de rever sunt de asemenea elemente ce se regasesc in jocul fetelor de top.

- baieti: agresivitatea la ei se bazeaza pe doua sitluri diferite. Unul de servici si veniri dese la voleu cu un retur blocat sau slice cu culca mingea. Altul de pe spate cu multe mingii inapoi date, foarte multe rotunde, dar cu construirea si asteptarea finalizarii aproape constant in fiecare punct cu lovituri castigatoare si NU asteptarea greselii. Varietatea este elementul omniprezent!

e) toata lumea joaca si se pregateste indiferent de ceea ce se intampla pe teren. Ai pierdut sau ai castigat nu schimba cu nimic programul zilei, o mentalitate complet diferita fata de ceea ce regasim in ale noastre tabere.

De asemenea, sportivul joaca singur de cele mai multe ori meciul, asistat la greu de coach, iar dupa se discuta ceea ce a fost. Unii antrenori scriu pe hartii, altii asista "morti" pe banca, altii vorbesc si rad cu ceilalti de pe margine ... putini sunt cei ce sufla unui corigent materia de examen !!! Iarasi o altfel de mentalitate. Si de exemplu, antrenorul francezilor nu stiu daca a scos trei fraze toata competitia in timpul meciului, numai "Allez!","Encore!", Comme ca!" ...

f) capitolul mental. Si aici ar fi multe, dar in principal as vorbi de atitudinea sportivului de pe teren. Bodylanguage: expresivitate sau chinuiala? Cum gandeste interiorul este expus spectatorului in toata splendoarea lui si, desi la toti sportivii exista nervi si frustrari, la foarte putini dintre cei de top exista si placere in joc ... transpusa magistral printr-o conduita libera ce incanta pana si ochiul critic al unui antrenor ... ca mine.

g) nu in ultimul rand, dar foarte important, este aspectul numit acomodare cu atmosfera de turneu. Tin sa remarc si sa atrag atentia ca ajungerea in seara dinaintea meciului nu este o actiune profesionista a unui lot ce tinteste medalie, cu atat mai mult cu cat conditiile climaterice sunt diferite in mod radical, mingiile, terenurile ... etc ...

Cu drag,

Day VI - Finala europeana pentru Romania!!!

Elena Bogdan s-a calificat in finala Campionatului European de Juniori 18 ani invingand in doua seturi pe Kostova Elitsa din Bulgaria cu scorul simetric 63,63!
Meciul s-a desfasurat intr-un singur sens de la inceput, Ema controland partida printr-un joc extrem de agresiv, reusind foarte multe winners-uri. Un moment delicat s-a petrecut la scorul de 5-1 in primul set cand Ema a pierdut 10 puncte consecutive, scorul ajungand la 5-3 si 0-30 pe serviciu, intrand un pic in panica, dar revenindu-si repede la sfatul cerut: "De ce joaca asa bine tocmai acum?" ... "Pentru ca tu te aperi ... hai agresiva " si astfel au urmat 4 puncte castigatoare si ultimul un as pe serviciul al II lea. Setul II a fost condus punct pe punct de Ema si astfel dupa 90 de minute Romania avea un reprezentant in finala de simplu.

Extrem de important este faptul ca pe zi ce trece jocul Emei a atins cote impresionante ca si viteza de joc in ritm absolut fara greseala in multe momente importante, astfel ca desi a inceput turneul destul de modest, ultimele zile au fost fara cusur.

Maine urmeaza o finala importanta pentru ea, cu destula presiune si cu un adversar periculos ce are avantajul faptului ca la randul ei este stangace, planul de joc trebuind a fi schimbat radical.

Dupa semifinala a urmat masa de pranz si o sedinta de masaj la fizioterapeut, apoi cateva ore de somn la pranz. Dupa amiaza a fost alocata unei plimbari pe munte cu un fel de teleferic, insa programul se terminase atunci cand am ajuns noi.

Am incercat sa urmarim finalele de dublu, fara reusita insa, datorate a doua reprize de ploaie care au incurcat planurile organizatorilor. Finala de dublu fete s-a terminat totusi, castigatoare fiind echipa Olandei, iar cea a baietilor va fi jucata maine, probabil in acelasi timp cu cele de simplu.

Cum posibilitatile de cheltuire a timpului au fost reduse s-a organizat o partida de "Yams" intre Ema, Alexandra, Daniel si eu, joc ce a durat peste doua ore si s-a terminat cu urmatorul clasament general:

1.Alexandra

2.Coach

3.Daniel

4.Ema.

Afara ploua marunt la aceasta ora cand scriu si este posibil sa si maine sa continue, desi nu ar fi indicat.

Atat din Bad Hofgastein,

Hai Romania!
Cu drag,

Day V - Ar fi fost prea frumos

... continuare de pe Olimpia Tenis ...
Sferturi de fianala la europene ... Adversarii au devenit mult mai periculosi, mult mai motivati, mult mai atenti la joc ...
Elena - Bohush Ima ( BLR )
Alexandra - Ksenia Lykina ( RUS )
Marius - Henri Kontinen ( FIN )
Robert - Mirza Basic ( BIH )
Marius a pierdut la mare lupta de la favoritul numarul unu al competitiei in trei seturi cu 36,75,36, practicand un joc extrem de agresiv si inteligent, dar parca prea putina rabdare si cateva greseli usoare au inclinat balanta.
Robert a pierdut in doua seturi de la un jucator extrem de talentat, insa oboseala acumulata pe durata ultimelor meciuri a fost ceea care a facut diferenta in cazul lui. Scor: 16,36. Insa raman in urma meciurile superbe jucate contra fav 2 Stebe si a celorlalti...
Alexandra contra Lykina se anunta un meci incins, ultimele confruntari terminandu-se in decisiv intre cele doua. Asa si a fost, insa Alexandra a avut 76(4) si 54 in setul al II lea si serviciul, putand incheia in doua acte. Meciul s-a prelungit in tiebreak unde a condus cu 52, 64 ... si incredibil de usor a pierdut setul al doilea. Decisivul a fost ceva ce eu personal nu il inteleg atunci cand se intampla: un non-combat al Alexandrei ce a adus rusoaicei biletul de semifinala. Mare pacat de acest meci care se putea transforma in medalie, insa uneori nu ai ce face.
Ema a fost singura care a reusit sa se impuna in sferturi, trecand cu 62, 60 de adversara sa, jucand extrem de simplu si motivat.
Urmeaza meciul din semfinale si ... mai vorbim!
Cu drag,

Day IV - Romania in primii 16

Primul antrenament de incalzire al zilei am reusit sa il facem pe terenul doi de la ora 7.45, poate pentru prima data linistiti in privinta conditiilor meteo, desi panza de nori acoperea cerul asemeni atmosferei de film din "Stapanul inelelor", cu o ceata ce parca o puteai atinge cu mana. Frumos si rar in acelasi timp sa joci tenis outdoor inconjurat de munti, zapada pe varf si verdeata in rest, conglomerate de nori coborati la poalele muntilor si o lumina difuza radiata peste tot. Magic! Ramane insa extrem de frig, cel putin pentru cei ce stau pe margine, ieri fiind 7-8 grade !!!
Dupa o zi de ploaie si racoare, terenurile s-au prezentat destul de bine la antrenamentul de dimineata, un pic moi per ansamblu, dar gata de joc. Atmosfera in randul nostru a fost una pozitiva, fiecare asteptand sa joace ceva tenis pe puncte astazi.
Primul meci al zilei a fost cel al lui Marius contra ungurului Batyi. In primul set fiecare si-a mentinut serviciul pana la 43 pentru Marius,moment in care se produce break-ul si primul set vine acasa cu 63. Extrem de motivat si cu un joc inteligent pe un astfel de teren, beneficiind si de avantajul unui serviciu puternic si constant, dar si de desele veniri la voleu pe mingii joase bine dirijate in terenul advers, Marius a facut diferenta azi si a castigat si setul al doilea cu scorul de 61.
Meciul al doilea al echipei a fost al Alexandrei care a jucat simplu, fara greseala si chiar reusind 3 asi, incheind partida cu scorul de 61,60. Romania avea 2 sportivi calificati in primii 16 la ora pranzului si in continuare urmau Ema si Robert sa joace pentru a intregi prezenta in turul III la fete si turul IV la baieti..
In jur de ora 13, la cea de a doua baza pe terenul 4, Ema a inceput meciul contra suedezei Andersson si la terminat in 1 h si 40 de minute victoriosa cu 62,62, jucand la fel ca si Marius, destul de inteligent contra unei jucatoare ce ii placea jocul de la sold, iute si plat. Astfel, o minge rotunda pe rever urmata de atacuri sau scurte, precum si servicii bine taiate care alunecau au fost cheitele castigatoare ale unui meci dominat de Ema.
Intoarcerea la baza principala ne-a adus in mijlocul unei lupte incrancenate dintre Robert si Ternar, adevarsarul sau slovean. Robert a condus cu 4-0 in primul set, apoi 5-2 si cateva mingi de set, dar jocul a fost impins in tiebreak unde de la 0-2 Robert a condus cu 5-2, o dubla greseala urmata de o egalare de scor, apoi 6-5 si inca o minge de set, se face 6-6, se schimba terenul si urmeaza un punct interminabil gresit intr-un final de Robert si ... jocul se lungeste, 7-7, 8-8, 9-9 si ... setul se termina in favoarea adversarului. Urmeaza setul al doilea ...
Soarele a tresarit in sfarsit pe cer incalzind atmosfera in Bad Hofgastein, lasand in urma zilele friguroase si vremea mohorata, aducand cu sine ceva optimism in randul pamantenilor ...
Continuare pe Olimpia Tenis pe seara ...
Cu drag,

Day III - Romania Indoor

... Continuare de pe Olimpia Tenis ...

... sau tenisul jucat in sala de ai nostrii. Meciul de dublu al baietilor s-a jucat pe o carpeta cu granule intr-o sala destul de prost luminata, dar conditiile au fost la fel pentru toti si macar s-a putut juca ceva. Jocul, de un nivel destul de slab si cu multe greseli, pe alocuri demn de cateva scenete din "Cascadorii rasului" s-a desfasurat sub indicatiile tehnico-tactice ale amandoror delegatii, facand un meci de Cupa Davis sa para un joc de copii.
In primul set au fost break-uri peste break-uri, iar la 4-4 a servit Marius si cateva duble au decis soarta primului set, intrucat sarbii nu au cedat ghemul pe serviciu lor. A urmat un al doilea set la discretia romanilor care au redus din greseli si si-au adjudecat mansa secunda cu 6-3. Supertiebreak-ul a fost la discretia romanilor, ei conducand cu 6-1 la un moment dat si terminand cu 10-5. Un moment absolut comic s-a petrecut la scorul de 9-4 pentru romani, Robert la serviciu: Robert serveste, ii scapa racheta din mana care ajunge undeva in teren, timp in care Marius a jucat contra celor doi sarbi, pierzand insa punctul. Scor final Romania-Serbia: 46, 63, 10-5.
Terminarea jocului s-a produs in jur de ora 16, astfel ca pana seara la Player's Party si cina s-a organizat inca o sedinta de pregatire fizica in sala de fitness a unui complex termal ce nu suporta descriere la ce facilitati cuprindea ... oare cand si in Romania?
Un mic stop la hotel si plecam spre complex, insa intrarea se facea pe baza badge-ului de jucator sau antrenor, obiect ce lipsea lui Marius care credea ca l-a uitat in player's lounge, astfel ca un mic ocol a trebuit facut, spre supararea Alexandrei care si-a spus punctul de vedere in stil caracteristic. Drumul dus si intors a fost facut intr-o scurta alergare de catre toti, in timp ce sedinta de pregatire a fost una destul de usoara.
Seara a fost alocata pentru Player's party, dar si acest eveniment a fost decimat de ploaie, astfel ca nimic nu a fost mai presus decat servirea cinei.
O zi lipsita de tenis in aer liber s-a terminat, programul zilei de maine ramane la fel ca cel de astazi, cu deosebirea ca meciurile Emei si al lui Robert sunt mutate de la meciul III la meciul IV.
...
Romania indoor este unul din lipsurile evidente ce raman realitati vii ale unui prezent tenisistic romanesc pe care continuu il coafam sa reziste pe toate continentele asemeni reclamelor cu spuma de par tip Taft. Sunt sa spun suparat pentru ca ajungem uneori in ipostaze la care nu avem solutii si asta pentru ca lasam lucrurile sa inainteze pe zi ce trece fara a recurge la operatiile necesare unui bolnav numit si tenisul romanesc.
In timp ce scriam acest post observam ca fac o monografie a zilei , un fel de jurnal a ceea ce se intampla aici si poate ca intr-un fel asta era ceea ce decisesem ca sa fac, adica un duo blogging care sa aduca mai aproape voua intamplari reale de la un nivel inaintat unde junioratul se transforma rapid in sport de performanta.
Insa nu poti sta in frig si ploaie, apoi indoor intr-un fel de sala fara a putea spune ceea ce se intampla de fapt cu ... ceea ce se joaca.
Romania indoor s-au jocul jucat in sala este de mult timp una din greutatile avute pe timp de iarna in tenis, in ultimul timp gasindu-se solutii prin achizitionarea de baloane de tip presostatic, un lucru oarecum eficient, insa mult prea putin pentru necesitatile cresterii unui campion, mai ales ca suprafata de joc a ramas tot zgura.
Una dintre situatiile destul de dese, dar intalnite iata la competitii destul de importante este alegerea unei variante alternative de joc datorita conditiilor meteo nefavorabile si de cele mai multe ori se alege un indoor cu suprafata iute. Acasa, majoritatea refuzam ca in timpul pregatirii pe zgura sa acceptam o invitatie de joc pe puncte a unui sportiv ce merge pe hard argumentand logic ca trebuie o perioada de adaptare si obisnuind sportivul ca mental sa isi ceara timp de a se adapta treptat la o situatie noua. Dar ce te faci cand ajuns la turneu esti pus intr-o asemena situatie? "Cascadorii rasului" sau " Aoleu, unde esti mama sa ma vezi" pot fi teme sugestive pentru ceea ce se intampla ...
Asta ar fi un unghi de vedere al Romaniei indoor si propun sub forma de parere ca cei ce fac pregatire pe zgura din cand in cand, dupa posibilitati, sa recurga si la un antrenament pe hard, pentru ca in viata sunt momente in care poti trece pragul prin ceea ce se cheama experienta. Mai mult, este indicat de invatat sportivii ca de mici sa nu isi mai puna atatea intrebari despre cum va fi " acum ca se schimba suprafata asa brusc" si sa joace tenisul din primul moment in care arbitrul spune clar: "Ready? Play!"
Un al doilea aspect, mult mai dureros, este faptul ca ajungi la varsta junioratului si constati ca serviciul este o arma puternica in tenisul modern. La fel si returul. Precum si punctele scurte finalizate in forta prin inteligenta in joc. Totul se bazeaza si se desfasoara pe un fond general de agresivitate, deprinderi pe care cu greu le poti invata cand de mic esti obisnuit cu termeni ca si "constanta", "ritm", "constructia punctului" , "rabdare" ... etc, toti specifici jocului pe zgura. Iar asta e dureros, sa observi cum joci un joc fara a sti ceea ce sa faci si din pacate nu e vina sportivilor ca joaca un joc ce nu corespunde cerintelor competitionale moderne.
Daca trecem rapid in probleme de planificare sportiva putem constata simplu ca turneele sunt organizate astfel: 3-4 luni de hard outdoor, 3-4 luni de zgura, 1-2 luni indoor, 1 de iarba si 1 de pauza/refacere/scoala etc.., iar asta din timpul circuitului ITF Juniors si pana
la terminarea carierei sportive in circuitul profesionist, iar asta vorbind de performanta la nivel ridicat. Ajungem la dezvoltarea calitatilor motrice unde forta exploziva, viteza de reactie si rezistenta anaeroba in regim aerob sunt puncte forte, iar la capitolul mental obisnuirea cu riscul in joc, concentrarea maxima pe puncte scurte, rezistenta la stress si ... adaptabilitatea mentala la schimbari de situatie si lucruri noi se pot lucra si imbanatati atunci cand trebuie. Prevenirea accidentarilor, dezvoltarea masei musculare aferente fiecarui tip constitutional, intarirea ligamentelor si refacerea dupa efort sunt iarasi elemente ce tin SI de o alta abordare: tenisul indoor sau jocul pe suprafata iute.
Cand trebuie sa facem si joc indoor? De mici copii. Cu o pregatire a copiilor ce este desfasurata 11 luni pe an pe zgura, cum putem gandi ca vreodata o sa ajungem mai sus intr-un sport in care constanta este alta. Ajungi la juniori si incerci sa schimbi, dar baza este deja formata ... Un mixt ar rezolva problema si este impetuos necesar a invata de mici copii sa joace si pe altceva, nu numai pe zgura.
Ce se poate face?
Construirea de sali pe suprafata iute este o problema extrem de delicata si destul de costisitoare financiar, cu atat mai mult cu cat intretinerea lor dupa o eventuala realizare devine greu de realizat. Asta e realitatea. Dar nici nu putem sta cu mainile in san si da vina pe sistem ... hopa, un cuvant interesant ... care sistem? As dezvolta un pic sistemul, dar nu e cazul acestui post ...
Cert este ca daca un club nu are in dotare si baza materiala pe timpul iernii, ( sau terenuri cu suprafata rapida ) se pot gandi formule de asociere & colaborare intre mai multe cluburi si astfel se pot gasi solutii constructive in vederea practicarii si pe suprafete rapide a tenisului romanesc. Unde? Sali de jocuri inca mai sunt, insa chiria exorbitanta este cea care stopeaza in principal dezvoltarea normala a unui jucator tanar, de aceea asocierea & colaborarea ar putea fi o solutie.
Mai intai de toate insa, statutul unui club la aceasta ora in Romania in ceea ce priveste tenisul este extrem de ambiguu, ca sa nu mai spun ca exista cluburi fantoma care apar doar in acte. O curatire a lor si o stabilire clara a normelor legislative dupa care poate exista un club, dar si reinvigorarea notiunii de club sportiv prin organizarea de competitii pe echipe sau vechile campionate pe ligi ar putea intari celula de baza a sistemului. Pentru ca Romania indoor se poate insanatosi daca si cele responsabile cu medicamentatia ar exista cu adevarat: cluburile sportive!
Este dificil din proprie experienta sa mergi la un director de scoala sa il rogi sa iti dea cateva ore pe hard, chiar si in varianta de asociere & colaborare tot la fel as vedea-o, cu recurgerea la rugaminti sau pile, dar daca s-ar facilita totul printr-un parteneriat FRT si MEC via ANS sau guvern? Mai usor se bate palme intre rechini, nu? Sigur ca e greu, insa e mai mult decat sa stai cun mana in san, e o solutie viabila daca vrei sa operezi bolnavul.
Poate ca sectorul privat ar avea mai multe sanse de reusita la nivel de club, insa si la nivelul sectiilor cluburilor bugetare se poate mai mult. Important ar fi ca mesagerii sa fie cei ce conduc sistemul, nu noi ce ne lovim in plin de greu.
Un ultim doctor ce ar putea salva bolnavul este antrenorul. Insa ii trebuie un asistent de nadejde in persoana parintelui si daca este destul de abil poate concepe planuri de pregatire si competitionale ce devin viabile aici la juniorii mari si seniori si mai putin la cei mici de 10 ani. Cum? Cunoscand ceea ce se intampla mai departe in tenis si dorind sa ajute sportivul sa se dezvolte optim pentru a putea avea sansa sa aleaga cu un bagaj motrico-informational corect!
Majoritatea antrenorilor & parintilor pun pe primul plan rezultatul obtinut outdoor pe zgura si observa in timp ca trofeele indoor sau trofeele pe "fast courts" dispar ... si mare pacat, nu a fost vina sportivului ... Organizarea de competitii pe hard in alte tari, organizarea pregatirii pe iute in sala pe timpul iernii, organizarea pregatirii in academii in strainatate pe iute sunt mult mai costisitoare decat a juca in patru pe teren pe zgura pe timp de iarna, dar ceea ce economisiti la aceste varste ve-ti da inzecit la juniorat alergand dupa solutii de imbunatatire a jocului si a numarului de trofee ... dar va fi prea tarziu. Nu pentru toti, dar pentru multi, da.
Cu drag,

Day II - ploaie, soare, ploaie si un pic de tenis ( partea I )

In fiecare dimineata soarele rasare destul de devreme aici dandu-ti impresia mereu ca te-ai trezit prea tarziu si ai intarziat. O simpla verificare a ceasului insa linisteste temerile si te trimite inapoi in asternuturi pentru inca cateva zeci de minute.
Azi dimineata, baietii si Daniel au mancat inainte de antrenament, in timp ce fetele si cu mine dupa, astfel ca a ora 7.45 am batut mingea cu fetele timp de 25 de minute pe o vreme taios de rece si cu niste mingii ce devenisera asemeni cartofilor la cuptor. Spre final ploaia si-a intrat in drepturi, astfel ca sedinta de incalzire a fost redusa. Antrenamentul baietilor programat la 8.15 a fost decalat, timp in care am luat fetele si ne-am indreptat spre pensiune pentru a lua micul dejun si a ne intoarce la continuarea Emei programata sa fie al doilea meci.
Ploaia se intetise vizibil si cum pana la pensiune sunt de parcurs cam 500 de metri printre case si pe niste stradute destul de alambicate, am decis ad-hoc ca este timpul pentru o cursa rapida. Alexandra, Ema si coach Ovi au inceput un mini maraton cu premiul cel mare o ciocalatica bounty, razand poate un pic prea galagios aproape tot drumul si tropaind printre baltoacele create deja. Recunosc rusinat ca am iesit pe locul al treilea, dar nu ai ce face cand ai de carat un bagaj abdominal in plus ( sa nu mai spun de aerul rece si tare existent ), mai ales ca agilitatea Alexandrei in curbe este fantastica si un pas al Emei de alergare face cat un sprint pe 5 metri al meu :)
Intoarcerea la baza a fost un episod linistitor, soarele aparand pe cer din cand in cand, ceea ce aducea optimism si buna dispozitie in randul nostru. Insa nu pentru mult timp, pentru ca reprizele de ploaie de scurt timp si-au facut aparitia din nou. Ce e de facut pe o asemenea ploaie? Bineinteles ca zbenguiala in Player's Lounge pentru sportivi si cititul de ziare ( Daniel ) sau continuarea cartii ( coach Ovi). Aruncatul la cosul de baschet cu minge mica, aruncarea la poarta de handbal, micile harjoneli intre ei, alungirea pe mingea medicinala si cate si mai cate au descretit un pic fruntile tututor si umplut timpul mort.
Meciul Emei a fost anuntat in sfarsit undeva la ora 12, sportivele s-au incalzit si au dat drumul. S-au jucat cate un ghem pe serviciul fiecareia si astfel de la 2-2 s-a ajuns la 3-3, fiecare pierzandu-si serviciul. Ploaia marunta incepuse sa macine usor inca de la inceptul jocului, insa arbitrul principal a ignorat cererile sportivilor, chiar si cand Ema a cazut la scorul de 32 si 15-30, insistand sa joace in continuare ca se poate. Incredibil! Meciul s-a suspendat intr-un final dupa un chin pentru amandoua sportivele, reluandu-se 30 de minute mai tarziu. Ema a castigat meciul cu scorul de 64, exact la fix pentru ca ploaie incepu-se sa isi faca din nou numarul. Astfel, Romania accede cu toti sportivii in mansa secunda si asteptam baietii sa joace si meciurile de dublu.
Pe terenul alaturat Emei, Marius astepta cuminte inceperea partidei, insa nu a fost posibil decat dupa 40 de minute. Intr-un final a inceput, a condus cu 52 in primul set, a ajuns in tiebreak si ... meciul s-a intrerupt din cauza ploii la scorul de 32 pentru adversar si serviciul ...
Continuarea pe seara pe Olimpia Tenis ...
Cu drag

Day I - victorii pe linie, un avantaj si frig permanent

... continuare de pe Olimpia Tenis ...
... si asta o spun pentru ca totusi la un asemenea eveniment organizarea putea fi eficientizata mai mult sau cel putin atat cat sa permita ca lucrurile de care un sportiv are nevoie sa existe. Accesul la restaurantul unde se mananca la pranz si seara este oarecum dictat de legea junglei bucurestene, un lucru la care inca nu se gaseste o solutie. Despre ce e vorba: in baza principala exista un mic restaurant cu cateva mese ce ar fi putut teoretic deservi participantii la acest turneu, insa o alta locatie a fost aleasa. Restaurantul cu pricina este minunat, mancarea de asemenea, dar accesul la el este ... o fuga continua de frica masinilor. Pentru a putea ajunge sa mancam, trebuie traversata o sosea cu numai putin de doua benzi pe sens de drum, deci patru in total, iar in apropierea acestei locatii nu exista nici urma de trecere de pietoni. Pare ciudat, pare bizar sau cum vreti sa spuneti, dar siguranta sportivilor si a antrenorilor poate fi pusa la incercare. Minunat este insa ca subsemnatii ne numim sportivi si stim ce inseamna sprint pe cativa zeci de metri.
In rest, parerea unanima este ca totusi se putea mai mult de la un asemena eveniment.
O zi normala de turneu s-a incheiat, insa destul de grea, datorata in principal de starea greoaie a terenului si de frigul ce a intrat la oase temporar, pentru ca cel putin eu m-am miscat cateva zeci de minute cu Ema, iar sportivii au avut meciuri.
Meciul Emei s-a intrerupt la un scor favorabil din cauza ploii care incepuse sa cada marunt, dar si din cauza intunericului, astfel ca maine programul a fost usor ajustat cu continuarea Emei programata al doilea meci de la ora 9. Restul programul zilei de maine ( cel initial ) include turul al II lea al baietilor la simplu si primul tur de dublu al fetelor, in rest pregatire si odihna cat se poate.
Seara s-a asternut in Bad Hogastein si parca demult nu a mai fost asa o zi lunga si plicticoasa, dar maine e noua zi cu doua meciuri destul de tari la baieti ( cel al lui Robert cu fav II Stebe Cedrick in special ), dar si amandoua meciurile de dublu si continuarea de asta seara.
Cu drag,

Hoinar de catifea

... cu intarziere de cateva ore a fost publicat acest post datorita dificultatilor intampinate duminica seara in ceea ce priveste accesul la internet ...

Drumul spre europenele de juniori a inceput de dimineata printr-un switch sublim intre zapuseala bucuresteana si aerul rece al Munchen-ului, astfel ca in jur de ora de ora 8 zborul Lufthansa ateriza pe aeroportul Franz J Strauss obligandu-ma sa scot din bagaj bluza groasa topspin pentru a rezista confortabil la noile cerinte climaterice.
Calatoria cu S¬-Bahn pana la gara centrala a durat aproximativ 40 de minute, insa la un moment dat am trecut printr-o suburbie a Munchen-ului ce mi-a trezit amintiri frumoase: Ismaning. Cu ceva timp in urma am calatorit si poposit in acest satuc-orasel german pentru un turneu futures, toate aceste amintiri napadind brusc la oprirea scurta in statie ...
Gara centrala din Munchen a reusit sa ne fie gazda pentru cateva zeci de minute, lucru care mi-a permis sa cuprind in fuga conglomeratele de posibilitati de locomotie via miscare mecanica toate unite la un loc sub un fel de acoperis, multitudinea de magazine simple pline ochi cu suveniruri, chioscurile cu ziare si vasta oferta culinara „la tava”.
Undeva la linia numarul 12 a colosului nemtesc numit gara&metro&tramvai& bus pe romaneste am asteptat si EuroCity in directia Bad Hofgastein care in mod civilizat a tras la linie, si-a deschis usile si ne-a primit cu curatenie luna, reviste, itinerariu-ul de urmat si ... civilizatie. Datorita faptului ca delegatia noastra a fost dotata cu destul bagaje, dar si a faptului ca biletul de tren cumparat de acasa nu avea rezervare l-a determinat pe Daniel ( antrenorul baietilor ) sa gaseasca o solutie eficienta in timp performant, lucru indeplinit fara probleme: un compartiment de sase persoane destinat cu prioritate ... persoanelor de sex feminin. Doua scaune aveau acoperire, doua nu le puteam declara noi corect ce sunt pentru ca am asezat bagaje, iar celelalte doua ... aici am mers la noroc, in nici un caz niciunul dintre noi antrenorii nu corespundeam cerintelor  Controlorul neamt a venit, apoi a plecat. A urmat austriacul care a venit, apoi a plecat. Am scapat oare de macar una mica atentionare? Ati vrea sa stiti ce s-a intamplat dupa?
Cititi constant pagina de blog: www.olimpiatenis.ro/bloguri , pentru ca saptamana asta europenele vor fi povestite in tandem Coach’s Corner & Olimpia Tenis, fiecare post avand inceput intr-un loc si sfarsit ... intr-altul.
...
„Hoinar de meserie” mi-a venit in minte cand ascultam muzica la ipod pe drumul cu trenul catre Bad Hofgastein ca o denumire sinonima cu cea de „antrenor”. De la un moment dat incolo fiecare component al echipei ce isi propune mai mult incepe sa atinga limite care pot stopa, de cele mai multe ori, avantul inregistrat. Depinde probabil de multe ca sa poti gestiona fiecare situatie in mod eficient, insa a calatori este unul din calaii care pune pe esafod fara mila fie el pe sportiv, fie el pe antrenor. Cat de mult poti trage de bagaje prin aeroporturi & gari, cat de mult poti dormi in habitacluri straine pentru a te odihni seara, cat de mult poti rezista la drumurile inopinante pe care le ai de facut fie cu masina, fie cu trenul, fie cu avionul ?
Cat poti! Sau cat poti de mult sa educi si acest aspect...
Nu stiu altii cum sunt, dar a hoinari in cazul meu este minunat ... in cazul meu a hoinari depaseste limitele si se transforma in „hoinarit de catifea” constant pentru ca atunci cand ceva iti place totul devine ... asa cum iti doresti sa fie!
Cu drag,
Duo blogging from Austria,

Schimbare ... temporara

Incepand de duminica seara Coach's Corner isi va muta pentru o saptamana post-urile pe blog-ul jucatorilor de la Olimpia Bucuresti in incercarea de a aduce zilnic informatii, noutati, stiri sau dezvaluiri la cald are starii de fapt din sanul echipei nationale a Romaniei de juniori 18 ani ce va participa in Austria la Campionatul European Individual de Juniori,
In functie de posibilitatile de conectare la internet se va incerca updatarea zilnica de cateva ori a informatiilor, insa pana atunci toata atentia indreptata catre http://www.olimpiatenis.ro/bloguri.
Elena Bogdan va reprezenta Romania la acest Campionate Europene alaturi de Alexandra Damaschin, iar la baieti Marius Copil si Robert Coman. Antrenor-capitan baieti este Daniel Dobre, iar antrenor-capitan fete si conducator de lot national juniori este Ovidiu Popescu. Succes de asemenea celorlalti sportivi romani angrenati in Campionatele Europene aferente varstei lor, la 14 ani in Cehia si la 16 ani in Rusia, precum si celor ce participa in toate competitiile internationale. Succes!
....
Balsul ramane in urma cel putin pentru cateva persoane ca si reper de neuitat pentru ca un prim titlu de turneu a fost castigat dupa atat de multe incercari, dupa atat de multe meciuri jucate si pierdute datorita catorva momente de copilarie. Soarele a rasarit si pe strada lor totusi si chiar daca s-a lasat asteptat mai mult, cu siguranta se poate spune ca ziua de vineri a fost un frumos cadou survenit pentru cea care mijlocul saptamanii urmatoare va deveni o schimbare ... permanenta. Felicitari sportivelor Andreea Iova si Camelia Hristea, precum si celor ce reusesc sa isi mentina echilibrul necesar in fiecare moment alaturi de ele ... raman de apreciat ceilalti, probabil, poate, intr-o zi in care soarta va putea fi controlata de fiecare.
...
Fiecare meci poate schimba uneori decisiv viitorul. Saptamana trecuta Raluca Olaru pierdea la simplu in primul tur, dar se inscriea si in proba de dublu asa cum nu o mai facu-se demult, terminand turneul ca si finalista dupa un meci pierdut la limita. Clipele de joc acumulate au declansat un pic motorasul amortit si astfel la distanta de cateva zile ea reuseste sa se califice intr-o prima finala dupa accidentarea survenita. Bravo si succes!
Meci cu meci sau rabdare pot fi iarasi cuvinte cheie pentru inca un sportiv ce pana nu demult era izgonit in curtea cu "depasiti", "batrani" ... etc. Victor Hanescu a rezistat fiecarei intepaturi primite, fiecarui neajuns, fiecarei greutati si mai ales fiecarui moment greu cauzat de accidentari si ... lipsa de victorii. Sunt multi cei ce nu stiu dificultatile prin care au trecut, iar Coach's Corner este parte integranta. Insa celor ce gura le-a luat-o pe dinainte, celor ce trateaza valoarea doar pe moment, celor ce au interes sa se afiseze cu rezultatul doar cand se intampla, ii anunt ca "depasitul" este back in town. Eu i-as lovi sa simta, Victor e prea simtit insa, dar poate ca totusi exista o speranta. Meci cu meci si Victor redevine varf de lance. Bravo Victor!
Cu drag,

Antrenorul ...

In lumea antrenorilor de tenis, daca stai si ne asculti un pic, toti suntem imaculati intr-un asemenea mod incat ar trebui eradicati de pe piata detergentii sau produsele ce sunt concepute pentru a scoate petele negre. Ne dam cocosi ca dracul se afla in partea cealalta si incercam sa coafam intr-un fel sau altul realitatea pentru ca noi, antrenorii sa ramanem in picioare, insa sunt destule momente in care gresim.

De multe ori antrenorul denumit generic asa face lucruri bune si sprijina in momente dificile pe cei ce au apelat la serviciile lui, insa de tot atat de multe ori mai face si gafe. Unele mai mici, unele mai mari, unele ... repetate .

A recunoaste cand gresesti in lumea antrenorilor este cu greu posibil si cand se face inseamna ca a fost o eroare parvenita din surse externe sau un inceput de eclipsa totala de soare care a amortit simturile. Asta e adevarul...

A recunoaste de catre parinte sau cei implicati atunci cand antrenorul a ajutat se subscrie de asemenea randurilor de mai sus ...

Insa sunt si cazuri rare in care un antrenor recunoaste atunci cand greseste. Subsemnatul a gresit de multe ori si tot de atatea ori a recunoscut, ce e drept ca nu de putine ori am coafat si eu miezul problemei, dar nu pentru a cade drept si nepatat, ci pur si simplu pentru ca acela era punctul meu de vedere.

Se spune ca din greseli se invata si totul devine experienta, dar ce te faci cand nimic nu se schimba dupa fiecare greseala, desi ea fost recunoscuta? Subiectul poate devia in diferite colturi cu diferite teme din acest punct, insa eu ma opresc la unul singur.

Parintele de obicei trece granita fina dintre parinte si antrenor si de cele mai multe ori isi percepe copilul numai sub statut de sportiv. Am vorbit despre asta in trecut si este o realitate in mai toate vagaunile tenisistice ale lumii. Sunt insa si cazuri rare cand "constanta" ( antrenorul ) incepe sa isi aroge prerogative sporite, un fenomen iarasi destul de neindicat, trecand granita catre viata privata a sportivului aflat in pregatire si atentie ca nu ma refer la cei ce depasesc cu adevarat limita!!!

A cunoaste mai mult decat trebuie este un lucru benefic pentru un antrenor ce doreste eficientizarea pregatirii pentru ca asa se pot cunoaste destul de multe, dar de aici pana a incepe sa gafezi repetat este totusi o diferenta. Cunosti ca faci rau, dar parca cineva iti pune nisip in ditami creierul amortit si incepi sa repeti greseala.

A antrena este un proces placut, dar uneori sunt multe cele ce trebuie dirijate eficient. De cele mai multe ori reusesti, insa sunt mici momente in care nu.

Eu, personal, am gresit constant de-a lungul anilor, fie ele fete sau baieti aflate in pregatire cu acest aspect, dar toate au un sfarsit. Uneori inchizi ochii, tragi aer in piept adanc si mergi mai departe, uneori insa...

Cineva drag mie imi spune mereu ca "dusmanul binelui e prea binele" si stiu ca din dorinta de a sprijini mai mult gresesti, dar ce poti face? Iti atarni tinicheaua de coada si incerci sa tii capul sus ...

Am scris saptamana aceasta din Bals destul de mult, insa urmeaza o perioada de drumuri lungi si anevoioase catre terenurile cu zgura din strainatate si e posibil sa existe o pauza la scris.

Maine in Bals se va juca o finala de dublu in care Andreea/Cami lupta pentru titlu, iar de sambata drumul spre medalie europeana incepe sa prinda contur, cateva din reperele viitorului apropriat al unui ... antrenor.

A gresi este omeneste, dar a repeta greseala este ... altceva !

Cu drag,

Succes tutoror acolo unde lupta pentru a reusi!

A antrena o echipa de individualisti...

... sau tenisul din spatele rezultatului.
A antrena un sportiv ce isi doreste mai mult, dar care are si potentialul teoretic necesar sa reuseasca este o provocare permanenta pentru ca depinzi de extrem de multe variabile zilnice, dar asta este sa spunem frumusetea a ceea ce antrenorul intalneste.

A antrena mai multi sportivi sporeste in mod logic numarul de coordonate ce trebuie dirijate in mod constructiv, iar asta e sa spunem partea magica a ceea ce antrenorul poate intalni.

A antrena un sportiv este sau poate fi simplu si diabolic in acelasi timp, dar a lua decizia de a antrena mai multi sportivi odata, cum poate fi?

La modul general situatia poate fi privita ca o piesa de teatru cu papusi in care un om dirijeaza mai multe sfori, gen teatrul tandarica. In particular se maresc numarul de oameni si astfel aceeasi papusa este dirijata de doi oameni: parinte si antrenor. La o papusa avem doi oameni, la mai multe papusi avem o constanta simpla ( antrenorul ) si o variabila permanenta ( parintele ). Nu intamplator am ales exemplul cu papusa pentru ca in extrem de multe cazuri sportivul este dirijat asemeni unei papuse, in majoritatea de catre parinti si in unele de catre antrenori, neavand posibilitatea sa fie orice dar nu papusa ...

Cum e sa antrenezi mai multi sportivi intr-un sport ca tenisul? Depinde probabil de la caz la caz, insa cum fiecare sportiv are drumul lui probabilitatea ca "constanta" sa ramana eficienta scade vizibil in fiecare zi pentru ca este destul de greu de facut fata tuturor celor ce trebuie facute pentru a fi bine.

Tenisul este un sport individual, dar sunt anumite momente, daca nu chiar tot timpul, in care este necesara echipa de sportivi. Una din marile lipsuri de la un anumit moment incolo este lipsa partenerilor de antrenament si a emulatiei specifice dintre ei, insa atunci cand creezi un astfel de cadru situatia se schimba radical si observi cum un om nu este pus in situatia de a fi in mai multe locuri odata, de exemplu. Si totul incepe sa se darame.

Individualitatea este o constanta permanenta in tenis, astfel ca in momentul in care decizi ca coach sa pregatesti o echipa inseamna ca ai capacitatea de a gandi si actiona simultan pe mai multe planuri. Sau esti temerar. Sau nu stii in ceea ce te bagi. Sau ... nu mai conteaza ... Fiecare sportiv reprezinta un plan unic ce are nevoie de timpul si informatia antrenorului, iar asta necesita eforturi crescute de adaptabilitate la nou, cu atat mai mult cu cat pregatirea sportivului pentru viitor reprezinta sarcini de baza ale prezentului.

A antrena o echipa de individualisti este o provocare permanenta, iar cei ce au experimentat macar o zi acest conglomerat de sentimente umane stiu ce vorbesc. Sunt atat de multe momentele frumoase, dar si atat de multe momente grele, incat permanent provocarea cere echilibru. Ai de analizat extrem de multe intr-un timp relativ scurt si ai de transformat totul in limbaj constructiv imediat fara a creea disensiuni.

Greutatile, dar si frumusetile sunt multe atunci cand alegi sa antrenezi o echipa de individualisti. Continui sa le spun asa pentru ca realitatea aceasta este. Oricat de mult ai incerca sa schimbi mentalitatea parca totul ramane nemiscat. Dar viata merge inainte, cu bune, cu rele.

A antrena o echipa de individualisti ramane insa un episod frumos intr-o viata de coach, iar daca echipa aleasa este extraordinara asa cum eu am avut parte, atunci se poate spune ca fiecare moment de munca a meritat.

Insa totul are un sfarsit ...

Cu drag,

Promisiune ...

... sau nu. Cand promitem ceva este necesar sa pronuntam "promit" sau simplul acord verbal este de ajuns?
Eu cred ca inteleg destul de multe lucruri paranormale ce totusi se petrec in acest sistem romanesc ( asta nu inseamna ca sunt si de acord cu ele ) si incerc sa le las sa treaca totusi in plata Domnului, cand insa trecem peste limite si producem gafe impardonabile fara a avea un mic resentiment de vinovatie totul devine scandalos, iar eu cel putin ma pot revolta prin scris, pentru ca tete-a-tete am procedat deja, poate putin neelegant, dar pana cand eu sa fiu baiat fin?
Va spuneam ca risc sa imi provoc singur ceva dureri cervicale, dar uneori a tace este sinonim cu nepasarea sau, si mai rau, cu complicitatea.
De unde pleaca povestirea? Pe scurt, cu cateva zile inainte de Roland Garros juniori 2008, o tanara tenismena ce ulterior avea sa inregistreze o performanta frumoasa la Paris a fost "rugata" sa participe la Campionatul European de Juniori cu ceva argumente forte, ce e drept, de foarte bun simt, insa intr-o maniera superba demna de profesionisti in ale' tenisului romanesc si anume: daca nu va juca ( caci asta a fost dorinta sportivei ce intr-un final s-a respectat fortat ) ea nu va mai avea acces in CNTsi i se va retrage licenta clubului unde este legitimata ( doar 2 din monologul diplomatic inregistrat in acel moment ). Refuzul sportivei a fost destul de intemeiat, zic eu, si anume program competitonal axat pe turnee WTA si refacere ( pentru ca oboseala incepuse sa isi spuna cuvantul ), insa asta nu a contat atunci cand personajul principal al povestirii noastre nu a obtinut acceptul sportivei, recurgand la cuvintele grele spuse. Sportiva in cauza castigase Campionatul European in 2007 si duse-se Romania la Mondialele pe Echipe juniori 2007, iar la cateva zile de la acea convocare a castigat Roland Garros-ul la juniori, deci cum poti gandi macar masuri represive pentru un campion ce a arborat steagul Romaniei la cel mai inalt nivel? Si asta intr-un moment delicat cand ea pleca la un grand slam ( a doua zi, ca sa fiu mai exact ) si dorea totusi intelegere?Sportiva se numeste Simona, asta probabil v-ati dat seama, dar intarzii un pic cu "eroul" principal.
Subiectul europene 2008 a continuat ulterior, insa cu o alta sportiva si anume exact finalista de la Roland Garros 2008 si desi multe au fost cele intamplate ( si aici, unele fara explicatie ), subiectul este deja inchis si rezolvat, sa spun, in mod constructiv. Elena insa ramane in poveste ( caci ea este finalista de la RG ) si, surpriza, eroul revine in forta cu inca o gafa ce eu, din toata inima mea, am inteles-o promisune facuta catre sportiva si o fagaduinta catre mine, antrenorul ei, ca totul va fi asa cum mi "s-a promis". Acordarea unui WC la un turneu de $10000 fete a fost promis Elenei fara drept de apel inca de cand am rostit rugamintea, mai alea ca sportiva in cauza era tocmai o vicecampioana de grand slam. Trec peste multe detalii si ajung ca ieri, duminica, la trei zile dupa acordarea WC si trimiterea lor spre aprobarea ITF sportiva sa nu apara pe lista ... !? Cum e posibil asa ceva pur si simplu nu imi explic nici acum, dar intr-un final s-a rezolvat cu ajutorul unei persoane ce din pacate este un liant permanent intre gafele imense facute de oficialii FRT si echipele de tricolori, dar grav este insa ca cuvantul dat a fost incalcat fragrant si, una dintre sportivele careia i se acorda-se WC-ul initial a fost intoarsa din drum, incalcandu-se deci si al doilea cuvant dat catre acea sportiva ... extrem de grav!
Nu stiu cat de multe lucruri bune a facut pentru tenisul romanesc, dar pe cele pe care le stiu le apreciez. Nu stiu cate lucruri negative a facut, dar pe cele pe care le stiu le-am trecut cu vederea, pentru ca fiecare gresim si suntem supusi greselii. Dar peste gafa cu Simona, peste cea cu WC-ul Elenei, dar in special ca in fata mea nu a recunoscut ceea ce a promis ... eu nu mai trec. Taxez aceste evenimente neplacute si le semnalez tuturor ce ar trebui sa vegheze ca ele sa nu apara si spun raspicat: NU ASA!
Oficialul FRT este Nea Alexe sau Alexe Bardan, care, in mod eronat, a spulberat verbal doua din sportivele ce, asa cum sunt ele, au adus Romania acolo unde e. Pacat! Mare pacat!
...
Oficialii FRT fac si treaba buna, iar asta o spun pentru ca chiar asa este. Nu dau nume, dar atunci cand vrei sa sprijini o poti face, iar ceea ce e mai important, atunci cand intelegi ca sportivul este in centrul atentiei totul devine constructiv de ambele parti.
Ce nu se stie este ca dupa finala de juniori de la RG, atat Simona cat si Elena, dar si Liviu ( antrenorul Simonei ) cat si eu ( ca antrenor al Elenei ) am fost premiati printr-o hotarare a Comitetului Director al FRT cu cate o suma in bani si produse-echipament sportiv de la Intersport. Sumele sunt neimportante, insa astfel de actiuni sunt laudabile si astept ca ele sa devina permanente pentru fiecare rezultat inregistrat de catre un tricolor.
Asta demonstreaza ca se poate si ca oficialii FRT nu sunt mereu aratati cu degetul asa cum spune Tete Haradau. Coach's corner a impartit permanent atat laude cat si ocara atunci cand a avut ceva de spus...
...
Finalele Andreei si Ralucai s-au incheiat ieri intr-o zi de 13 iulie cu doua rezultate negative ca si scor, insa pentru prima data poate ca victoria nu a fost atat de importanta la fiecare. Sunt insa momente unice care aduc incredere si liniste, iar mai departe viitorul va aduce si ziua cand voi scrie pentru prima data ... si despre urmatorul pas al lor. Felicitari Andreea si Raluca, dar si tie Cami pentru prima semifinala... !
O surpriza imensa a fost onorarea invitatiei la finala Andreei de catre Dir Gen al CS Olimpia Bucuresti dl Octavian Dimofte care in ciuda operatiei avute si a problemelor medicale din ultimul timp a putut participa si chiar incuraja. Incredibil pentru un om de sport ce boala la rapus... De asemenea, Dir Adjunct dl Mihai Anghel a completat surpriza cu participarea dansului ... pentru prima data alaturi de tenis, un sport ce pana nu demult era inexistent in panorama sporturilor de la CS Olimpia Bucuresti.
Inchei felicitand extraordinara performanta inregistrata de Victor Hanescu, completand cu o realitate stiuta dar ignorata constant: ca si Pavel, varful cariei lui Victor este acum la 27 de ani, iar ca si aproape toti marii sportivi romani din tenis, maturitatea a venit in mod normal mai tarziu ca la alti sportivi din alte tari. Poate e o problema de gena, poate ca asa suntem ca natie, dar e o realitate statistica clara. Pentru cei ce forteaza la varste mici, pentru cei ce renunta mai devreme la tenis, pentru cei ce rostesc " daca la 17 ani nu ajungi in top 100...", pentru toti cei ce stiu tenis mai mult decat pot duce ... sa inteleaga in sfarsit ca fiecare are sanse sa reuseasca daca are rabdare ... Iar Victor este mai mult decat elocvent! Bravo Victor!
Cu drag,

Prima data...

...cand ceva frumos se intampla ramane ca o amintire vie in amintirea fiecaruia.
In Bucuresti, Andreea Iova si Camelia Hristea au disputat o semifinala de turneu futures una contra celeilalte.Pentru Camelia a fost prima data...pentru Andreea a devenit ulterior prima data.Prima semifinala pentru Carmen si prima finala pentru Andreea sunt primele dati ale prezentului pentru doua sportive ce munca pe terenul prafuit sunt realitati zilnice, cu atat mai mult cu cat in viata de zi cu zi sunt cele mai bune prietene. Lupta sportiva a fost diferentiata de ceea ce se numeste prietenie, si, cel putin eu am citit de extrem de multe ori articolul Cameliei de pe site-ul jucatorilor de la Olimpia pentru a putea intelege ca totusi asa ceva poate exista: prietenie intre doua rivale sportive. Frumos scris, frumos tot ce a reusit sa exprime ... Felicitari fetelor!
In Budapesta, Raluca Olaru va juca o finala WTA de dublu ... pentru prima oara in cariera. Bucurie in echipa Ralucai dupa ceva vreme de nebuloase traversate si sper ca acesta sa fie o mica scanteie aducatoare de zambet si incredere. Felicitari Raluca si Oni!
Intr-un colt de Romanie, Onesti mai precis, am ajuns pe fuga pentru a asista la o cununie religioasa la o biserica catolica .... pentru prima oara. Ciudat de interesant a fost ce am vazut, insa totul incepe sa se comprime pentru ca in cateva ore voi lua drumul Bucurestiului in graba pentru a asista la finala Andreei ... pentru prima oara alaturi de ea.
Cu Camelia langa, cu gandul la europene alaturi de Ema, cu atentia la Raluca in Budapesta, cu grija pentru Sergiu la intoarcerea din Corfu, cu bucurie alaturi de Vladut ce a intrat pe tablou la Sofia la un ETA de 16 ani, cu planificari pentru Ioana si Oana ... Totul a devenit un prima data si ... pentru mine.
Cu drag,

Conducator potrivit

Functiile importante in sistem necesita la un moment dat un conducator care sa gestioneze eficient atributiunile postului. Candidatul optim este ceea ce se cauta pentru a fi votat, dar de fiecare data voturile pot fi atat pro cat si contra, ceea ce denatureaza intr-o anumita masura optimul in favoarea interesului. Jocurile de culise si murdaria ce curge din practicarea lor sunt cunoscute pe tot globul, astfel ca ar fi interesant de stiut o strategie ideala prin care sa putem alege un conducator care sa aduca know-how actualizat si mai putina blegeala-plictiseala.
Treacand in plan specific, alegerile la functia de presedinte FRT corespund tiparului de tip gherila, insa dedesubturile existente nu ma pasioneaza atat de mult pentru a incerca sa le creionez, ci care candidat ar putea fi cel care ar eficientiza oleaca sportul alb in Romania.
Campaniile exista in mod vizibil,implicit asfixierea informationala de bine. Avem candidati,avem solutii,avem ambitie sa schimbam ceva in bine...dar, avem oare un conducator potrivit printre cei ce candideaza?
A conduce un sistem in Romania se rezuma doar la a avea cateva solutii si ceva pricepere la tenis ca fosti jucatori la un anumit nivel si ... cam atat. Cel putin asa am cuantificat eu vis-a-vis de candidati si asta de departe si tangibil mult de fenomenul alegerilor si al taberelor create.
Se ignora insa sistemul romanesc in care trebuie sa ai o abilitate crescuta in a intelege cheitele care trebuie folosite, precum si axa de relatii absolut necesare pentru a putea rezista. Mai mult, diplomatia si compromisul sunt calitati esentiale fara de care este aproape imposibil sa poti face ceva constructiv.
A face rost de capital financiar pentru a pune in practica planurile, a organiza activitatea sportiva la toate nivelurile, a deveni o federatie care sa aiba un cuvant de spus in fata institutiilor statului sau a celor internationale necesita mai mult decat ambitia de a pune mana pe ciolan si apoi "om vedea" cum o scoatem la capat sa fie bine. A lucra cu insitutiile statului intr-un sistem bugetar greoi,dar totusi a avea "libertatea" de a fi institutie de drept privat nu este la indemana oricui, cu atat mai mult a celor ce sistemul functionaresc e strain sau a celor ce tenisul a insemnat doar activitate de jucator sau antrenor.
Nu cu intentii aduci la liman un sistem, ci cu abilitatea de a conduce inteligent fara a ataca constient sau inconstient lucruri sau persoane ce cunosc sistemul intr-o maniera ce tie ca candidat iti este atat de straina.
Personal am avut o surpriza neplacuta de la unul dintre candidati care se doreste candidatul potrivit, dar asa cum a pus problema deja este in eroare. Insa fiecare actioneaza cum doreste si culege asemeni planului intocmit.
Intrebarea insa care ma macina a devenit simpla: avem oare candidat potrivit la FRT?
Cu drag,

Arc peste timp

Asta seara,stand pe puntea vaporului cu care gazdele noastre de aici ,din Budapesta,ne-au plimbat pe Dunare,si admirand podurile si cladirile de pe cele doua maluri,am avut timpul si starea,ca sa-mi las gandurile sa hoinareasca.Hai,ca iar am inceput cu o ditamai fraza,si nu am tinut cont de sfatul unei persoane speciale,de a folosi propozitii mai scurte si mai concise.Dar,cum parerea ei conteaza tare mult pentru mine si stiu ca mi-a dorit binele,o sa incerc sa-i urmez povata.
In aceasta ora de relaxare,am putut sa contabilizez cateva repetari,chiar daca nu similare,oricum apropiate,si care reinnoada un trecut nu atat de indepartat cu prezentul.Sunt mai multe,petrecute in ultimele saptamani,dar cele doua de aici,m-au facut sa ma gandesc la acest arc peste timp.
Concret,am venit la Budapesta acum cu trenul,ultima mea deplasare in strainatate in acest mod,avand loc in februarie 2005,cu aceeasi persoana cu care am calatorit si acum.Anterioara mea croaziera,la un turneu de tenis,ca recreere oferita participantilor,de catre organizatori,fusese in aprilie 2005,la Herceg Novi,unde sportiva pe care o insoteam,aceeasi ca si astazi,castiga primul future din cariera,si la simplu si la dublu.
Coincidente s-ar putea spune,dar cand zi de zi,constat ca din punct de vedere al comunicarii,aproape ca nu se simt cei doi ani si cinci luni de intrerupere,incep sa cred ca nu este vorba doar de asa ceva.Mai ales ca ,in aceasta perioada,amandoi ne-am schimbat,mai ales ea,fiind in perioada adolescentei si in acest rastimp nu ne-am vazut si vorbit prea mult.
Aceasta punte peste timp,este intregita si de persoane (jucatoare si antrenorii lor )pe care le-am regasit acum,aproape la fel cum le lasasem cu ceva timp in urma.Multe din rivalele ei,din vremea junioratului si apoi a primelor turnee profesioniste,sunt prezente la turneele la care mergem si noi,si asta imi da uneori iluzia,ca nimic nu s-a schimbat.Cand o vad pe Bacsinczy cu acelasi antrenor,pe Cornet cu mama sau cu antrenorul pe care-l avea si acum trei ani,pe Cibu,pe Rodina,pe Wozniacki sau Radwanska cu ale lor familii,pare totul la fel.
Dar nu este asa,au fost multe schimbari,majoritatea in bine,reinnodarea as vrea sa se faca insa,daca este posibil,si la nivelul increderii si al clasamentului.La sfarsitul anului 2005,termina ca o junioara extrem de promitatoare,finalista de Roland Garros si pe locul 6 ITF,iar sfarsitul anului 2008 mi-as dori s-o gaseasca cu increderea refacuta total ca poate fi iarasi cum a fost anul trecut,o campioana,prezenta cel putin in Top 100,daca nu mai sus,acolo unde ii este locul.
Cum astazi si ieri,a facut pasi mari in cresterea calitatii jocului practicat si astfel a ajuns in prima semifinala WTA de dublu,rezultat care poate fi imbunatatit vineri si sambata,dorinta mea poate deveni realitate.

I'd like ...

.... to see that every athlete is trying to do more when we are talking about his/her work. Not working harder or spending more time on the court willing to improve the game. Just working on his/her image as a valuable athlete when the occasion rises...

As dori din suflet sa se realizeze pe viitor acest "switch" constructiv in mentalitatea sportivilor ( si nu numai ) ce viseaza ca valoarea lor sa fie cunoscuta sau recunoscuta, dar oare e posibil?

Sportivii pot fi recunoscuti relativ usor in mediul social prin ceea ce reprezinta ei in mod evident ca bodylanguage, dar mai putin prin prisma rezultatelor sportive inregistrate in fiecare ramura sportiva. Trecem zilnic unii pe langa altii, la metrou, prin tramvai, pe strada si ... unii dintre trecatori pot fi adevarate valori, dar cine stie asta?

Cei ce ar trebui sa se ocupe cu acest mic segment al sportului ignora din diferite motive sa o faca. Si asta in toate domeniile, fie ca vorbim de sport, arta, olimpici la invatatura...etc. Nu stim sa aducem la lumina valoarea si se pare ca putini sunt cei ce si doresc sa o faca prin a incepe simplu sa invete cum sa o faca. Aspectul comercial al oricarui material de promovare lasat pe masa unui redactor sef este intotdeauna schimbabil in functie de interese, iar ceilalti ce mai pot face cate ceva nu au timp, bani, chef ...

I'd like ... sa se poata schimba ceva din toate astea, iar miracolul exista. Cred cu tarie ca atunci cand dorim sa construim exista intotdeauna solutii, este doar o chestiune de alegere ulterioara. Valorile sunt ignorate constant intr-o societate unde barfa se vinde mai bine decat valoarea internationala si asta se poate schimba greu, pentru ca, probabil si ziarul trebuie sa supravietuiasca, insa cei ce obtin mai mult au si ei partea lor de vina. Nimeni nu se inghesuie sa scrie pe sticla ceea ce munca depusa a produs, dar in nici un moment EI, SPORTIVII, nu vor sa schimbe ceva din aceasta situatie. Asteapta in continuare ca nepasarea sa se transforme, desi ei pot lupta pe cont propriu cu un segment ce intregeste efortul imens depus.

Vad sportivi ce muncesc zilnic sa se perfectioneze pe terenul de sport, dar atat de putin sunt interesati sa continue acest proces si in afara lui. Pornind de la pregatire fizica insuficient facuta, refacere, vitaminizare, in multe cazuri stretching elementar si chiar dus dupa antrenament si continuand cu viata personala. Observ de asemenea familii ce infometate de succes sportiv incalca atat de multe din ceea ce omul e capabil sa faca, egalizand constant denumirile de "om" cu cea de "sportiv" si ignorand faptul ca "a indruma" este totusi diferit total de " a trebui sa...", cu atat mai mult cu cat omul face sportul, nu sportivul. Pentru a progresa credeti ca e mai bine sa lovim inca 100 de lovituri de dreapta peste program sau a juca un joc de baschet cu colegii? Credeti ca e mai constructiv sa alergi inca 1 ora in loc sa faci o alta activitate?

Raspunsurile cu siguranta sunt impartite, dar dezvoltarea umana axata pe mai multe planuri in mod constant este o realitate de netagaduit. Cati sportivi de performanta ati vazut facand si altceva? Stiu, nu e timp...oare? In timp ce afara "omul-sportiv" scrie pagini intregi in competitie, ai nostrii renunta la scoala pentru a face sport. Altii incep o viata de familie si lupta si pe plan sportiv, altii fac tot felul de voluntariate si cate si mai cate... Noi insa ne incapatanam sa facem performanta si atat, cu prea putine activitati conexe ce dezvolta implicit si segmentul sport.

Adultul influenteaza copilul sa renunte la universul infinit in favoarea sportului transformandu-l doar in sportiv si asta, intr-un final dauneaza, pentru ca a fi mai bun pe teren inseamna totusi a fi o persoana mai puternica in viata de zi cu zi, iar fara a umple camarutele goale cu viata sociala, scolara, colegi, prieteni etc, doar o minune poate maturiza personalitati umane.

Este greu sa lupti sa schimbi un sistem ce nu promoveaza, este greu sa lupti cu parintii sa le explici ca "copilul" nu e "sportivul" care trebuie doar munceasca ca robul ... dar si mai greu este sa lupti cu sportivii sa ii inveti sa se schimbe EI pentru EI. Miracolul exista si daca nimeni nu vrea totusi sa aloce spatiu si timp pentru valoare, atunci de ce pentru cateva minute fiecare sportiv sa nu incerce sa se autopromoveze? Paginile web personale poate sunt inaccesibile de realizat, dar un blog?

A scrie in mod personal trairi si experiente este o modalitate de a promova valoarea si imaginea, dar, cel putin eu, ma lovesc de o piatra insensibila. De ce nu vor sportivii sa scrie despre ei sau despre ceea ce fac in mod zilnic? Raspunsurile sunt multe, dar rezultatul e acelasi: nimeni nu va scrie niciodata ceea ce se traduce simplu prin valoare.

Maybe in one day few of you will try to change the way it is and you will have the courage to write what really matters. Until then, i am proud to say that few of the players from Olimpia Bucuresti started to promote their daily work being every day like the other players from the contries where being a blogger is something special, not a pain in the ass. You can see the posts at http://olimpiatenis.ro/bloguri/ . Enjoy it!

Cu drag,

Footwork

Despartind in doua acest cuvant englezesc culegem simplu: "foot" & "work".

Traducandu-l mai departe asa cum l-am despartit culegem simplu: "picior" & "munca".

Atat in engleza, cat si romana, constituie o parte integranta a procesului instructiv-educativ numit sport in general, si tenis in cazul de fata. La prima vedere, pare simplu de inteles ca totul se rezuma la o anumita pleiada de actiuni ce implica o parte a corpului uman si o actiune fizica. Asa si e, oarecum.

Ma opresc azi la acest termen, si asta, din pacate, nu intamplator. Observ din ce in ce mai mult ca ceea ce vine din urma are din ce in ce mai putin acest mic cip incorporat in bagajul tehnico-tactic al unui invatacel doritor de trofee, incat intreb intrebator pe voi: putem lovi mingea de tenis fara "foot"&"work"?

Enumar generic urmatoarele: dreapta, rever, voleu, serviciu. Rar smeci, demivoleu, scurta. Apoi incalzire, antrenament propriu zis, oleaca alergare de final si nema stretching. Si metodic: incalzire din careul mic, apoi din spate; dreapta cros, rever cros, triunghiul, voleu...si cateva cosuri de serviciu ( ma rog, unu e de obicei ).

Asta este sablonul romanesc de a antrena si o vezi invariabil in multe din antrenamente. In functie de perioada in care sportivul se pregateste, poate fi un desfasurator optim sau o repetare plictisitoare de teme. Dar nu asta ne intereseaza acum, ci daca ceea ce am scris mai sus este doar un "hand"&"work" sau este ceva un pic mai complex in care "foot"&"work" isi regaseste locul esential?

Avansam inainte cu munca dusa la epuizare si omitem ceea ce nu se vede, dar ceea ce are o importanta deosebita. Se munceste draga romanule, dar intrebarea poate fi: muncim bine?

Acest "footwork" presupune o tehnica deosebita care trebuie predata prioritar in primele etape de invatare si mentinuta constant in paralel pe tot procesul ulterior de pregatire. Cand vine mingea catre un jucator auzi frecvent:"fa loc la minge", ceea ce se si intampla, dar mingea pleaca in vazduh. Poate se putea spune: "fa loc la minge cu pasi dubli" sau "acum cu pasi dubli" ( tehnica simpla de footwork pentru o minge ce intra in corp ) sau "pas incrucisat urmat de succesiuni de pasi dubli" ( tehnica mai complexa )... si mingea coboara din orbita initiala catre jalonul postat trufas in teren. Dar aceste invataminte se predau si se invata, ele nu se inglobeaza de catre copil in mod automat decat in cazul celor dotati de la natura. Si acolo se mentin macar.

Componenta tactica a footwork-ului e ceva care cu adevarat trezeste grimase dureroase pentru sportivi, iar pentru cei ce ar trebui sa le predea acest capitol e unul de trecut peste azi, "il facem maine". "Intra in teren si loveste acum" auzi de pe margine ( mai mult parintii, ce e drept ) si robotelul indeplineste comanda auditiva intocmai. Si gata. "Mai departe ce fac?" ar spune limbajul corpului care revine in starea de robotizare initiala si uite asa comedia merge ce merge pana cand totul incepe sa fie pe bani, comediile ieftine pierzand din teren dramatic atunci cand spectatorul cunoscator incepe sa cotizeze la bilete pentru a vedea si ceva arta vizuala.

Mai este si o componenta mentala sau psihologica a footwork-ului, desi pare greu de crezut. Aspecte ce tin de coordonare, constientizarea situatiei initiale si a celei probabile, luarea de decizii in timp limitat, dozarea efortului... toate sunt coordonate de mental. Poate acest segment este intrepatruns destul de mult cu tactica footwork-ului, dar impreuna cu tehnica de executie a footwork-ului constituie elemente de baza ale ceea ce dorim sa aducem pe podium in viitor: performeri.

Se munceste prioritar la lovituri, dar mai putin la acel segment ce permite deplasarea catre minge, asezarea la minge si declansarea impulsului din cadrul lantului cinetic.

Se trateaza cu superficialitate acest segment al pregatirii, probabil pentru ca " toti stiu sa alerge", dar atat de grav este insa.

Consider in mod personal ca este o hiba a antrenorului ce omite sau crede ca nu este atat de important, ceea ce este grav.

Consider INSA in mod personal ca este o hiba a antrenorului care nu stie ca exista si asa ceva, ceea ce este o nenorocire sportiva.

In orice sport cu mingea ( si nu numai ), coordonarea brate-picioare este parghie vitala dirijata de trunchi ( "the core" cum spune englezul ) in pregatirea-initierea-desfasurarea-terminarea oricarei actiuni tehnico-tactice, iar cum totul pleaca cu inceputul lantului chinetic uman, atunci "foot"&"work" este roata ce pune in miscare bolidul condus de pilotul asisistat de catre echipa.

Cu drag,

Risc...

... sa imi pun intrebari pe cap datorita felului de a fi.

Experientele umane de zi cu zi invata ca "roata se intoarce" pe fiecare om ce sta palnie cu urechea sa asculte ceea ce zumzetul vietii incepe sa anunte galagios atat de multe.

Imi cer scuze voua de pe acum pentru ca pe viitor accesarea acestui blog va fi ingreunata de publicarea a noi albume media si, sper, ceva filmulete ce reflecta medalii castigate cu greu departe de ceea ce numim casa. Incarcatura informatica va ingreuna cu siguranta accesarea in timp real a acestui blog si, sincer as fi vrut, sa fi fost datorita aspectelor media.

Insa realitatea zilnica aduce in valuri subiecte urat mirositoare ce cu greu pot fi trecute cu vederea, cu atat mai mult ca cel ce le degaja este atat de incapatanat incat persista. Si din pacate, singularul este antonimul gunoiului verbal expus zilnic, iar pluralul, din pacate, este pretutindeni.

Pana cand? Pana cand probabil cineva va risca sa isi primeasca usi inchise daca va avea coarda vocala suficienta incat sa spuna scurt ceea ce majoritatea se face ca ... ploua. Pana cand totusi poate vom avea tupeul sa vorbim constructiv tocmai cei ce avem puterea sa o facem...

Primesti uneori indrumari sa accepti un termen maleabil numit "diplomatie" si daca esti destul de ager la minte observi ca explicarea din DEX corespunde realitatii in termeni simpli: poti fi diplomat, dar fara reguli. Deci, sa fim diplomati uneori, dar, pana cand? Eu diplomat, el profitor, eu diplomat, el pe interes, eu baiat bun, el baiat smecher, eu cu capul plecat, el cu nasul pe sus ... STOP joc, oare pana cand si cu diplomatia?

Filosofii antice pe ritm modern sunt frustrari ce pun stapanire pe tot ceea ce putem controla in carne si oase, dar parca ele in loc sa se sfarseasca, ele continua in numar exponential mai mare. Daca merge, de ce nu!

Cine risca sa aiba boase sa spuna cate ceva despre ceea ce ei mazgalesc cu penelul pentru a prinde ceva culoare?

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la leaganul copilariei mele ma apuca euforia si o stare de tupeu de pusti incepe sa fiarba repede ordonand sefului creieras sa inceapa sa ... riste.

Cu drag,

Linistea civilizatiei

Heidelberg si Gerxeim le pot declara, fara modestie, sinonimele linistii eterne sau a comuniunii reale cu natura si ele NU sunt mituri, ci orasele aflate undeva in zona rurala a Germaniei. Aflat pentru cateva zile intre cele doua asezari umane, mai precis seara la Gerxeim si ziua la Heidelberg, am constatat cu o oarecare curiozitate ca, de exemplu, in trafic, biciclistii au prioritate in fata masinilor ( apropo, pe nemti nu ii facem la masini decapotabile sau modele noi, dar cred ca la editii speciale romanasul are Hamman in curte inaintea neamtului ), iar si mai mult, au bucatica lor de asfalt pe care pot circula, fie ei tot ce inseamna calatori pe doua roti, biciclisti, motociclisti, etc... Una din marile victorii de prestigiu, daca pot spune asa a fost in momentul in care am observat ca un sir apreciabil de masini mergea in spatele meu si al Andreei in dreptul unei strazi ingustate, toti asteptand cuminti ca noi sa pedalam in letargia noastra si fara a auzi macar un mic claxon. Oau, cred ca suna a civilizatie rutiera, dar mai mult a civilizatie linistita, nu-i asa?

In acest mic periplu am mers destul de mult cu bicicleta pentru ca asta era cu adevarant fascinant si in acelasi timp facil, iar ceea ce a fost si izbitor de transant s-a numit natura. Sub toate formele ei. Natura pura, natura linistita, natura curat si frumos mirositoare. Aerul placut racoritor a umplut plamanii injectati de seva bucuresteana in fiecare moment, asta fie ca vorbim de mijlocul orasului sau varful de deal unde somnul de seara a avut loc. Minunat, de vis, dar in acelasi timp real si posibil in zilele noastre.

Mersul cu masina, in micile momente cand am apelat la acest mijloc de locomotie modern, a fost un simplu joc de atentie distractiva, cu greu putand fi posibil sa gresesti macar pentru o secunda drumul sau banda de urmat in continuare, pentru ca totul era semnalizat dinainte... bineinteles ca si pista de biciclisti... :)

Nu sunt un fan Germany, dar atunci cand vom cumpara o pereche de adidasi pe care sa ii folosim la mers si alergare timp de aproape o saptamana si ei sa fie la fel de curati ca in momentul in care i-am luat din magazin sau sa mergem pe strada cu bicicleta fara a fi claxonati la greu... putem spune ca am avansat.

Linistea civilizatiei a fost un simptom ciudat de placut simtit, atentionand inca o data, daca mai era cazul ca, intr-un colt de lume a trai inseamna si drepturi, nu numai obligatii...

"It's a matter of choice" intr-un final pentru fiecare, dar parca intr-o viata de om putem cere ca romani macar un singur drept: sa avem dreptul sa traim?

Cu drag,