Coach's Corner

M-am mutat. Sau inca ma mut mai bine zis. Urmeaza cateva zile de transferat dintr-o parte intr-alta aproape toate informatiile, in special cele media, dar noua platforma Coach's Corner este functionala. Si asta conteaza, asa ca nu va suparati asa tare daca inca gasiti deficiente. Ar fi bine chiar sa le aratati cu degetul printr-un email scurt la casuta din sectiunea contact. De asemenea astept si feedback-ul, precum si ce se mai poate imbunatati.
O noua abordare, acelasi sport, mai multi actori ... este caminul online in care ma gasiti incepand din momentul in care cititi acesrt articol.

La un click, Aici!

Voi scrie timp de doua saptamani din Statele Unite ale Americii de la turneele Eddie Herr si Orange Bowl ... pe noul Coach's Corner! Ca sa stiti!

Cu drag

Status-ul statutului

Statutul FRT s-a imbracat cu o haina groasa de iarna ajutat substantial de catre membrii cu drept de vot din tenisul romanesc si juristi bine pusi la punct - Dan Chitic si Silviu Matei. Ramane de sigur ca aprobarea MTS si a judecatoriei sa pecetluiasca vocea electronica a poporului, chiar daca vicele cu pricina agita si gesticula si la final ca dreptatea va avea sa vina asa cum dansul o vede - citat tradus la liber de propria mea persoana din clasici in viata.

Nu ma pricep la juridic, legi sau cadru legal. Nici nu ma chinui. Am invatat insa inca o data ca acolo unde nu te pricepi trebuie sa apelezi la oameni care se pricep. Este daca vreti prima concluzie importanta a acestui articol in care subliniez ca echipa presedintelui si-a facut simtita puterea prin informatie si capacitatea de a expune aceasta informatie, prin urmare reiesind ca in tabara adversa priceperea in ale legitatii nu prea a fost. Ce poate fi mai elecovent in sprijinul acestui paragraf? Propunerea de statut a presedintelui a fost aprobata in totalitate ( cu mici exceptii ), in timp ce insusi indemnul principal al propunerii de statut al vicepresedintilor a cazut din start doborat transparent de insasi Legea Sportului nr 69/2000: "Comitetul Director conduce FRT intre cele doua Adunari Generale" sustineau cu tarie vicepresedintii, in timp ce Cojan a facut lumina prin prisma Legii sportului:"Consiliul director asigura punerea in aplicare a hotararilor AG, nu conduce intre cele doua AG!" . Dna Claudia Georgescu, reprezentatnt al MTS, a aprobat si confirmat ceea ce monitorul oficial adapostea negru pe alb, un sut in cur celor ce din pacate nici atunci nu au inteles ca smecheria nu mai merge.

a) pana sambata se deduce clar ca vechiul statut a incalcat legea, ceea ce e grav

b) pana sambata se deduce clar ca iesirile in presa au fost un abuz impotriva normalitatii juridice traduse coerent de un presedinte informat

c) pana sambata tenisul a fost mintit. Ramane sa vedem de azi!

Dupa mult timp o sedinta a FRT a avut ca si ordine de zi tenisul. Este daca vreti a doua concluzie a zilei de sambata, o zi in care e bine sa se inteleaga ca nu a castigat presedintele contra vicepresedintilor, ci tenisul. In oglinda insa presedintele a spulberat. Nu prin media, nu prin colturi de mese ale vreunui club afiliat ( si tac mai bine! ), ci prin ochii si votul membrilor Adunarii Generale. Nu a mai mers manipularea, nu a mai mers santajul, nu a mai mers tupeul. Doar coerenta in limbaj si succesiunea logica a actului de guvernare propus de insasi echipa presedintelui.

Unii nu stiu sa piarda. O demonstreaza Tete Haradau. Altii il urmeaza, cum ar fi Liviu Ursuleanu ce de exemplu nu era de acord ca Consiliul Director sa asigure punerea in aplicare a deciziilor, ci "presedintele! asta e presiune la adresa CD". Mai sunt si altii, dar asta este ultima concluzie.

Pacat ca Razvan Itu a iesit in presa, pacat ca Mihai Zacopceanu a iesit in fata, pacat ca Ciprian Porumb a fost si el implicat. Au fost infestati de la preluarea mandatului, caci ei sunt totusi oameni de sport. Nu buni, nu rai, sunt oameni de tenis - si asta e parerea mea. Ramane cel ce pacatul ii este cunoscut si cel ce tine steagul sus: "aschia nu sare departe de trunchi"!

Ultimul paragraf este raspunsul meu acordat timpului trecut in care prea multe lucruri au intrat in putrefactie atinse de interesul meschin al ... !

PS: fara a deranja, pun punctul pe i: "Sanda contra vicepresedinti, meciul se joaca, aceasta cheama la fileu cu o minge invartita si scurta cu efect Silviu Matei, vicepresedintii galopeaza zgomotos, spectatorii se ridica in picioare ... si liniste. Sanda paseaza cu un lob fin cu efect Dan Chitic. Punctul se incheie spre uimirea inaintasilor de la fileu. Nu si meciul, dar asta e o alta poveste."

Cu drag,

Adunarea Generala a FRT - in direct

Dragii mei,
Adunarea Generala a FRT a inceput la ora 12.15 si vom parcurge pas cu pas ce se intampla in sala.
Totul prin comment-uri. Scrieti! Comment-urile sunt la liber, ele nu trebuie aprobate.

Reducerea cheltuielilor de personal, un balon cu plutoniu

Cred cu tarie ca sunt mai multi cei ce se intreaba unde a disparut coachu' de cateva zile de nu mai scrie nimic decat cei cei ce bucura in mod sadic ca capra vecinului a incetat sa behaie. Indiferent de tabara, cat si celor din secta "sunt cu toata lumea numai bine sa imi fie", le transmit pe cale bucala via blogging ca ma antrenez ... la scris! In curand si primul turneu, dar sa avem un pic de rabdare.

Repede repejor insa vreau sa atrag atentia la tema natiunii: reducerea cheltuielilor de personal din sistemul bugetar, considerand oportun sa mentionez ca de unde se cauta economisire vom ajunge sa constatam un deficit. Si asta rezulta dintr-un calcul matematic practic si anume ca la un salariu de 10 lei se duce catre statul roman o anumita suma directionata si ea catre pensionari, sanatate, bla, bla, bla. O reducere cu 4 zile lucratoare sau cam 15% in termeni banesti inseamna mai putin bani catre stat si mai putini bani catre pensionari, sanatate bla, bla, bla, ceea ce nu va face altceva decat va creste deficitul in alta parte din moment ce nu vor fi bani sa acoperi cheltuielile si asa greu de suportat.

Ei spun ca economisim, dar realitatea va arata ca cel putin un pensionar va iesi in strada la fiecare 30 de minute incepand cu luna decembrie ( cand se va face simtita aceasta "economisire" in mod real ) pentru ca pensia nu mai ajunge in cutia postala. De ce insa sa ne intrebam care sunt consecintele, cand stim de fapt care sunt avantajele?

Dar,

1) de ce nu reducem personalul din administratie, in special primarii, care este suprapopulat in statul de functii?

2) de ce nu reducem indemnizatia forfetara a unui parlamentar si sa o redirectionam catre o infirmiera din sanatate?

3) de ce nu platim impozitul la firma cand de fapt e mai convenabil sa platesti cate o amenda?

De ce? Pai uite d-aia, dar hai la vot si pune stampila!

PS: am primit pe messenger urmatorul banc, scuzati limbajul, dar eu zic ca merge la ce timpuri cacanii traim:

O babuta la cabina de vot, sta 15 minute, toata lumea o asteapta. Iese baba si intreaba: Maica, f...tu-va-n gura se scrie legat sau despartit?
Cu drag,

Povestea performantei

Ascult din ce in ce mai mult pe cei ce definesc performanta si ii citesc si mai mult pe cei ce scriu despre performanta. Parerile sunt impartite, concluziile asisderea, nimic nu ramane insa clar. Si ma intreb de ce!

Mirajul succesului se transpune identic peste visul performantei ajungand sa adulmecam ca niste animale de prada orice urma de praf aducator pe alocuri de reusita. Ce inseamna insa performanta? Inseamna doar telul suprem sau insusi pasul zilnic de progres?

Nu am raspuns, poate doar idei vagi sau presupuneri amarui. Ce simt insa e ca de fiecare data cand cred ca am atins performanta primesc de niciunde energie de a merge mai departe. Incarc bateriile secatuite de frustrare si oboseala pacalindu-mi in mod straniu propria persoana. Inseamna, poate,  ca nu am atins nimic din ceea ce credeam. Nu s-a asternut pulberea, ci doar acel praf a inceput sa se ridice.

Cand voi putea spune "am reusit"? Zambesc la gandul ca e posibil ca niciodata. Caci totul e o poveste in care atata timp cat nu voi afla ce e performanta nu voi sti ce am de atins.

PS: ajungi uneori sa privesti in oglinda persoana din fata ta. Asemeni povestii, te intrebi: mai dureaza mult?

Cu drag,

Cine castiga?

Exista o circulara redactata de ( fostul ) presedinte al comisiei antrenorilor a FRT si trimisa elegant prin fax  membrilor cu drept de vot ai aceluiasi for sportiv, de altfel o instiintare extrem de ok asa si nu ca restul aduse la cunostinta prin intermediul hartiei de ziar. Este un punct de vedere, demn de luat in calcul si analizat mai departe de catre membrii cu drept de vot, adica cluburile, care mai departe isi vor indeplini obligatiile cu succes cascand urechile blegi la inca un set de pledoarii pro si contra.

Ramane insa prima intrebare: membrii cu drept de vot au si drepturi? Adica, in afara de taxe si vize plus voturi, membrii pot beneficia de ceva palpabil de la FRT? Si aduc in discutie prioriatile CNT: 1 - loturi nationale, 2 - initierea CNT, 3 - antrenorii care isi desfasoara activitatea si vara pe terenurile de zgura ale CNT, 4 - activitatea unui vicepresedinte ( neoficial, dar uite ca merge ). Dreptul unui membru cu drept de vot vine d-abia acum, culegand ce a mai ramas in cosul parguit deja, platind acelasi pret unitar indiferent de ora si zi, nivel de peformanta sau rezultate.

Si se incheie totul cu ultima intrebare: cine castiga din lupta Ruxandra Dragomir - Comitetul Director? Habar nu am, dar stiu cine va pierde: tenisul.

PS: transparenta in FRT, cluburi puternice si un centru national reorganizat - manifeste electorale puternic mediatizate, dar:

a) nici un urma de transparenta, e un razboi in toata regula

b) nici urma de cluburi puternice, dovada o constituie premerile de la nationalele pe echipe, sprijinirea lor in pregatire si inexistenta lor juridica in fata persoanelor private fara drept de vot ( vezi CNT )

c) reorganizarea CNT - uffff si performanta dispare, un fel de reorganizare axata pe eficienta unui club privat si mai putin a unui CENTRU NATIONAL

Cu drag,

Exceptia de la regula: performanta

Regula e ca sportul e pentru toti. Exceptia vine imediat: nu si performanta.

Un campion este numai unul, performeri sunt mai multi, sportivi suntem toti cei ce ne miscam organizat sau nu.

Povestile sunt multe, metodele si mijloacele de reusita de asemenea, singura meteahna ce ramane neclintita este mentalitatea de a munci cu lehamite si a astepta sa castigi din placere.

Tine daca vreti de cat de vrei sa ajungi si cat de mult vrei sa te implici ca sa ajungi acolo. Tine daca vreti de cat de pregatit esti sa te sacrifici zilnic pentru a te bucura cateva zeci de secunda. Tine daca vreti de respectul de sine pentru a munci titanic de mult pentru propria persoana. Tine daca vreti de cei cu caracter puternic. Tine daca vreti de exceptiile de la regula omului obisnuit ce azi munceste pentru a avea pe masa ce ii convine si maine o ia de la capat.

Tine daca vreti de o alta lume. Nu una diferita, dar una in care se traieste dupa alte reguli. Noi le aratam cu degetul ca fiind exceptii, ei insa le trateaza cu sfintenie: sunt regulile lor. Noi nu le intelegem, dar ceea ce e mai grav e ca incercam sa facem ca NOI si speram sa reusim ca EI.

Cu drag,

Fotbal tenis

Stadionul Yale Bowl din New Haven, USA a gazduit indrazneata initiativa a Sony Ericsson de a juca tenis pe un teren normal de fotbal american. Intamplarea a avut loc inaintea turneului "Pilot Pen Tennis presented by Schick"din cadrul circuitului WTA, protagoniste fiind Caroline Wozniacki si Flavia Pennetta.

Un eveniment inedit, dar nu si nou pentru jucatoarele profesioniste de tenis ce si-au facut aparitia in locuri unde te astepti mai putin. In afara de terenul de tenis, Sony Ericsson si-a pus creativitatea in joc si a organizat tenis pe strazile din Toronto, printre fantanile din Cincinnati, pe o insula din mijlocul Marii Arabice si multe altele.

Ce insa poate fi mai relevant decat o fotografie? Cu siguranta un film scurt despre aceasta minicompetitie tenisistica.

Cu drag,

Sa fim practici

Intrebarea e: de ce?

Teoria e prezenta in stanga si in dreapta cu destul de multe procente in plus si in defavoarea practicii. Nu e o noutate ci poate de notorietate ca e mai bine sa stai intr-un colt neimplicat decat in teren si activ. "Eu cred ca ..." si frazele curg alandala in dauna "Hai sa ..." si treaba sa se desfasoare.

Raspunsul la intrebare: de ce nu?

Lupta zilnica intre componente ce au menirea sa se completeze si nu sa se dueleze isi traieste in mod lacom spectacolul dureros al asumarii sau nu a responsabilitatii. Caci cel ce spune "cred ca ..." mereu va continua cu "dar nu am spus ca ...", in timp ce cel ce spune "hai sa ..." isi va asuma decizia: "eu am spus sa ...".

Ultimii sunt cei ce prin practica ajung sa isi asume deciziile corectand anomaliile celor ce oricum am da cu banul, mereu vor avea un plan de rezerva.
Si stiti de ce? Pentru ca fiecare dintre noi avem un procent ridicat din teoreticianul inversunat. Ramane idilic ca macar un procent mic sa il alocam si practicianului flamand.
Cu drag,

Halloween

Sarbatoarea altora merge la noi ca tuica, slanina si prazul pe necascate in ale ardeleanului organe, uitand, de exemplu, ca ceea ce avem si noi nu numai ca nu apreciem, dar si ignoram. Dar asta e o alta poveste, ce rost are... !?

Sa pastrez totusi atmosfera trendy de bucurie importata si ma gandeam ca la anul sa ma imbrac frumos in trening si cu racheta la subtioara sa purced pe nesimtite in ale muzicii ritmuri de noapte ridicand din umeri daca ditamai bodyguard-ul isi permite sa ma opreasca: "frate, nu e Halloween?"

Pai nu? Pe bune ... Ce rost are sa ne mintim in fata noi si cu oglinda ca doar o singura zi raspunde dezmatului, cand tot ce ne inconjoara in toate celelalte 364 de zile ne face cu ochiul batut de soarta si ne indeamna la "no rules"?

Singurul care decide e cel ce sta la intrare. Conteaza ca are carte? Nu, doar ca are parte de ceea ce stiloul patat de judecata proprie isi pune amprenta.

"Eu sunt cel ce are dreptate, iar tu cap sec imbracat in trening plimba ursul, Halloween-ul e ceea ce spun eu ca e ...". Ma uit la el, simt cum imi plezneste un fel de vas de sange, incerc sa il contrazic, dar imi aduc aminte: el are dreptate, eu doar trebuie sa plimb ursul.

Cand e vorba de votul meu, sunt bun. Cand e vorba de taxe, vize si alte plati, sunt bun. Cand e vorba sa sprijin ce doreste el, sunt bun. Cand e vorba sa aduc rezultate, sunt bun. Cand e vorba sa vorbesc, eh, atunci, nu mai sunt bun. "Frate, chiar nu e Halloween azi?"

Spunem de sistem ca pute. Dar am inteles ca sistemul suntem noi. Oamenii.

Singura diferenta e ca unii au dreptul sa decida, iar altii stangul sa se supuna. Cand unu' ca mine nu tace, lista neagra se deschide si bifeaza proscrisul. Nu e bai, caci la orice zi de Halloween fiecare isi alege rolul.

Da, eu sunt cel cu goarna. Si cu fluierul. Adica un antrenor. Ce nu intelegeti voi e ca treningul si racheta de la subtioara nu pot fi luate. Cel mult vanate.

Cu drag,

Tennis Europe introduce IPIN-ul

Forurile continentale se aliniaza rapid la trendul de dezvoltare conceput in ultimii ani de Federatia Internationala in randul circuitului de juniori si cel profesionist, Tennis Europe implementand deja incepand cu noiembrie 2009 sistemul unic de inscriere/retragere la turnee prin intermediul IPIN ( International Player Identification Number ). IPIN-ul este un cod unic folosit de fiecare jucator pentru a participa in turneele internationale, procedurile de inscriere/retragere se realizeaza prin intermediul internetului, usurinta accesului la datele de contact ale fiecarui turneu fiind astfel mult mai facila, reducand astfel implicarea federatiei ( si a aprobarilor necesare ), precum si a timpului de trimitere a cererilor de inscriere/retragere prin fax. Totul este online si securizat, fiecare jucator fiind reaspunzator pentru optiunile alese.

In fiecare an se plateste o taxa de activare a acestui IPIN, valabila 12 luni, pentru Tennis Europe fiind stabilita la 30 de dolari, partea buna fiind ca ea este valabila si in randul circuitului ITF Juniors. Un alt aspect important il constituie faptul ca tranzitia unui jucator de la juniori la profesionisti ( tennis europe-itf junior circuit-atp/wta tour/itf pro's ) necesita acelasi IPIN stabilit la inceput pentru fiecare jucator in parte, singurul lucru in plus fiind plata diferentelor de la fiecare esalon in parte.

Cu aceasta masura, Federatia Europeana de Tenis ( Tennis Europe ) eficientizeaza organizarea turneelor, atat din punct de vedere al jucatorui cat si din punct de vedere al organizatorului.

Cu drag,

Dansul pinguinilor

Nici ca se putea gasi un exemplu mai bun al vremurilor electorale in care ne aflam, bineinteles sportul cotizand cu dreptul in exact fix preajma palierului cascat la maxim ciugulitor de banuti sau voturi. Nu intram in amanunt, ci in detalii pe ritmuri de muzica de dans:

Si daca tot veni vorba, unul dirijeaza, altii danseaza, iar ultimul o cam zbarceste. Sa fie ala unul d-al nostru ratacit in ape tulburi?
PS: in curand noua platforma Coach's Corner. Pana atunci, spor la treaba si atentie la ce dansati!
Cu drag,

Social networking

Tenisul incepe sa depaseasca granitele cuminti ale promovarii individuale intrand in lupta pe aproape toate canalele informationale ale internetului, cel mai vizat si mai puternic aliat al momentului in incercarea de a vinde imaginea brandurilor consacrate.

ATP-ul si WTA-ul au lansat deja de ceva timp propriile sectiuni dedicate "social networking-ului" prin folosirea Flickr, Facebook, Twitter, Youtube. Au implementat numeroase widget-uri, fie ele audio sau vizuale. Au upgradat considerabil propriile site-uri.

Marii concurenti de pe piata materialelor sportive nu stau deoparte si participa la trend, chiar daca inca majoritatea testeaza piata.

Si ... aproape toate turneele profesioniste sau de juniori incep sa isi dezvolte propriul site sau propriul blog, pasi primari ce aproape de fiecare data au ca parteneri aceleasi retele de "social networking".

Nu e rau, putem si noi?

Cu drag

Sobolanii de net

Am fost infestat de comunism inca din fasa, dar ca voi toti nascuti cu cel putin 5-6 ani inainte de revolutie mi s-a dat dreptul de a alege intre a ramane acolo sau a pasi inainte. Am ales a doua varianta crezand cu tarie ca timpul schimbarii isi instaleaza cortul magic aducand cu sine libertatea, dar si democratia, acest fenomen cu doua taisuri ce ascunde in cotloane, mai nou,  SI sobolanii de net.

Cine sunt ei?

Sunt cei ce se insinueaza nevazuti prin fibra optica. Sunt cei ce paraziteaza paginile web ale celor ce scriu, folosind internetul pentru a-si etala frustrarile si a-si razbuna neimplinirile. Sunt cei ce lovesc marsav sub protectia anonimatului sau a diferitelor pseudonime ce le cad la indemana in mijlocul "creatiei literare", persoane greu de gasit prin felul in care se fac vazuti. Sunt cei care injura, ponegresc, ataca, porcaiesc, instiga, mazluiesc orice continut in ultimul lor loc de joaca: spatiul de la sfarsitul fiecarui articol. Sunt cei ce atunci cand vad lumina fug cat cuprind cu ochii pasand totul inexplicabilului.

Asemeni sobolanilor din subsolul oricarui case.

Au rontait destul atingand din ce in ce mai mult si cablurile de internet la care s-au conectat instant, trezindu-se in fata tastaturii.Si-au continuat si in aceasta postura fuga de responsabilitate, ascunzandu-se de fiecare data cand trebuie sa spuna lucrurilor pe nume. Nu au taria de a-si privi adversarul in ochi, recurgand la plapuma multimii necunoscute sau la gesturi provocatoare. Un singur lucru e ca a doua natura la ei: fofilarea.

Ce nu vor sa inteleaga aceste animalute este ca nu se pot ascunde. Orice deratizare generala e un chin, dar nu si o imposibilitate. Ei pot fi depistati prin mijloace informatice cand topaie cu pasi greoi si apoi urmariti penal. Sau mai usor, li se pot taia labutele soioase suprimandu-le accesul la comentarii, dandu-le sansa si lor sa scrie un articol, nu numai cateva randuri. Bineinteles, daca o si pot face ei si nu cei platiti pentru asa ceva.

Poate zecii de ani de comunism in care romanii au exersat cu sarg turnatoria sub protectia anonimatului ar putea fi aratati cu degetul. Ar fi insa o minciuna prin care oamenii s-ar refugia in cotloanele intunecate de frica celor ce isi infig dintii numai atunci cand nimeni nu ii vede. Si, trebuie mentionat ca la fel ca mine, au cu siguranta dreptul sa aleaga.

Dupa exact doi ani de la postarea primul articol pe acest blog am ales in mod fortat sa moderez comentariile, singurul regret fiind ca libertatea de expresie nu poate fi oprimata si asta prin constitutie. Vorbim insa de comunicare om-sobolan ce nu poate fi acceptata decat prin intrarea in normalitate si anume ...

... spune cine esti ca sa stiu cu cine vorbesc.

Dupa exact doi ani de la postarea primului articol pe blog concluzionez ca am facut bine prin decizia de a scrie vizibil si transparent, singura mahnire fiind ca nu am scris mereu si numele celor in cauza, alegand garniturile intesate cu branza gata de praduit moka de catre sus numitii. Am facut bine alegand sa scriu EU, antrenorul si omul Ovidiu Popescu, pentru ca atunci cand TU vei avea ceva de spus sa stii unde sa vii sa cauti. Sa te uiti in ochii mei, sa nu scuipi, sa nu ameninti, sa nu injuri, sa nu sari la bataie, sa nu ma faci pe la spate ... sa ai demnitate spunand tare si raspicat: NU E CA TINE si uite de ce.

Pentru cei ce vor alege sa ramana sobolani, nu le doresc decat alergatura usoara pe cararile intunecate. Pentru cei vor alege sa stea la masa oamenilor le urez bun venit si un nume, ca sa stiu cu cine vorbesc. Pentru amandoua categoriile insa, comentariile vor fi de acum incolo moderate.

Cu drag,

Kusturica si tenisul?

Barierele bunului simt inca respira cu forta in carcase umane fragile supuse din ce in ce mai mult agresiunii verbale intr-un sport alb cu numele, dar din ce in ce mai patat de pete corozive. Ce stiti voi de fapt? Ceea ce auziti mazluit in stanga si dreapta sau de cele mai multe ori din fata ochilor bombardati de secvente, randuri, interese, un prefabricat incolor adaptat la ceea ce trebuie atins de unul dintre cei ce calca pe cadavre cu biblia in mana.

" ... din pacate pt cei care ar trebui sa fie modele,antrenori sau conducatori de cluburi,sportul tinde sa devina alibiul unei agresivitati incisive,al unei violente legale,si sa ofere acestor porniri un teren fara granite,unde conteaza doar scopul de atins,iar sportul ajunge un refugiu unde isi golesc raul acumulat." O spune un copil transformat in sportiv si oripilat pana la extreme de ceea ce a putut indura intr-o seara de tenis la un Campionat National pe Echipe.

Am citit cuminte randurile aruncate in acest articol. Am rememorat la fel de cuminte momentele din acea seara. Am fost acolo, pe banca, langa sportiva cu profil de campioana careia victoria si curajul i-au adus ocara si cuvinte dure.

Probabil si ea va citi cuminte aceste randuri. Probabil si ea la randul ei va rememora la fel de cuminte momentele din acea zi de pranz. A fost acolo, la gard, langa antrenorul "prostanac" caruia coloana vertebrala si curajul i-au adus amenintari, injuraturi si flegme.

Si voi cititi cuminti. Si voi treceti peste intr-un final caci randurile nu dau nume sau situatii concrete, ci refugii permanente ale celor ce nu au puterea sa puna punctul pe i. S-a ajuns ca brutalul sa intimideze sportul alb colorand colturile terenului in pete negre. Ajutat si protejat din plin de tusierii deghizati in oamenii devoratori de sport.

Ne trebuie un nume, macar un nume pentru ca totul sa aiba sens. Nu-l veti afla de aici, nu azi si nu acum ... poate ca sunt las, de ce nu demn de mizeria ingurgitata. Arunc insa o intrebare: ce club participant la competitiile pe echipe a incalcat regulamentul de desfasurare prin "acord" de comitet director in mod flagrant si lipsit de orice temei? E unul singur ... alipit prin acord tacit cu numele nespus.

Ce titlu, ce articol scris de o sportiva ce singura ei vina e ca ii place sportul cu racheta !?!!!

PS:

- a redacta un "anunt" postat joi in timpul unei competii ce a inceput de luni dupa un regulament afisat vizibil ce modifica substantial acelasi regulament afisat

- a lipi o foaie cu randuri fara data sau numar de inregistrare denumita "anunt"

- a enunta in "anunt" cluburi fara nume ce solicita modificari

Si ...

A culege acelasi numar de echipe inscrise si formate dupa regulamentul calcat in picioare cu exceptia UNUIA SINGUR!!! ... miroase a altceva decat ceea ce scrie in ultimul paragraf al anuntului respectiv. Coloborat cu ceea ce scrie sportiva ne pune pe un drum fara speranta de vindecare. Dar cine e bolnav, nu?

PS: am incheiat foiletonul de nereguli de la Campionatul National pe Echipe Seniori 2009 cu dezgust. Inca un an transat de interes a brazdat tot ce a putut. Medaliile insa au ramas neatinse.Ca asa-i in tenis!

Cu drag,

Ca tot vorbim numai de tenis ...

... sa luam o scurta pauza. Daca ai si timp liber sau esti la munca si vrei sa te destinzi, trage un ochi la moaca asta:

Hai sa te vedem pe tine: cat de haios poti fi in conditiile in care click-uiesti aici fast, te joci cat vrei sau cat poti ( pana te prinde sefu' ) si apoi trimiti un link cu poza postata pe coltul tau online exact in comment-ul acestui articol.  Merge si un email cu atasament la adresa scrisa jos in josu' paginii!

E liber la binedispunere ... sau nu?

Cu drag,

Fun la ei, realitate la noi

Mie asa mi se pare ca ar merge acest scurt-metraj de pe youtube noua romanilor aflati in lesa ...



... adica care dintre noi?
Cu drag,

Nostalgia unei zile de 17 octombrie

E devreme si ma uit pe geam cum sta sa ploua in timp ce incerc sa pun cap la cap diverse informatii. Incerc sa apelez la logica si la probabilitati pentru a putea incropi un aluat cat de cat consistent care sa poate rezista atacurilor virusilor gripei ce cloceste in atmosfera. Incerc ... si am o zi inainte sa cred ca pot schimba ceva.

Cumva stiut de mine acest inceput de zi difera de ultimele ultimilor ani trecand subtil in nostalgia trecutului. Nu e vina mea ca deschid cutia amintirilor, ci a telefonului caruia ii zbarnie reminder-ul setat la randul lui de atunci si pana acum. Arunc un ochi pe ecranul luminat intermitent si instantaneu pis ochii cu lacrimi statute.

Afara ceata isi face de cap aruncand la atac cate o pala razleata de ploaie marunta. S-a schimbat pana si acest cadru insorit al unei zile de 17 octombrie ajungand sa traim contrariul. Cui sa spui ca poate azi asteptam soarele? Poate, in soapta, numai lui cel caruia ii datorez amintirile. L-am uitat cu totii de parca nici nu a existat.

S-au alterat multe, unele au ramas insa la fel.

Olimpia Bucuresti ridica cupa de Campioana Nationala pe Echipe Senioare in sportul numit tenis in jurul acestei date in care obisnuiam sa il daruim ca si cadou dansului. A ramas astfel ziua, a ramas astfel amintirea, numai este insa omul. Raman reperele incrustate in tinichele, medalii, cupe si ... din in cand in mintea unui muritor.

Azi eram obisnuit sa primesc un zambet cald dublat de o privire blanda din partea celui ce a fost Octavian Dimofte. Era ziua dansului. Primesc in schimb injuraturi, amenintari, imbranceli si flegme din partea celor ce atunci stiau ca azi e o si mai speciala irijandu-se in oameni de sport. Amandoua au legatura cu acelasi Tavi, diferenta insa e ca dansul stia sa faca diferenta intre interes, sport si valoare.

Cuvintele devin din ce in ce mai greu de scris. Am o singura dorinta: ca in aceeasi zi de 17 octombrie dansul sa se uite in jos sa vada cum arata ceea ce a fost.

Cu drag,

Sfintii oraselor

Ori ce cate ori alegi Franta ca tara tranzit sau punct de oprire temporara e imposibil sa nu remarci ca in fiecare regiune exista cel putin un sfant la un oras sau grup de asezari umane. Unde mergem? Oriunde incepe cu "Saint ...". Pentru mine e un fel de joc-asociere de nume ce isi intinde aria de acoperire in extrem de multe colturi, alegand din ce in ce mai mult sa soptesc "Saint" si apoi un prenume, cautand apoi pe harta si grupand oarecum sfintii intr-un fel de ordine logica.

Exista asa ceva? Ar fi interesant de stiut.

Ma gandeam insa la ceva mai mult, fara a intra in dedesubturi religioase: cum ar fi sa spunem Bucurestiului, de exemplu, Sfantul Bucur? Sau ... Sfantul Timis? Sfantul Iasi? Nu suna rau, nu?

Nu este insa un model de urmat ceea ce francezii etaleaza, insa imi trecuse prin minte aceasta ipotetica asociere de cuvinte ce poate ar mai purifica un pic din praful adunat pe la colturi in dughenele afectate de criza. 

PS: Nu am fost niciodata la Sfantul Gheorghe, de exemplu, dar sunt curios daca "Sfantul" orasului chiar isi face simtita prezenta, caci in restul oraselor tarii ceea ce nu e scris inainte isi cam face de cap.

Cu drag,

Echipe. Pregatiri. Decizii

M-am amuzat copios la antrenamentul baietilor, riscand si cate un zambet la antrenamentul fetelor, amanunte infime ce au aparut in plus fata de anul trecut. Hey, e totusi un plus si nu un minus, trebuie sa recunoastem. "Asta nu e coach!" aproape ca a fost scos la iveala de pe buzele lor. Probabil ca m-am defectat.

Aceasta noua editie a nationalelor a adus cu sine mult mai multe incertitudini si probleme de rezolvat, dar pana la urma guvernul a cazut la alta echipa, deci e loc de mai bine macar la mine in ograda. Daca vreau. Si culmea ca intr-acolo ma indrept. Am trecut demult de abc-ul miscarilor de culise, asteptand si acum copia xerox a deciziei Comitetului Director cu privire la schimbarea unor paragrafe cruciale ale regulamentului. Intarzie sa vina, macar eu asa ma amagesc. Probabil insa transparenta este un fel de transpiratie asiduua in momentele de cumpana, intelegand tacit ca unde fierbe nu trebuie sa bagi nasul, ajunge doar sa privesti ca trecator cum telefonul fara fir schimba soarta tenisului.

Si uite ca am ajuns din nou la mantinela aproape de sportivi,  vijelia din atmosfera ce s-a napustit azi in Bucuresti indreptandu-mi atentia spre capitole mult mai importante: pregatirea sportivilor, asistenta sportivilor, bucuria alaturi de sportivi. Conteaza ca greselile trecutului sunt compensate in prezent pentru a mai spala din pacate asa cum se intampla la Prof Sandulescu ce cere si i se aproba dupa ce a cerut si i s-a refuzat? Pentru soarta tenisului da, pentru echipa pe care o conduc nu. E timpul sa ma bucur alaturi de ei, ajunge stress-ul trecutului.

Zambetul sportivilor a coexistat aproape simultan cu vijelia naturii undeva in trecutul apropriat, stergand ridurile de suparare provocate de paradoxurile VOITE ale sistemului. Sunt echipe si automat si pregatiri. De asemenea urmeaza deciziile. Ele sunt simple: hai sa jucam!

PS: Multumesc fetelor din echipa si baietilor. Sunt de nota 20 si sunt mandru de ei. Cu multumiri speciale echipei tehnice, ca de obicei voluntari-benevoli ( in timp ce cei de drept ingrasa porcul la alte echipe, sa spunem elegant cam in asemenea hal deocamdata ) si Andreei Iova, mereu mi le-a servit la obiect. Si a avut dreptate.

Cu drag,

Un gest. O campioana ...

Participantele la campionatul national pe echipe seniori/senioare isi inclesteaza fortele incepand de azi la centrul national, din pacate deocamdata vremea fiind potrivnica. Trec repede peste discutiile si ambuguitatile aparute de vineri incoace, dar revin destul de repede cu neregulile caci acestea exista cat carul ...

Ating un subiect intern daca poate fi numit asa si anume echipa feminina a CS Olimpia Bucuresti in cadrul careia, una dintre jucatoare nu a putut raspunde afirmativ convocarii la aceasta editie de campionat national, dar a tinut in mod personal sa "rasplateasca" efortul echipei din zilele urmatoare.

Raluca Olaru participa saptamana aceasta la un turneu WTA la Linz si apoi Moscova, program competitional ce nu i-a permis cantonarea in Bucuresti pentru cateva zile alaturi de toate celelalte fete, inainte de plecare spre turneul austriac surprinzand placut: a oferit cate un echipament ( sort si tricou de joc ), un cozoroc si o mansetiera fiecarei coechipiere angrenate la echipe, adaugand: "Imi pare rau ca nu pot fi alaturi, succes!"

Cuvintele nu pot inlocui gestul ...

Cu drag,

Joaca de-a interesul + update

Asa cum era de asteptat in preajma sarbatorilor nationale pe echipe, de data aceasta de seniori si senioare, in mod brusc si extrem de rapid site-ul FRT isi modifica continutul online cu stiri noi, stergand rapid si fara urma stiri vechi. Motivul? Greu de dibuit de cei ce respecta regulamentul, usor de depistat de cei ce fenteaza regulamentul. Sa incerc insa sa nu arunc cu vorbe grele inainte fara a construi jocul din spatele terenului.

Comitetul Director a decis, in slujba tenisului si mai presus de toate din cauza si datorita dezvoltarii  tot a tenisului ca " Avand in vedere numarul mic de inscrieri in Campionatul National pe Echipe de Seniori (...) a hotarat prelungirea termenului limita de inscriere si de incheiere si inregistrare la FRT a acordurilor de imprumut pana la termenul limita de confirmare care va fi luni, 12 octombrie 2009 orele 10:00."

a) termenul regulamentar a fost 15 zile inainte de data inceperii competitiei ( afisat pe FRT in prima faza ). Apoi s-a revenit cu o noua modificare si anume 5 octombrie ( afisat pe FRT in a doua faza ), ca astazi totul sa fie schimbat radical cu cele mai scrise mai sus.

b) ce inseamna numar mic de echipe? Cine decide ca un numar este mic sau mare sau corespunzator pentru un Campionat National? ... in timp ce exista regulament si fact-sheet aprobat in cunostinta de cauza de Comitetul Director si Comisia de Competitii?

c) daca comitetul director are puterea sa serveasca binele tenisului, propun ca la inceperea sedintei tehnice sa se afiseze foaia cu decizia, semnaturile si stampila FRT. In caz contrar:

 - sanctiunile dictate arbitrului de la echipele de juniori sa fie retrase, caci si acolo a fost aprobarea verbala din partea Comitetului Director, iar apoi in urma contestatiei lui Gabi Sandulescu atat Comitetul Director cat si Comisia de Competitii au spus "pas". Deci nu vorbe, ci fapte scrise

 - daca nu se prezinta foaia, arbitrul principal sa primeasca aceeasi pedeapsa ca si colegul de la juniori daca accepta decizia fara asumarea responsabilitatii scrise.

Tot Comitetul Director a decis ca "De asemenea, fiecare echipa poate incheia mai mult de 2 acorduri pe imprumut, fara a avea o limita superioara." Ceea ce contravine fara niciun fel de dubiu acestui regulament citit si postat pe site-ul FRT nu de azi, ci de zile bune. Incep deja sa suspectez cu totul altceva decat "dorinta" de a sprijini participarea la un Campionat National a Comitetului Director, pentru ca in acest moment exista  simplu, nicio regula.

1) daca, pentru binele tenisului, as fi de acord cu inscrierea altor echipe de club ar fi numai daca ar fi sportivi legitimati la acelasi club ( fara acorduri ) ce nu s-au inscris la timp din variate motive. Sa spunem ca as intelege de ce Comitetul Director a luat decizia sprijinirii in acest caz, intelegand si sustinand competitia  de calitate. INSA o echipa ce poate apare la un Campionat National pe Echipe insurubata din bucati adunate de prin toate colturile tarii sau ale lumii (  mai nou ) nu poate avea calitate oficiala de ECHIPA DE CLUB PARTICIPANTA LA CAMPIONATUL NATIONAL. Inseamna nimic mai mult decat calcarea in picioare a cluburilor sau sectiilor ce participa cu sportivi legitimati de la inceputul anului, a celor cu acorduri ( 2 la numar ) conform regulamentului si a celor ce au trimis inscrierile la timp. Inseamna ca notiunea de club a disparut total in dauna gastilor de interese ce adunati impreuna constituie un TOT. Inseamna exact contrariul a ceea ce in campanie se trambita: sprijinim cluburile. Ce inseamna club stimate Comitet Director in acest moment?

2) cunoasterea echipelor participante si a componentelor acestora la data limita de inscriere de anumite persoane constituie un handicap ce se perpetueaza in tenisul romanesc de atat de multi ani in competitiile pe echipe. Se urmaresc foile, se fac calcule, se cauta solutii si uite una: "numar mic de echipe".  De fiecare data Comitetul Director apare in fata! Oau! In ce tara, in ce campionat, in ce sport s-au anulat criteriile de acceptare sau s-au prelungit din cauza unui numar mic de echipe participante? Niciunde. Va spun eu ca acolo unde s-a constat ca numarul de echipe e mic editia in cauza s-a desfasurat conform cu listele, iar editia ulterioara a fost supusa analizei.

Si ultimul paragraf al deciziei Comitetului Director suna asa: "Toti jucatorii participanti trebuie sa aibe viza medicala si viza anuala FRT!". Exista deci o regula.

Exista numar mic de participanti la Campionatul National, adica cat? 4, 5, 6, 7 echipe? Asta inseamna automat intre 21 si 49 de sportivi per echipa de club in randul seniorilor, un numar deloc mic luand in calcul numarul celor inscrisi in clasamente: seniori cu puncte ( 149 sportivi ) si senioare cu puncte ( 92 de sportive ).

Exista numar mic de participanti la Campionatul National  pentru ca nu sunt multe cluburi care au activitate numita tenis de performanta in acest moment in Romania. Pe langa acest aspect, putine sunt cele ce:

 - aduna sapte sportiv(e) in aceeasi perioada pentru o intrecere pe echipe din cauza a varii motive

 - isi permit sa suplimenteze echipa cu cate 1 sau 2 acorduri in valoare de 500 RON !!!, in timp ce numai un trening de prezentare costa minim 45 euro. Sa aduc aminte ca tenisul se joaca si in alte regiuni, astfel ca pe langa trening trebuie un drum, o casa si o masa de platit. Comitetul Director stie treaba asta? Daca da, la anul sa mareasca taxa de acord la 1000 RON si apoi sa se intrebe linistit: facem Campionat National pe Echipe? Si nu mare mi-ar fi mirarea sa aflu ca aceasta taxa a fost scoasa tocmai acum in preajma echipelor pentru a putea sustine tenisul romanesc !!!

In incheiere,

A) inteleg ca promovarea tenisului necesita competitie in raport calitate-cantitate eficient. Avem un sponsor mare ( Intersport ) si dorim sa facem tot posibilul sa fie o reusita. Sustin acest lucru, dar mentionez clar: RESPECTATI REGULAMENTELE APROBATE DEJA tot de Comitetul Director in acelasi an, fara schimbari in ajunul competitiilor.

B) Art 1, pct c - componenta echipelor. Atentie la ce scrie acolo, precum si la urmatorul paragraf:" Daca o echipa nominalizeaza in lot un jucator doar pentru a reusi sa obtina statutul de cap de serie si nu il va folosi nici macar intr-o etapa, pentru a juca efectiv un meci, acea echipa va fi descalificata." RESPECTATI REGULAMENTELE APROBATE DEJA tot de Comitetul Director in acelasi an, fara schimbari in ajunul  sau IN MIJLOCUL competitiilor.

C) Art 7 - chestiuni finale. "Daca prevederile prezentului regulament nu se vor respecta, contestatiile se vor depune inainte de inceperea intalnirii la arbitrul principal, sau dupa terminarea intalnirii la Comisia de Disciplina a FRT. Termenul de solutionare a contestatiei depusa la comisie este de 1 saptamana. Solutionarea oricarei probleme de procedura neprevazuta de prezentul Regulament, sau modificarea lui se fac numai de catre Comisia de Competitii a FRT." Deci indiferent ce am face, luni se incepe asa cum s-a hotarat si apoi totul poate fi uitat.

In ultimii ani acesta a fost cadrul organizatoric inaintea echipelor. Imi aduc aminte insa cum vicele actual Itu Razvan urla vehement in biroul arbitrului principal in calitate de antrenor al echipei Sanatatea contestand deciziile de ultim moment ale comitetului Director de la acea data. Acum rolurile s-au schimbat. Imi aduc aminte cum un alt vice actual, pe nume Liviu Ursuleanu a gasit o solutie ingenioasa de a ataca titlul la echipe feminin ( nu mai stiu daca erau junioare sau senioare ) coabitand instant cu Galatiul peste noapte intr-o echipa numita simplu "doi intr-unul si uite ca merge". Acum rolurile s-au schimbat, masurile sunt aceleasi. Imi aduc aminte cum un alt fost vice ( nu-i dau numele ca nu are putere directa acum , dar o face indirect) a gasit o gaselnita inteligenta ca un anume sportiv sau sportiva :) sa joace desi nu avea cum conform regulamentului de atunci. Imi aduc aminte mereu si mereu ceea ce maine o sa vad din nou. Nu e rau, am stat pe loc in tot acest timp sau ce ... ?
Update: Un acord cat o echipa
Plata pentru un acord la Campionatele pe Echipe Seniori este in cuantum de 500 lei/per jucator imprumutat. Plata pentru o noua legitimare in randul seniorilor inseamna 60 lei. 
Astfel, exista posibilitatea logica in acest moment ca:
 - "numarul mic de echipe" sa poata fi imbunatatit radical la data sedintei tehnice cu exact aceeasi bani, dar mai multi jucatori, legitimarile noi fiind valabile in ultim moment. Avem deci 420 lei pentru o echipa cu 7 legitimari noi ocolind frumos regula acordului unic in valoare de 500 lei
 - echipele "mici" sa poata deveni mai "mari"cu acelasi truc de legitimare a unor jucatori/jucatoare din alte tari ce din diferite motive pana la data inscrierii nu au reusit sa spuna DA. Avem deci cel putin un 60 de lei contra 500 lei castigat de minoritate.
Amandoua paragrafele updatate sunt pure speculatii, dar pot constitui anticipatie corecta daca se adeveresc. Nu constituie parte integranta a articolului de mai sus, dar devine continuare de luat in calcul daca se adeveresc.

Cu drag si lehamite de aceasta data,

Provocare pentru promovare

Catre,

Fiecare sectie de club cu profil tenis,

Fiecare club sportiv cu activitate tenis,

Fiecare asociatie sportiva cu urme de tenis,

Va provoc deschis si transparent la promovarea tenisului. A sportului si a valorilor lui. A celor ce il practica din prima linie. A sportivilor.

Concomitent cu aceasta initiativa,

Va provoc a lasa la o parte promovarea serviciilor contra cost afisate vizibil. A facilitatilor nenumarate. A antrenorilor. A sefilor de minigrupa, grupa, echipa, sectie, divizie.

Cum? In mediul online.

De ce? Pentru ca un sportiv ce munceste ar trebuie sa merite macar o poza cat un sfert din cele ale altora afisate si un mesaj sub cat o idee din cele exprimate de altii.

De cand? De acum, de ieri de fapt. Se poate si de maine cu speranta ca in fiecare zi sa nu repetam "de maine".

Inteleg sa nu se creeze site-uri speciale pentru sportivi. Inteleg ca fiecare club sa isi posteze informatiile pe care si le doreste. Va provoc insa ca o sectiune sa fie si a sportivilor. Nu un coltisor neinsemnat cu randuri scrise in graba si poze lipsa.

Va provoc ... si daca vom avea in urmatorii doi ani 10 cluburi membre ale Federatiei Romane de Tenis din totalul de peste 180 inseamna ca am castigat ceva: sportivi.

Ii respectam, ii laudam, ii promovam ... la adevarata lor valoare. Si astfel poate tenisul incepe sa simta ca are cine sa il joace.

Cu drag,

Miscarea, manifest online

Miscarea sub aproape toate formele a inceput vizibil sa acapareze sfera internetului, un promo constant ce isi intinde extrem de repede mesajul catre populatie. Vorbim din ce in ce mai mult de initiative media corelate ingenios cu miscarea sportiva pentru atragerea unui segment tinta incat putem concluziona ferm ca o noua abordare bate la usa.

Suntem pregatiti? De ce nu!

Probabil ca ne-am saturat sa facem cam o ora de la Unirii la Romana in orele de varf in asa fel incat lehamitea sa atinga cote si iar cote. Si nu e probabil, ci cu siguranta simtim asta ori de cate ori suntem ingramaditi in timp si spatiu. Se vorbeste despre pasaje sau sosele suspendate, parcari supraterane pentru decongestionarea traficului, abonamente unice pentru transportul in comun, sensuri unice. Unele se aproba, unele sunt viabile dar nu au sustinere, unele sunt amanate, dar majoritatea parca nici nu exista. Calvarul se mentine pe sosele, in timp ce noi dam din umeri, pierdem din timp, consumam nervi si marim anchilozitatea.

Ce putem face? Sa sustinem internetul ...

Sa participam la Ziua Miscarii, sa alergam la crosuri, sa pedalam bicicletele. Pentru ca putem, pentru ca e nevoie, poate pentru ca ne trebuie o noua abordare. Pentru ca cineva iti da, dar nu iti baga si in sacosa.

Media online progreseaza cu initiativele ei cautand permanent segmente de piata viabile. Ii trebuie insa inboldul uman pentru a putea produce bivalente constructive si benefice SI in randul miscarii umane, scantei ce depind acum numai si numai de capacitatea noastra de a intelege ca ce e nou merita incercat si pus in practica.

Ramane de vazut ce va urma, interesant e ca aceasta metoda alternativa de indemnare la miscare este mult mai puternica decat clasicele hei-rup-uri ministeriale, caci un simplu tweet pe twitter se propaga instant si moka.

Ne miscam?

Cu drag,

Colegul de grupa

Andrei Pavel s-a retras la Open-ul Romaniei incheind o cariera fructuoasa si plina de detoate. Randurile despre si cu Andrei au prins culoare inca de pe vremea junioratului, ipostaze, relatari si inteviuri curgand agale in presa nationala si internationala asemeni talentului urias de care a dat dovada.

"I think he's got one of the best backhands in the game. He's a good competitor and he's been serving well". "He's very talented (...)" a spus-o Patrick Rafter inaintea finalei pierdute in fata cneazului de la Montreal Masters Series 2001. Exemplele pot continua la un singur click pe google.

Ce am gasit insa m-a emotionat, un remember atat de sugestiv despre primele intalniri ale lui Andrei cu mingea si terenul de tenis relatate de cel ce i-a fost coleg de grupa.

"Dupa vreo doua luni (...) au mai aparut doi pusti. Mai mici ca noi de varsta, niste pispirici adica :). Cu unul din ei m-am imprietenit repede, statea si la trei blocuri de mine."

"Ultima oara am vorbit cu el prin 92, venise la BNR sa joace prima data Cupa Davis parca. Ce mai faci, ma mai tii minte? Da, cum sa nu, a ras el, Traian din cartier, erai la Pop."

"Si cand il vad acum ca s-a retras, credeti-ma ca sunt aproape la fel de trist ca la retragerea mea din tenis; dac-ar fi avut loc."

Articolul complet il puteti citi aici.

Cu drag,

Olimpia, campioana nationala la tenis

Junioarele legitimate la Olimpia Bucuresti au terminat Campionatul National pe Echipe in fruntea podiumului de premiere pentru al treilea an consecutiv, momente de bucurie ce trunchiaza amintiri de o parte si de alta a fileului zdrenturos. Ambitiile unei sectii mici in cadrul unui club mare raman standarde elitiste in fata prezentului mocirlos dominat de politic si oportunitati personale aratand cu degetul din ce in ce mai mult ceea ce ar putea insemna mai mult decat inca un titlu acoperit de tinichele si atarnate la gat pret de cateva minute. Cine este totusi in masura sa poata purifica valoarea de mizerie indrumand scheletul ramas intr-o directie relativ aproape de adevar? Deocamdata nu ei cei ce asteapta ziua declinului pentru a putea prelua din fasa trecutul plin de rezultate si sperand ca astfel e de ajuns sa supravietuiesti si maine.

Nu de putine ori insa esti infrant de jocurile periculoase ale unui intreg conglomerat uman intrand in pozitie defensiva fara scapare viabila in timpul care iti ramane, juniorii devenind punct de reper pentru un rezultat mincinos ancorat in vagaunile trecutului. Un prim tur jucat si atata tot pentru juniori exprima totusi si un gram de adevar a ceea ce inseamna plus valoare a unei echipe luata individual unul cate unul: tu juniorule puteai mai mult in meciul tau, cu atat mai mult cu cat si eu, poate, puteam sa fac mai mult.

Acum totul a ramas doar o pala palida a unui focar intens de lupte sportive, echipa de juniori a Olimpia Bucuresti culegand si pe cele bune si pe cele rele, adunand cu speranta poate un nou lider - Elena Cadar, ce a aparat tiltul pentru prima oara,  viitori stalpi - Diana Neagu, Marina Tudorache, Vlad Batachia, Eduard Marin, spunand la revedere Cameliei Hristea, Andrei Savulescu, Sergiu Margarit, Vlad Simion si ramand cu speranta alaturi de Elena Bogdan si Bianca Hincu.

Imi raman de impartit felicitarile celor 11 sportivi, din pacate un singur glas ce niciodata nu va fi de ajuns; urechile celor ce trebuie sa auda se incapataneaza sa schimbe frecventa ori de cate ori zumzetul medaliilor isi fac simtita prezenta, preferand tacit sa astepte acel moment de ratacire.

Am scris inca o data despre inegalitatile valorii ... si plusez cu imaginile de la premiere ce valoreaza cat tot acest articol plin de "cuvinte" ( imaginile sunt postate si in coloana din dreapta a blogului ).

Munca lor, medaliile lor, bucuriile lor ... singurele ce imi apartin sunt amintirile.

Cu drag,

Intalnirea de 10 ani

Duminica trecuta am fost martor ocular la ceea ce credeam ca e inca una din glumele unui bun prieten. Prins cu meciurile pe echipe la Campionatul National am neglijat constant apelurile primite pana la un moment in care am zis "hai sa merg sa beau un suc". Si nu mare mi-a fost surpriza sa ajung la fata locului unde la o ditamai masa erau insirati aproape toti fostii colegi de clasa si, bineinteles, doamna diriginta.

Pur si simplu am inganat ceva rapid injunghiind cu privirea prietenul pus pe harta:"pai credeai ca glumesc mister coach?" si am reusit sa fac cativa pasi inainte pentru a saluta pe fiecare. Trebuie sa mentionez ca tanar fiind am emigrat ca unt tzigan dornic de cultura de la liceul teoretic Octav Onicescu la liceul cu program sportiv Emil Racovita undeva in trimestrul trei al anului trei, astfel ca in poza urmatoare gasiti colegii primului liceu:

Si intrebarea e: care sunt eu? Ca sa nu pierdeti timpul cel ce nimereste "micul tzigan sportiv" primeste un Mc Flurry in secunda doi a intalnirii cu mine.

Cu drag,

E vremea balciului

Rememorez cu placere cum copil fiind cutreieram in nestire tarlaua din jurul casei bunicilor in fiecare zi a vacantelor copilariei  mele, strangand cum poci si eu amintirile la un loc ori de cate ori gandul imi fuge de unul singur. Si uite cum necum pe nepusa masa Creanga din mine imbina povestirea cu trecutul si puncteaza una dintre delicatesele gustate in acele vremuri: vineri dimineata devreme tataia ma lua cu el pe jos pret de cateva  zeci de minute bune, tragand un lant rece si greu ce se termina incolacit in jurul unei vaci blande pentru a merge intr-o harmalaie organizata numita si balci. Si Doamne ce cascam gura ca blegu' la toata agitatia aia de acolo intreband din cand in cand: "tataie, mai stam mult?". "Mai stam tataie, inca nu am vandut vaca!".

Am crescut mare acum si poate ca enigmele copilariei ar fi trebuie sa dispara totusi. Constat insa ca sunt ancorat in aceleasi metehne plictisitoare: e vremea balciului in tenisul romanesc. Un nou peisaj, alte personaje, aceeasi regie, de data asta in fiecare zi a saptamanii.

Scriam prin februarie ca "avem un presedinte, e timpul sa ne apucam de treaba. Nu stiu cat de bun va fi sau daca e alesul optim, stiu insa ca daca va fi o echipa, vom reusi si in tenis. Pentru ca avem sportivi de valoare, specialisti de valoare, un tenis de valoare. E timpul de maturizare, e timpul de dezvoltare ...".
Citesc insa ziarele la distanta de jumatate de an si incerc sa constat anomaliile: am avut dreptate.
1) prin simplul fapt ca votul acordat schimbarii a fost votul anti-Haradau si nu votul pro-Dragomir.
2) prin simplu fapt ca regia a fost ieftina, tam-tam-ul mare, orgoliile imense.
3) prin simplul fapt ca patria mama nu are nevoie de dusmani externi, avem priceputi interni ce astern pe tava  scheletul gata preparat.
Si merg mai departe. Nu vreau sa am habar de ce exista foc la FRT, imi doresc insa sa inteleg de ce tenisul nu poate avea parinti normali? Au inceput acuzatiile, urmeaza negatiile. Tenisul sufera de la zi la zi din cauza certurilor dintre executiv si comitetul director ramanand cascat in mijlocul balciului. "Tataie, mai dureaza mult?" o poate spune cu tarie acest copil oropsit de toate cele, asteptand cu sufletul la gura sa creasca mare.
S-a dorit schimbare, dar masca a ascuns bine ce a avut de ascuns. Echipa ce a plecat la drum confirma acest aspect dureros, un anunt de divort intocmai sagetilor otravitoare scuipate din boscheti de amerindienii flamanzi de orice, numai sa fie altceva. Suna urat, miroase insa si mai urat acest inceput de balci in care unul arata cu degetul pe celalalt. Comedia umana de prost gust ramane unealta de belit ochii a plebei.
Sunt interese si asta e treaba lor. De asemenea insa a nu se uita ca tot treaba lor este ca tenisul sa mearga inainte mai bine asa cum au promis ei cei 5: Dragomir, Itu, Zacopceanu, Ursuleanu si Porumb. Nu ne intereseaza presa, nu ne intereseaza tamponarile iminente, nu ne intereseaza decat ca ceea ce ati promis in campanie sa fie rezolvat.
Cu drag,

Echipele ...

... sunt si vor fi nucleele de baza ale tenisului nostru scump atat la vedere cat si la substrat, un motto auzit in soapta din in ce in ce mai mult pe la colturile dreptunghiului  rosiatic. Tenisul isi traieste nostalgia vremurilor de odinioara si se incapataneaza sa isi continue nepasarea inainte fara a schita vreun gest contradictoriu, accelerand cu greutate spre o directie aparte.

Unde sunt echipele?

Niciunde si peste tot, raspunsuri alambicate ce starnesc contrariul realitatii zilei de azi. Traiesc in virtutea inertiei sub forma unor campionate nationale abandonate, competitii singulare ce intregesc litera cu litera titlul acestui articol. Si cam atat.

Dar tenisul se joaca in doi, probabil uneori si de aceeasi parte a fileului. Nu e usor sa faci diferenta, dar atunci cand reusesti culegi ceva mai mult decat un simplu "unu": o echipa. Ai mereu nevoie de ea, caci altfel cum ai mai putea juca? Simplu ... doar la simplu. Si viata merge inainte.

As indrazni prea mult sa sugerez nuante? Nu. Doar sa amintesc celor cativa ca de la baza pleaca varful, ce e drept uitand inca o data ca de la zero avem si plus avem si minus. Nu am fost bun la matematica, dar am inteles ca numai intr-un singur sens piramida poate fi inversata: catre zero. Esentialul il puteti culege totusi acum.

Batranii spun babeste ca echipele ar putea salva constructia generatiilor. Ca ele ar putea cali la rece viitorii solisti ai sportului alb. Ca ele imbina ceea ce are nevoie sportivul. Asta o spun ei antrenorii. Tot ei privesc blajin in jurul lor coaguland praful imprastiat de vant: "a fost odata!"

Cu drag,

Impossible is nothing ...

... si Justine Henin se intoarce in circuit.

De ce insa in ultima perioada in circuitul feminin comeback-urile au prins culoare? Davenport, Clijters si acum Henin reintra in circuit dupa o absenta destul de lunga argumentand fiecare la randul ei cu propriile motive, dar esenta ramanand aceeasi: o noua aventura, aceeasi persoana. Oricare ar fi motivele, avem un plus "retro" ce se simte vizibil, dar si o dilema: circuitul feminin pierde din ritmul ascendent al dezvoltarii?

Se poate spune intr-un fel si asa daca analizam la rece rezultatele celor doua foste campioane care au reintrat in top la fel de repede. Prababil ca acesta este si targetul lui Justine. Prefer insa sa cred ca tenisul de calitate  al momentului isi are la origini ceea ce ieri exista, adica un frumos tehnico-tactic incadrat intr-o rama fizica dirijat de un mental puternic. Dublate de o lupta a inteligentei si mai putin a exhaustarii fizice. Si momentan comeback-urile cred ca ne demonstreaza asta.

Speranta moare ultima in cazul meu, astfel ca acel tenis nebun de care scriam are un antidot al momentului, chiar daca el este readus prin prisma trecutului. Impossible is nothing si poate maine si circuitul masculin isi gaseste vreun temerar. Cine stie?

Cu drag,

A fi comentator sportiv la tenis

“Mingea e pe tusa. Federer a pus-o cu ochii”
“Acum Murray e cu autobaza pe fundul terenului”
“Sare mingea din Roddick ca din coltu’ mesei”
“Nadal rasuceste racheta asemenea aruncatorului de Bolas argentinian”, “Da, mai ramane sa si strige OLE la fiecare lovitura”
“Lu Nadal nu-I pasa cat e scoru, el da in minge, acolo”
“Roddick returneaza de pe picioare. Sta ca stalpu’”
“Murray face folclor” (se certa cu arbitru)
“ In acest moment avem parte de un tenis jucat in 3: Murray, Nadal si vantu’ "

Autori: Cristian Tudor Popescu, Mihai Mironica si/sau Marius Chican
Turneu: Indian Wells 2009: semifinalele (Federer – Murray si Nadal – Roddick) si din finala (Nadal – Murray)
Sursa dezvaluirilor: un blog
Categoria: Cascadorii televiziunilor

"Aura bioelectrica ce ii influenteaza fiinta eterica"
"Un asemea gest poate sa-i creasca axietatea"
"Pai ce-i asta mai omule? ce-i asta? nu te inteleg!" / "haaa...accelerarea-accelerarea-accelerarea zvacnirea..."
"E mare lucru sa stii sa intelegi o infrangere".

Autor: Cristian Tudor Popescu
Turneu: Wimbledon 2009: finala
Sursa dezvaluirilor: un alt blog
Categoria: aceeasi
Cu drag,

Drobul de sare - update

"A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.

Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor. Cică era odată ..."
... un minister al sportului infratit la sange cu un minister al tineretului si denumit in continuare un singur minister. Simplu insa la o prima vedere mai atent aruncata in directia echitabilitatii titulaturii ajungem sa culegem un mister intr-un minister ce imparte aceeasi bucata celor doua guri flamande de hrana - sportul si tineretul. Si basca pe deasupra grupul intereselor patriotice asezat la masa rotunda in forma de guvern au decis solemn in fata fiecaruia ca avem un frate mai mare cu drepturi depline - tineretul si o sora mai mica cu ce a mai ramas din drepturi si vitrega by the way - sportul.
Faceti-ma sa inteleg in acest context, nu merge un minister de genul: Ministerul Educatiei, Cercetarii si Dezvoltarii si al Tineretului sau Ministerul Turismului si Tineretului sau Ministerul Transporturilor si al Tineretului sau simplu Ministerul Populatiei ( sugari, copii, juniori, tineret, adulti, varstnici )? Nu avem oare tineret peste tot in toate ramurile ministerelor ce fiecare la randul lui administreaza felii ale vietii sociale romanesti? Sau numai sportul ca tot il identificam cu miscarea ar putea merge cu tineretul? Atunci ar merge Ministerul Sanatatii si al Pensionarilor, Ministerul Muncii si al Adultilor  etc.,
Si poate, in sfarsit, asa, sportul ar putea primi un tot unitar ce e numai al lui de la un minister intreg. Nu ar conta cat, ca tot e criza, dar macar sa stii ca cineva acolo sus pleaca urechea si la copilul amenintat de drobul de sare. Uite cum necum  " ... drumeţul se întoarse acasă şi petrecu lângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa.
Ş-am încălecat pe-o şa, ş-am spus povestea aşa.
Ş-am încălecat pe-o roată, ş-am spus-o toată.
Ş-am încălecat pe-o căpşună, şi v-am spus, oameni buni, o mare minciună!!"
Update: mi-a venit sa scriu despre fratele mai mare - tineretul doar pentru ca de cand s-a infiintat ministerul  acesta bicefalic sportul nu a avut nevoie de scena pentru a putea sa isi etaleze sarbatoritii. Doar poate de un bistar aruncat la nevoie pentru a putea ingurgita in fuga o vitamina miraculoasa care sa pompeze in zadar la inca un umar de voinic la schela dantuitorilor "tineri".
E nedrept si crunt sa infometezi cu zile "boii" care trag si sa indesi cu nepasare boierimea, dar unde's reguli nu-i tocmeala. Vine insa ziua cand boii nu vor mai intelege nici "cea", nici "hais".
Cu drag,

Prevenirea accidentarilor

Problematica prevenirii accidentarilor in tenis a devenit de mult timp o prioritate data si de transformarea efortului in uzura fizica/mentala/metabolica, nu insa si pe deplin acceptata de cei directi implicati.

Raspunsurile sunt de cele mai multe ori hilare: "nu mi se intampla mie o accidentare, nu are cum", "nu am fost niciodata accidentat asa ca ..." etc., sau de genul: " nu mai fac stretching ca trebuie sa plec la scoala", "nu fac dus ca ma asteapta tata", "pot sa fac doar o tura de incheiere?", "nu am nevoie de vitamine", "pot sa mananc la mc donald's?", "pot face doua antrenamente de tenis in fiecare zi?" ... si stop.

Am discutat aceste aspecte in urma cu ceva timp si in colegiul antrenorilor la federatie si continui sa o fac in fiecare zi pe terenul de tenis. Cu greu reusesti sa faci sportivii si parintii sa inteleaga rolul unor proceduri standard SIMPLE ce au dublu rol, de incalzire/revenire dupa efort si prevenirea accidentarilor, realitati crude ce ne aduc in ipostaze fara intoarcere: rupturi, intinderi, operatii. O fac insa si in acest articol, poate poate ...

Fiecare doreste sa avanseze si astfel recurge la un antrenor si multe ore de tenis, daca se poate individual !!! Incepe sa castige si vrea mai mult, dar totul devine mai greu, mai intens. Se fac presiuni si se mareste "doza letala" de tenis, din cand in cand si cate o sedinta de pregatire fizica, de obicei pe teren sau cateva ture de alergare de rezistenta. Nu discut eficienta acestui tip de pregatire, ci faptul ca este o normalitate permanenta, in special in randul copiilor si juniorilor sa pregatesti prin exces de tenis si atata tot. Ceea ce este eronat.

Pe masura ce nivelul jocului atins de sportiv creste, nu durata antrenamentului ( volumul in general ) de tenis trebuie vizata, ci celelalte componente ale pregatirii:

1) incalzirea pentru efort si revenirea dupa efort sa fie facute in liniste, intre 15-30 minute in functie de sportiv si sarcinile de antrenament. Trebuie punctate aspectele fizice, rutinele mentale, stretching-ul de rigoare. NU sarite, NU facute in graba, NU facute ca "merge si asa", NU ca spune antrenorul.

2) pregatirea fizica specifica si generala sa fie introdusa de la caz la caz, in functie de nevoile si individualitatile fiecarui sportiv, in corelatie directa cu cerintele competionale si in stransa legatura cu un cuantum bine definit al orelor de tenis, viata scolara, viata sociala etc...

3) atentie marita la eradicarea totala sau partiala a "aspectelor neimportante": vitaminizare, dus, masaj, control medical, nutritie cat de cat corespunzatoare, igiena personala inainte si dupa pregatire ( tricouri de schimb, prosop etc., ). Nu le mai sariti cu seninatate!

4) eliminarea deficientelor de ordin tehnic si de deplasare ce pot provoca leziuni in timp, aspecte ce se pot imbunatati mai ales prin tehnici mentale, vizionari de casete cu propriul joc, tehnici de constientizare si autocontrol etc ... si NU prin exces de cosuri cu sute de mingii si aceleasi explicatii.

5) o ultima componenta consider ca este pregatirea teoretica sub toate laturile.

Vorbim de prevenirea accidentarilor, dar in acelasi timp si de optimizarea capacitatii de efort si dezvoltarea multilaterala necesara viitorului sportiv. Vorbim de un triplu rol: prevenire, optimizare si dezvoltare; educatie sportiva; sanatate; igiena personala etc... Vorbim de succes.

Cu drag,

In sfarsit ...

... a venit si ziua debutului reformei in tenisul romanesc ( la rece vorbind ) a noii guvernari in acelasi timp cu primele mingii lovite de tricolori pe taram suedez. Aparent un simplu meci, in spate insa un punct nevralgic situat intre doua tabere gata de harta constituie agenda prezentului in tenis asa cum poate multi il vad, dar putini il stiu. Ceea ce e insa si mai dificil e divizarea vizibila in interiorul taberei puterii ce mocneste aprins pana la scanteie, un moment ce poate fi atat de aproape sau atat de departe. Depinde de finalul intalnirii din aceste momente pentru a putea demara proiecte ulterioare "in liniste" sau de a incepe suita piedicilor si a tam tam-urilor dupa cele aproape sase luni de gratie oferite de Ion Tiriac. Dar sa asteptam ...

In sfarsit insa imi indrept atentia asupra open-ului romanesc de saptamana viitoare: Luncanu a primit unda verde in fata viitorului, un wild card primit in ordinea prioritatilor trecutului tocmai acum si nu atunci, amanunte insa ce se pierd in negura timpului. E bine ca e si asa totusi, sperand ca de obicei sa reinviem ceea ce acum pare speranta natiunii prin prisma cui?
Update: asa cum ma asteptam in tribuna sustinatorilor Romaniei se afla si opozitia, Ilie Nastase si Aurel Munteanu fiind doar doua din numele declarate impotriva, in timp ce de acasa Tete Haradau este privat de jucaria ultimilor ani. Sper insa ca toti trei sa aplaude pentru Romania si munca baietilor si mai putin de suprafata.

Cu drag,

Aproape, dar atat de departe

Tenisul isi arata coltii atunci cand mirosul victoriei imbiba placut momentum-ul celui ce a trudit atat de mult pentru acea clipa. Numai atunci si nu in restul etapelor in care suntem fentati placut de greutatile iminente ale oricarui drum de urcat ... si spun asta pentru ca:

 - atunci cand pierzi vrei mai mult, te pregatesti mai mult, investesti mai mult. Spui ca e greu, dar e normal sa fie asa, doar pleci mereu din spate pentru a ajunge in fata. Esti la acelasi nivel inca si vrei sa ajungi printre primii la acel nivel. Spui ca e greu, dar ignori. E sa spun o tendinta umana normala de a reusi plecand de la zero catre ceva bine definit.

 - atunci cand castigi vrei mai mult, te pregatesti mai mult, investesti mai mult. Spui ca nu e asa greu, dar constati ca pleci din fata pentru a o lua din spate. Esti in fruntea unui nivel si vrei sa faci la fel la nivelul urmator, luand-o de la capat. Spui ca e greu, dar deja incepi sa constientizezi asta. E un fel de coborare nemeritata dupa un drum lung urcat, un fel de retrogradare nemeritata catre zero.

Acestea nu sunt noutati, sunt insa raritati trecute cu bine de cei ce puncteaza in continuare.

Am auzit mereu ca "X" a fost campion la 12 ani si la 16 ani a jucat mai modest. Sau viceversa. In marea majoritate a cazurilor acesta este tabloul succesului sau al esecului, ramand firimiturile numite exceptii ce intregesc conglomeratul.

Nimic nu e usor, dar cand esti aproape, esti de fapt atat de departe, iar acest lucru este atat de periculos incat orice se darama fara a putea pune stavila. Se poate insa modela in timp, dar asta presupune multe.

A nu se ignora faptul ca orice noua etapa aduce cu sine ecuatii diferite, NU neaparat mai complexe ( de multe ori mult mai simple, incredibil, nu? ), dar diferite fata de ceea ce era pana atunci.

A nu se ignora faptul ca se diminueaza anumite componente ale pregatirii si se maximizeaza altele, ATENTIE, ale sportivului asa cum EL o poate face si nu ale celui de pe margine asa cum crede el ca sportivul o poate face.

A nu se ignora faptul ca dinamica competionala se schimba dramatic si strategic in functie de hrana necesara sportivului.

Si ...

A nu se ignora faptul ca banii nu aduc fericirea, dar intretin performanta. Investitiile cresc, riscul creste, nimic nu scade.

Esti aproape? Bravo, caci de maine vei simti cat de departe esti!

Cu drag,

Un sut in fes

Dar ce imi place sa port caciuli inexistente dupa care sa traga unii cu sutul ca asa au ei interesul macabru de a-si autosatisface poftele sau interesele oportuniste de pe-o zi pe alta in functie de balanta obrazului nepatat de bun simt. Dar chiar imi place sa adun matematic impunsaturi din partea opusa orbului gainii cu iz puternic de flescareala verbala plina de "ce ti-am promis a fost odata, azi e alta data!". Dar ce imi place sa fiu pus in fata faptului implinit culegand doar "EXIT" fara a avea macar puterea sa fac "PLAY". Chiar asa?

Sunt back in mazgaleala romaneasca dupa un drum lung si fara liniste. Am ajuns acasa cu bine si as vrea sa plec din nou la fel de bine. O singura zi si am inteles ca sunt in tara compromisului meschin in care am simtit din toate madularele ca mie imi revine "fesul", iar lor "sutul".

Am insa un zambet idiot ce fuge nervos in coltul gurii. Problema e ca am in dotare doua "fesuri". Iar lor le ramane acelasi sut. Cu stangul. Caci dreptul il folosesc sa paseasca inainte in rahatul vizionar al propriilor vise exotice cauzate de criza bat-o vina. Cat despre mine, eu folosesc celalalt fes pentru a ma putea feri de crivat. Sau a pune o pereche de blugi care sa nu arate a lipsa pe un flaps.

Nu mai am nimic de spus, doar ca ... am invatat de mic ca atunci cand promiti ceva trebuie sa respecti. Am invatat sa bati palma cu cel din fata si sa i-ei propriul cuvant ca semnatura unui contract sfant. Am invatat insa ceva dintr-o alta vreme ce a disparut in ceata. Azi e criza. Asa e, e pana si criza respectarii cuvantului dat.

Multumesc pentru tot, accept si palme daca aveti, sutul deja nu isi mai face efectul.

Cu drag,

Norocosul 13

Ar trebui cam o secunda sa iti dai seama cam cine ar putea fi norocosul 13. Sau poate doua daca ne-am uita intai la noi pentru o secunda si apoi am folosi secunda cealalta pentru altcineva. Cred ca fiecare impartim norocul si ghinionul in mod egal, dar ne face placere sa il maximizam un functie de situatie. Bine, nu e cazul meu, caci mie imi trebuie o singura secunda: eu sunt norocosul 13. Hai sa nu fiu asa, doar inca mai e ziua mea :)

Elena Bogdan si Noppawan Lertcheewakarn au terminat meciul cu numarul 8 impreuna in proba de dublu in acest an la turneele de grand slam. Au castigat 7 la rand si l-au pierdut pe al 8 lea, jucand doua finale de junioare ( Roland Garros si US Open ) si castigand prima dintre ele. Ceea ce e foarte bine. Cu un ochi se poate arunca manusa: a fost un esec. P-asta mi-l asum eu. Cu celalalt ochi insa se poate masura bucuria: a fost si un succes. Iar asta nu e al meu.

Cu siguranta insa ca totul se invarte la mijloc, astfel ca din amandoua imi asum cat se cuvine. Doar e ziua mea si cel putin azi gust din fiecare cate putin. De pofta.

Pe terenul 7 al complexului sportiv Billie Jean King, in urma cu trei ani Raluca Olaru si Mihaela Buzarnescu au jucat si castigat finala de dublu. Azi, pe acelasi teren, inca o romanca a bifat utima faza. Ceea ce, din nou, eu spune ca e bine.

Timpul isi numara secundele si ma atentioneaza ca trebuie sa termin de scris. Asa si e, urmeaza un zbor lung deasupra norilor.
In cateva zile voi afisa si ceva poze si premierea, pana atunci insa va doresc saptamana usoara si spor la scoala tuturor invataceilor. Nu uitati insa de educatia fizica asa cum, din pacate, altii o fac.

Din New York,

Cu drag

Finala de grand slam

Zilele de ploaie sacaitoare au acaparat New York-ul impingand inca o data adaptarea umana in fata multor altor laturi. Batalia nervilor a devenit apasatoare rupand din ritmul si concentrarea instalate de cateva zile constituind avantaje sau dezavantaje imediate pentru jucatori, o stare de fapt ce nu poate decat a fi acceptata si mai putin blamata. Nu ai ce face, inseamna pana la urma experienta.

Asa cum am updatat in articolul anterior juniorii au jucat indoor departe de Flushing Meadows, ocolind stropii de ploaie si intrand sub umbrela protectoare a unei sali cu multe terenuri. La simplu s-a produs surpriza, singurul ramas in cursa ( ca si favorit al hartiei ) fiind australianul Tomic, in timp ce la dublu Ema si Nop au castigat in doua seturi semifinala avansand astfel intr-o noua finala de turneu de grand slam de juniori.

Imi ramane insa ciuda enervanta ce inca imi provoaca mancarimi. E poate greu de exprimat, insa uneori cand te afli la momentul potrivit in locul potrivit trebuie doar sa fii atent ca celalalt ce sta la coada sa nu i se ofere nici cea mai mica sansa de a trece inainte. Caci o va face la cel mai mic semnal. Trebuie sa lupti, sa tragi, sa dai tot ce poti. Nu dureaza mult, dar efortul va fi rasplatit.

Cand joci de la egal la egal e vorba de concentrare, astfel ca totul se poate intampla. Cand esti la extreme insa trebuie sa dai tot ce poti sa fii incapatanat cu tine: esti in dezavantaj muncesti mult, esti in avantaj pastrezi ce ai acumulat. Pentru amandoua lupti, intr-un mod diferit, dar pentru amandoua e nevoie de o alta abordare.

Sunt jucatori si jucatori, fiecare joaca diferit in aceste conditii, dar cei mai buni sunt cei ce invata sa pastreze avantajul. Toti lupta la egalitate, toti muncesc cand au de recuperat, dar putini sunt cei ce inteleg ca nu e timpul de cadouri atunci cand conduc. Ai scapat momentum-ul, ai scapat si locul din randul oportunitatilor.

La inceput ii putem spune adaptare, dar pe timp ce trece devine automatism de urmat cu strasnicie.

Munceste pentru puncte, concentreaza-te sa faci primul pasul in fata si NICIODATA nu face cadouri inapoi cand te-ai distantat. Pune-l sa munceasca la randul lui asa cum si tu ai facut-o la randul tau.

Am avansat frumos in timp gustand in acelasi timp din placinta plina cu ciuda, o parere de rau ce ma agaseaza de doua zile incoace, un sentiment ce doare ca naiba, o realitate ce pana la urma a trebuit sa existe. As fi dorit insa nu aici, nu acum. Cine are insa dreptul sa aleaga asemenea lucruri?

Intr-o zi de 13 a unui septembrie innegurat undeva departe de casa pe taram american pot spune ca am avansat frumos in timp petrecand o zi speciala intr-un moment special cu o finala de grand slam, o aniversare si un gust amar ce tinde, totusi, spre dulce.

Rezultatul finalei il veti culege singuri, probabil ca nu voi mai putea updata la timp ceea ce se va intampla peste cateva ore. Oricum o fi, bucuria exista si ar trebui sa existe la cotele la care merita. Pentru mine insa ciuda va fi la acelasi nivel: Elena Bogdan putea sa castige acest turneu de grand slam in proba de simplu.

Din New York,

Cu drag

Update-uri

Ploaia marunta macina spectacolul sportiv intrerupand pana la zero orice urma de miscare. New York-ul este descoperit vizibil la acest capitol, alaturi de Paris suferind din plin atunci cand conditiile meteo devin nefavorabile.

Deocamdata nu se intampla nimic. Se sta si se asteapta. Urmeaza update-uri mai incolo.
Update: ziua de vineri a trecut repede, nimic fiind cuvantul zilei in New York in ceea ce priveste tenisul outdoor. Fiecare si-a omorat timpul in asteptarea deciziilor, majoritatea optand pentru pregatire in sala de forta.
Update 2: inca ploua la New York si azi sambata. Juniorii au fost mutati la un club cu terenuri indoor undeva la peste o ora de mers cu bus-ul, azi jucandu-se sferturile de finala si semifinalele probei de simplu precum si semifinalele probei de dublu. Diseara tarziu aici, dimineata devreme acasa Elena Bogdan va juca pentru un loc in finala de dublu.
Din New York
Cu drag,

O zi grea ...

Ma mananca palmele de ciuda si ma intreb un pic abatut: ce doare mai mult, faptul ca pierzi sau faptul ca ai fost atat de aproape de a castiga? Cred ca amandoua in acelasi timp, poate un pic suparare pentru infrangere si poate un pic dezamagire pentru ca a fost aproape de a castiga.

Nu prea am starea sa scriu, uneori insa ajungi sa vrei sa te descarci asa cum poti. Nu e cazul, insa privesc inapoi la o zi ce putea fi altfel, nu plina de bucurie, ci macar nu asa trista. O lupta insa mereu are un castigator. Nu intotdeauna e si invingatorul de drept, dar sportul e o felie a unor fenomene ce uneori nu au explicatie.

In fiecare zi se spune ca poti invata ceva, dar pentru mine sunt zile ca acestea in care nu vreau sa invat nimic. Nici nu vreau sa stiu ca exista. Dar ele fac parte din ceea ce imi place sau ne place sa facem. Si astfel le accept. Au fost, au trecut, dar ele raman cumva agatate.

Ema a pierdut la simplu, a castigat la dublu, dar pentru cateva secunde puteam spune si altfel. Si pentru asta imi e ciuda. Caci uneori trebuie sa treci praguri pentru a putea face mai mult. 

Antrenorul trebuie sa treaca primul peste pentru a putea merge mai departe. Azi am facut-o, dar de fatada. Nu am putut ascunde totul. 

Ma mananca palmele in continuare. Cred ca insa de cat am batut din ele. Si a fost atat de aproape.

Cu drag

Partenerul

La simplu, fiecare meci presupune un adversar si un partener. Este important sa fie doi contra unu pentru a castiga, cu atat mai mult cu cat in conditiile unui turneu de grand slam totul este cel mai inalt nivel.

Cine e adversarul? Cel din partea cealalta a fileului.

Cine e partenerul? Cel pe care nu-l vede cel din partea cealalta a fileului in fata lui.

Se spune mereu ca la simplu joaca unu contra unu, dar de fiecare data apare si al treilea, in functie de ce unghi vorbim. Iar acum vorbim dpdv al sportivului meu, sa spunem. Astfel, daca jucatorul meu isi face partener interiorul, cu siguranta are solutii pentru a castiga. Daca nu isi face aliat interiorul, atunci are doi dusmani si asta il poate face vulnerabil.

Cand cei doi sportivi joaca fiecare isi observa altuia punctele bune si punctele slabe. Ajung insa intr-un punct in care, daca se joaca de la egal la egal, conteaza al treilea. Evorba de concentrare. E vorba de momentum.

Cand esti in spate ai de munca. Cand esti in fata ai nevoie de disciplina. Cand esti de la egal la egal ai nevoie de un partener. Sunt lucruri clare, dar nu asa usor de aplicat.

Se intampla ca de cele mai multe ori sa iti faci cu greu un partener. Fara doar si poate fiecare vrea sa castige, isi doreste sa fie asa cum ar trebui ca sa castige, dar are deja doi adversari si, cel mai important e cel de langa el. 

"Nu ma pot concentra!" ... se intampla, dar nu o sa cada nimic din cer ca sa schimbe asta. Ochii care cauta solutia sunt lipsiti de putere, caci aliatul nu e pe margine, e chiar langa el. Uneori insa cel de pe margine trebuie sa preia la timp atributiunile pentru a putea reintroduce sportivul in lupta, dar, asa cum am mai spus, e un lucru delicat. Uneori e prea tarziu pentru a mai schimba soarta meciului, uneori nu.

Ce se poate face? Trebuie scormonit dupa aliat. E un partener ciufut, dar odata ce il trezesti, devine de nadejde. Nu cred ca exista o metoda standard, cred cu tarie ca exista incercari. Nu conteaza numarul lor, dar de la jucat pe picioare, incurajat, strans pumnul, schimbat tactica, trageri de timp, discutii cu arbitrul pana la chiar dat cu racheta, tipatul scurt se poate incerca orice. Nu e vorba de unsportmanlike conduct, e vorba de stari ce apar si trebuie depasite, e vorba de solutii cand esti la greu, e vorba de a invata fiecare ca cel ce nu se vede este un partener daca vrem sa fie.

E vorba intr-un final de a cunoaste limitele ce nu se vad niciodata, dar ele exista acolo undeva.

Detalii despre scor si toate cele din randul juniorilor dati click pe FRT, Opentenis si Tenidecamp.ro

Din New York,

Cu drag

De neuitat

Cat de frumos poate fi insa tenisul? De atat de multe ori incat uneori uiti ca e din ce in mai greu.

Aproape de miezul noptii Novak Djokovic a acordat interviul de rigoare dupa victoria in trei seturi impotriva lui Stephanek , apoi s-a indreptat spre banca, a luat o racheta si pret de cateva minute bune l-a imitat pe John McEnroe. Multimea a inceput sa aplaude, sa ovationeze, sa fluiere, sa guste din plin spectacolul oferit. Sarbul savura “placinta” lui favorita.

Intr-un final a terminat reprezentatia si aproape ca a ajuns la banca, dar nu a apucat sa mai faca nimic decat sa priveasca perplex cum John McEnroe a venit alergand, imbracat in camasa si pantaloni de stofa si inarmat cu o racheta, a intrat pe teren si l-a provocat la tenis.

Daca pana atunci clovnul era singur pe teren, din momentul acela showman-ul de drept devenise fosta mare glorie americana si, de parca nu ar fi fost destul, McEnroe ii intoarce rapid reprezentatia: se aseaza la serviciu si pret de cateva secunde bate mingea asa cum Novak o face.

Au urmat cateva schimburi scurte, dar magia fusese consumata.

De neuitat acest episod rar ce sparge tiparele incrancenarii zilnice, amintind la rece ( ce e drept ) aspecte ingropate de timp.

…

Intr-o cu totul alta directie, in aceeasi categorie “de neuitat”, ramane pentru mine exemplul de (ne)urmat al Verei Zvonareva din meciul cu Flavia Penneta:

1) De urmat pentru ca a luptat cu genunchii bandajati

2) De neurmat pentru felul in care a luptat.

Stau si ma gandesc uneori la ceea ce se invata din aceste meciuri de catre sutele de mii de copii aspiranti la un loc pe arena Arthur Ashe: sa lupte pana la epuizare sau sa se chinuie pana la epuizare. Inteleg lupta asa cum e ea azi, dar nu inteleg chinuiala, argumentand ca daca intri in meci ai tot dreptul sa lupti, dar nu si sa te autoschilodesti emotional.

Nu e insa si ceea ce conteaza pentru Zvonareva pentru ca acest comportament pe teren o si ajuta, rezultatele fiind martore. Acumuleaza o cantitate uriasa de energie negativa ce trebuie consumata urgent pentru a genera pasi constructivi imediat. Acesta este un raspuns palpabil. Astfel nu vad de ce ar face tot balamucul acela. Se poate discuta si despre rutine individuale de mobilizare si pastrare a nivelul optim de activare neuro-musculara. E si acesta un raspuns palpabil.

Exista ambitie, exista dorinta, exista atitudinea sa faci tot ce poti pentru a castiga sau atitudinea de a nu accepta infrangerea. Asta inteleg. Dar nu ar trebui sa existe macar o limita dintre lupta si schingiuire?

Pe de alta parte, daca jucatoare ca ea s-ar calma rezultatele s-ar diminua. E ca si cum nu ar mai avea nerv, parca ar fi legume miscatoare. Ar face implozii repetate ce distrug mai rau decat exploziile, ar fi un continut nou in acelasi ambalaj ce pur si simplu nu sunt pe aceeasi unda, ar fi roboti robotizati de incordarea cauzata de energia negativa acumulata. Putine sunt cazurile in care schimbarea aduce outcome-ul sperat. Unul este Federer, dar el este o exceptie.

Ceea ce ma face sa spun ca pana la un punct teoria caracteristicilor individuale poate fi sparta prin modelare in perioada copilariei. Nu cred ca poate fi schimbata, dar cu siguranta poate fi imbunatatita. Sunt unele obiceiuri ce se formeaza de obicei din dorinta excesiva sau frica excesiva in perioada primelor lupte competionale cam pana la varsta junioratului ce se cristalizeaza treptat daca nu exista sprijin din exterior. Ulterior va fi extrem greu, nu imposibil, insa presupune un efort urias din partea sportivului ce trebuie sa si castige cu un altfel de “obicei”.

...

Elena Bogdan a terminat primul meci invingand in doua seturi sportiva japoneza Miyabi Inoue, cap de serie numarul 13 si castigatoarea Openului Canadei de saptamana trecuta. Greul d-abia acum incepe, si desi a eliminat un cap de serie incomod dupa un meci jucat bine tactic, ceea ce va urma devine din ce in ce mai imprevizibil si nu mai usor cum s-ar parea.

Din New York,

Cu drag,