Ce as face eu ...

... daca ar trebui sa invat un copil tenis? Azi. Nu ieri, caci imi aduc aminte ce am facut acum ceva timp, destul de vag ce e drept, cu micii invatacei dornici de tenis. Si nici maine, ca nu cred ca as mai avea puterea.
Deci, ce as face eu azi cu un invatacel?
Cred ca l-as invata corect miscarile. O spun oarecum indoit caci cu siguranta parca l-as invata corect deplasarile inainte de toate. Cand ai un copil al altuia poti face ceea ce vrei pana la urma, ca daca strici nu e al tau, iar daca faci bine oricum nu te apreciaza nimeni. Nu? Ce te faci insa daca e copilul tau acel copil din fata ta? Upss, ciulesti urechile bine si aproape ca nu mai faci deloc alandala sau in bataia vantului cald de vara. Incepi sa faci corect. Incepi sa vrei sa faci corect. Incepi sa iti doresti sa faci corect. Incepi sa faci ceva cu totul diferit. Incepi sa te implici?
Si aici am o dilema: ce inseamna "sa inveti corect tenis"?
1. Probabil sa iubesti meseria de invator prin prisma sentimentelor si mai putin a banilor
2. Probabil sa iubesti copilul din fata asemeni copilului propriu tratat egal in fata informatiei si a experientei de viata ce trebuie impartasita
3. Probabil sa il inveti tehnica de lovire in asa hal incat zambetul reusitei sa apara constant. Eficienta. Pragmatism. Usurinta in miscare. Mai putin frumusete. Mai putin estetic. Mai putin ca Federer. Poate mai mult ca "asa cum vrea el"?
4. Cu siguranta sa il inveti sa fie liber pe teren. Ca deplasare. Ca si comportament. Sa fie comfortabil. Sa fie el. Cum e insa el?
5. Probabil sa creezi un nou inceput de materie de predat. Unic. Irepetabil. Cu timp pierdut. Nervi. Rabdare. Ambitie. Nu ale tale ca si invatator. Doar ale lui ca si invatacel.
Ce as face eu pana la urma? Greu de spus. L-as invata ce insemna miscarea sportiva totusi. Cat de corect? Atat cat sa isi atinga scopul. Cand va fi suficient de abil sa stie care este scopul lui? Ehe, pana atunci voi decide EU ce e corect sau nu!!! Uffff si uite asa o luam de la capat, pentru ca a invata nu e totuna cu a face corect ceea ce EU cred si mai putin cu ceea ce EL simte.
PS: eu nu l-as da la tenis pentru schingiuiala. Pentru orgoliu. Pentru satisfacerea vreunui carnagiu interior. Poate pentru altceva. Deocamdata nu am de unde sa stiu. Nu stiu cum e sa ai copii. Ma multumesc sa testez pe ai altora. Asa e corect?
Cu drag,

Dusmanul

In toti atatia ani in care am urmat pasiunea de face coaching din dorinta de a fi de folos am invatat ca in fiecare zi poti progresa daca si esti de acord cu acest lucru, dublat impardonabil de capacitatea de aplica ce tocmai ai ingurgitat si finalizat simbiotic cu necunoscutul, sansa sau destinul ce ar trebui intr-un mod ciudat sa bata inspre tine la momentul potrivit.
Am invatat de asemenea ca nu e de ajuns ca eu ca antrenor sa imi dezvolt permanent propria persoana, ci ca pentru a fi de folos trebuie sa inteleg persoana din fata in intregul ei, pe si in afara terenului de tenis, ajungand a comunica TOTUL pe intelesul ei si nu al meu. Am continuat constant sa fiu atent la ce am in fata pentru a putea analiza la rece solutii viabile ajungand de tot atatea ori a trai vieti paralele alaturi de ei ... sportivii.
Si parca niciodata nu e de ajuns cu invatamintele, am reusit a intelege faptul ca toate astea nu ar avea loc fara aportul sistemului, un aport ce sigur ca de cele mai multe ori il putem analiza ca fiind sau nu constructiv, un element esential ce sistematizeaza oarecum locul meu, al lui ca sportiv si al restului intr-un raft de bibiloteca dornic de exploatare.
Am tot scris si spus multe despre sistem aruncandu-ma singur de buna voie in prima linie a frontului de razboi, un razboi al intereselor meschine ce si-a folosit armele la liber atingandu-ma periodic pentru ca am aparat valorea, dreptatea si drepturile sportivilor. Am preluat nevoile si doleantele sportivilor si am cerut respectarea lor in fiecare mediu in care am intrat. Si asta m-a costat.
Daca am regrete pentru felul in care am perceput sa lupt alaturi de sportivi si respectarea drepturilor lor acesta este unul: mi-am facut dusmani din cauza altora, pentru nevoile altora, fara fi razboiul meu. Este poate greu de acceptat faptul ca tragerea ponoaselor le suport eu, dar cineva trebuie sa culeaga si gunoiul. Si responsabilul de serviciu sunt eu.
M-am certat cu Haradau, am dat mesaje Ruxandrei Dragomir, am facut ca trenul in biroul contabilului sef Catuti la Olimpia, am invocat regulamente nerespectate arbitrilor de turneu, am contrazis pe Caravan, am discutat in contradictoriu cu Nea Alexe, cu Itu, cu Ursuleanu, am cerut explicatii Dlui Dimofte ( Dumnezeu sa il odihneasca in pace ), cate dracu nu am facut ... Am facut sedinte cu Teo Cercel, cu Dl Ghipu, cu Simina Angelescu ( preparatori fizici si psihologi ). Ba am reusit sa intru in contradictoriu si cu Silviu Zancu in urma articolului "Sfarsit de criza?" ( ultimul paragraf ). Si apropo, pe langa ca nu de Zancu era vorba acolo, cuvantul "mizerie" folosit de mine este adresat celui care face asta si nu lui Zancu care sa spunem ca are o alta abordare a aceleiasi probleme constructive. Dar am facut-o si p-asta. Am discutat in contradictoriu cu parintii incercand sa fiu sprijin si nu de putine ori rezultatul a fost dezastruos: intreruperi de colaborari.
Maica maiculitza ... si nu mai adaug timpul pierdut pentru a rezolva si altele. De ce atatea lupte? Pentru ca sportivii cer. Si cineva trebuie sa le dea ceea ce ei cer.
In tot acest timp am luptat pentru a oferi sportivilor ceea ce au cerut. Stiu cu mana pe inima ca nu putine au fost cazurile in care am si gresit. Stiu insa ca am si intrat cu capul inainte intr-un razboi in care victimele colaterale sunt cele mai cautate, intr-in razboi in care antrenorul nu are drepuri, doar obligatii. Exact ca si sportivii cei carora numai asta nu am vrut sa aiba parte.
Nu am enumerat pe toti cei carora le-am provocat suparari, caci sunt multi. Nu am enumerat pe niciunul cu care am colaborat, caci nu exista. Insa ... stiu, simt si o spun cu tarie ca niciunul dintre cei enumerati nu imi este dusman. Niciodata nu au fost. As fi vrut sa faca exact ceea ce sportivii au cerut, uneori poate prea repede, uneori prea evident, uneori prea mult. Acum, poate unii si citesc, le spun ca imi pare rau. Am facut ceea ce am crezut ca este de datoria unui antrenor implicat in performanta, si nu pentru mine, ci pentru ei.
Exista insa si un dusman, cel pe care sunt cu ochii pe el, acel cineva de care scriam tot in articolul "Sfarsit de criza?". Incerc sa fiu calm, sa fiu responsabil si sa aman cu tarie ceea ce am de spus. Incerc sa gasesc solutiile cele mai diplomatice ce nu pot provoca pagube umane sau de constiinta. Incerc de ceva vreme si voi incerca si pentru ceva vreme. Incerc din rasputeri ...
Imi raman insa cateva ore de liniste pana la o discutie destul de decisiva pe un alt plan ( dar tot profesional ) ce imi afecteaza oarecum viitorul. Sper ca persoana in care cred cu tarie sa mearga mai departe asa cum potentialul ei o poate face, un raspuns negativ schimband de la sine multe. Sau aproape totul.
Am scris mult, dar am fost destul de incarcat. Cum sunt la capitolul "spune coach ce ai pe suflet" inchei cu un lucru trist, dar asta e: dupa Roland Garros Juniori 2009, in prima duminica de dupa, zi a saptamanii in care Elena Bogdan castigase primul titlu intr-un turneu la senioare am luat decizia de a renunta la colaborarea cu Elena Bogdan. O decizie cumulata si datorata unui cuantum de doi factori, factori ce dpdv personal imi limitau posibilitatea de a o sprijini pe Ema la maxim. Din nou, cu aceasta ocazie, ii multumesc si o felicit pe Ema pentru tot, sperand ca undeva acolo nu m-am certat cu atatea persoane degeaba si, ca, am reusit sa fiu de folos cu ceva.
Ufff ... acum gata, sunt mai linistit, dar trebuie sa fiu gata de nunta caci diseara unul dintre cei mai buni prieteni isi uneste destinele. Yuhuu, asa da.
Cu drag,

Cum o fi?

Cum o fi sa umbli pe luna? Dar cum o fi sa muncesti in mina? Sau sa conduci un bolid de formula unu? Cum o fi sa simti aceste senzatii pentru a putea macar sa faci o comparatie cu ceea ce faci defapt zilnic? Tu. Eu. Noi toti?
In stanga si in dreapta aproape mereu vocalizele umane curg fara incetare: e greu, sunt probleme, nimic nu merge. O spun eu antrenorul, o spune el vanzatorul, o spune ea directoarea de banca. Cum o fi insa la austronaut, la miner, la profesionistul pe patru roti?
As vrea sa stiu ca macar cand EU o spun sa fiu constient de ceea ce spun. Sa fiu un pic mai in masura de a cuantifica greutatile inainte de a improsca galagios vorbe. Sa pot sa apreciez si ceea ce fac in relatie cu ceea ce cred ca altii fac. Cum o fi?
Probabil altfel, mai bine sau mai rau. Deocamdata stiu cum este acum. Si cum credeti ca e?
PS: in ciuda faptului ca prin definitia celorlalti a fi antrenor de tenis este ceva asemanator boemului, pot spune ca nici pe departe nu asa. Dar nici greu nu e daca ma gandesc ca undeva am citit cam ce face un miner. Cum este totusi ca antrenor? Asta stiu, as vrea insa sa inteleg cum ar fi fara greutati. Cu siguranta nu asa frumos.

Cum o fi sa fie la toti la fel? Depinde de fiecare ...
Cu drag,

Update in noapte

In sfarsit s-au pus cap la cap toate materialele ... uploaduri, editari, rearanjari, denumiri, adaugari, finisari si tot tacamul ajutat si de o conexiune in criza la internet, ceea ce face ca miezul noptii sa aduca oftatul prelungit de usurare: update reusit! Cred :)
In dreapta paginii se pot vedea cateva dintre amintirile focalizate cu telefonul, aparatul de fotografiat al Emei sau al celor de la Opentenis ale trecutului nu prea indepartat, un fel de dovada imediata a primului paragraf. Ufff, chiar a fost update :)

@roxana
Multam frumos de cele doua variante ( engleza si romana ) ale lui Eric Berne trimise pe email, astfel ca cat de curand voi onora sedinta de tenis promisa. Rugamintea e ca la acelasi email sa trimiti un numar de telefon la care voi suna cat de curand.

@jamaik
Ce pot spune decat welcome back! Placerea e de partea mea sa te vad jucand sub forma de miscare, caci acel ras ironic ramane daca arunc cu privirea spre loviturile tale. Astfel, urneste-l pe Alecu si weekend dupa weekend va astept la tenis, completand de complezenta: chiar se poate invata ceva de la un amator. Nu si in cazul tau, desigur :) Glumesc ...

@misu&stefan&restul echipei
Nu-i stiti. Mai ales pe "restul echipei". Nici nu cred ca trebuie. Mai important e sa vedeti ce a iesit cu gazonul acela de care spuneam. E si munca lor acolo pe langa multe altele. Super.

@anonim
Cu to(n)tii vrem poate prea mult, probabil ca si tu faci parte din gasca. Ramai un visator modern al clasicului din pacate, caci oricat ai dori vei citi ce? Exact, nu te supara din nou.

Saptamana frumoasa si spor la treaba,
Cu drag,

Amatorul

Ce te poate invata un amator in tenis? Aparent destul de putine, daca nu mai nimic ar spune repede "licentiatul" in d'ale tenisului, razand si un pic ironic. Pe undeva nu il poti condamna, are si el dreptatea lui, caci stangaciile omniprezente contravin fluxului coordonat al celui ce joaca tenis intr-un mod sa spun mai ordonat.
La o analiza mai atenta, exista si o parte plina a paharului: poti invata destul de multe de la un amator, de la lucruri marunte pana la observatii mai complexe. Amatorul iti "dezvaluie" instinctual perceptii despre joc intr-o maniera extrem de simplista, in acelasi timp insa si extrem de eficienta.
Exista si un exemplu: dati unui amator 4 mingi si veti vedea cum le va irosi destul de repede in joc. Reduceti cuantumul mingiilor si veti vedea cum amatorul va tine mai mult mingea in joc. Ajungeti sa lasati o minge in joc si, incredibil, tenisul se joaca ( ce e drept, cu stangacii, dar se joaca ).
Transferam invatamintele la toate grupele de varsta si in special la copii, adaugam o tema pe puncte si culegem roadele.
Putem spune ca am mentinut rasul ironic, dar si ca am invatat ceva de la un amator?
Cu drag,

Cine citeste ce?

Interesanta ipostaza: "cine" ... "ce"... mai si citeste? Cate o carte, cate un ziar, cate un raport al vreunei comisii parlamentare, cate o reclama postata pe marginea drumului, cate un articol online, poate vreun blog, de ce nu vreun gand al celui din fata?
Am ajuns de nevoie la centrul national pentru a ridica ceva materiale sportive pentru o sportiva ( oferite de FRT ) si m-am oprit brusc in fata unei usi cu geam termopan pe care era lipita o foaie A4 scrisa la calculator. Am urcat cele doua etaje pentru a da cu semnatura si a ridica efectiv materialele, am comunicat cuvinte ( cred ) pret de cateva minute, apoi am coborat ganditor. Cine a citit ce? ... eu am citit foaia afisata sau ei blogul meu? Nu de alta, dar pe foaie scrisa se invoca aplicarea tinutei sportive obligatorii, printre care printr-un fontsize marit iti sarea in ochi cuvantul "tricou". Cum stiu din surse credibile sau din pura plezneala ca cineva a citit articolul cu pricina, pot raspunde bucuros ca eu am citit foaia si nu ei blogul. Cu drag, cu respect, cu o oarecare impacare. Asa da, insa nu inteleg intepaturile intepatoare, desi le accept. E posibil sa mi se fi parut totusi. Si asta o accept.
Am mai citit ceva impins de curiozitatea insurubata de Andreea si Gabi de la Opentenis. Stiti cumva cine e Toma Coconea? Vreun ministru? Vreun director? Vreun barosan? Nici eu habar nu aveam pana in ziua cu pricina. Ce am descoperit? As spune un miracol uman sau mai bine zis o comoara nationala. Si culmea, tot din sport, de acolo de unde "cine" mai si citeste "ce" anume? isi infunda canalele cu fecale informationale. Mai putin cu sport. Exceptand, pe undeva, ce a facut Tolontan. In rest? Numai si numai aiureli si abureli departe de miezul cautat de noi cei infometati de cate ceva de citit, asa cum e fost si super stirea despre aspectul fizic al Simonei Halep. Bravo voua ziaristilor, reusiti sa va afundati in ridicol. Si asta incepe sa puta. Cam rau, mai ales ca a venit si canicula.
Revenind la Toma, sper sa reuseasca sa castige titlul in Alpi. Cine e el totusi? Descoperiti si singuri, merita sa cititi. Ca nu degeaba spuneam "cine citeste ce?" ... si dupa dati comment daca am avut dreptate. Cateva poze le puteti absorbi aici, iar si mai mult despre el si ce are de cucerit puteti descoperi si aici ( pe langa site-ul personal ).
Ca sa nu o lungesc, cer personal o favoare: mi s-a recomandat o carte - Eric Berne, "Games People Play" ( "Jocuri pentru adulti" in traducerea in limba romana ) pe care nu o gasesc de cumparat. Stie cumva cineva unde as putea sa o gasesc? Sau daca voi o aveti va rog a mi-o imprumuta pentru cateva zile. Si recompensez cu o sedinta de tenis la cerere. Multam fain.
Cine citeste ce? Eu as citi cartea amintita, voi?
Cu drag,

Ce cred eu?

Cred ca inca o data manipularea maselor se dovedeste a fi o strategie eficienta de redirectionare a atentiei catre altceva in timp ce in alta parte se intampla, in acelasi timp, lucruri mult mai grave. Mai dure. Mai pline de insemnatate sociala in primul rand. Exact amanunte interne de ordin politic ce nu se vor afisabile pe un ecran tv atata timp cat nu e cazul de un tam-tam ce ar putea dauna intereselor greilor impovarati de tactici electorale ce or sa vina.
E Ridzi vinovata? Da. A spus-o si ea, ocolit, prin prisma deficitului de comunicare. Cred insa ca si a deficitului de experienta, nu cu oamenii, ci cu sistemul, caci un bun conducator este cel inarmat cu consilieri de calitate. Nu si in cantitate. Ori aici vorbim de sport, domeniu in care singurii ascultati au fost consilierii de ordin politic. Deci, normal sa plece Bellu? Cred ca da, desi, asa cum vad eu, nu asta a fost bubita, poate doar faptul ca atunci cand a vorbit nu a fost ascultat.
Am citit ca Ridzi nu si-a asigurat spatele? A stiu ea ca cel ce ii spune ce sa faca defapt avea nevoie de o ofranda publica? Nup, dar acum a aflat. Vinovata tot ramane, indiferent de ce am spune, dar cu tarie insa cred ca e vorba de un scenariu. La scara larga.
De ce sa declaram sportul in colaps si mai ales cine sa faca asta unui minister aducator de medalii alias impliniri? Cred ca pentru a devia tonele cuvinte ce trebuie sa curga din obligativitatea parsiva de a avea mereu si un exemplu rau. Adica, cineva trebuie sa spele pacatele turmei si de data asta a cazut dna ministru, un exemplu negativ de care sistemul se va descotorosi pentru a putea merge in liniste mai departe. Caci agitatia, asa cum scrie presa, e in alta parte.
Si stiti de ce cred eu asta? Prea s-au intarziat trimiterea banutilor catre federatii si directiile judetene de sport luna de luna, desi in fact lucrurile au stat si altfel. Adica banii au fost la timp. Intarziati un pic din ordinul principalului ordonator de credite al ministerului: prim-ministrul.
Dar, in afara a ceea ce cred eu, lucrurile sunt destul de naspa. O campioana olimpica nu isi primeste indemnizatia, in timp ce cativa pusti beti manga primesc cateva minute de muzica pe plaja. Ce cred eu? Ca mai bine le plateau avansul pentru prima casa la cateva zeci de tineri si sportivi, asa ca sa putem spune ca Ministerul Tineretului si Sportului s-a ocupat de amandoua laturile.
Ce mai cred eu? Ca totusi am putea sa facem si ceva pentru sport. Ceva palpabil. Nu stiu, nu am idee despre ce anume, dar nu ceva mare. Mai bine mai multe mici.
Cu drag,

Exista si bucurii

Sa stiti ca exista si bucurii. Nu multe, nu mari, nu prea dese, dar am impresia ca exista. Cred ca depinde de ceea ce incarca si satisface pe fiecare. Cred ca depinde de reusita unui obiectiv propus. Cred ca depinde de mine. Sau de tine. Sau de noi. Sa ne facem o bucurie. In sensul bun dragii mei.
Ce poate fi mai bun dupa o zi de munca decat o placinta cu visine? Calda, mirositoare, apetisanta? Raspund simplu: ce-l ce ti-o aduce. Si daca sunt mai multi bucuria se dubleaza. Sau se tripleaza in cazul meu. Iar daca vin pe nepusa masa din proprie initiativa atunci ramai fara cuvinte. Doar cateva: de multumire. Probabil am meritat sau am facut ceva bine in afara de "critica" si "munca". Nu am de unde sa stiu, doar am cules momentul. O bucurie simpla, dar atat de mare, oferita de sportivi. Si nu oricare.
Si cum parca o bucurie nu vine niciodata singura ... dadeam la lopata, cazma, grebla. Am incercat sa amenajez un fel de gradina cu un fel de gazon la intrarea terenurilor de tenis ( ce va iesi asta e altceva ) si aud o voce de copil.
"Dupa ce termin karatele vin sa ma joc si eu cu tine la pamant".
"Da nepotelule!" ... si inima s-a umplut din nou.
Avem nevoie si de bucurii pentru a putea merge mai departe. Cred ca uneori cautam mult prea mult acul in carul cu fan in goana nebuna dupa bucuriile mari. De cele mai multe ori insa bucuriile mici aduc cu ele satisfactii mari.
Si, poate, ele nici nu trebuie cautate. Doar putin provocate?
PS: voi incerca, promit, sa fiu mai scurt si mai clar pe blog. Cat voi putea. Dintr-un motiv simplu: se pot isca neintelegeri. Si nu asta vreau, caut sau provoc ...
Cu drag,

Sfarsit de criza?

Am auzit la televizor raspicat si pe silabe: re-ce-si-u-ne! Si asta acusica cateva zile tocmai de la marinarul number one al Romaniei, cred ca inainte de a pleca cu un avion norocos airfrance de acasa spre departe de casa. Daca asa spune omu' asa o fi, caci nu cred ca abereaza de data asta.
Azi am primit pe mail cuvinte putine, dar poze sugestive:




Dupa cum vedeti in spatele imensitatii cenusii de tip zgura intrata la babord exista noul gard "olimpian" umplut cu bannere verzi, mai inchise, mai deschise, mai cu scris, mai fara scris, insa, asa cum ma asteptam, in lipsa mea s-a infiintat sectia de scufundari si sapaturi adanci in moloz cat ai bate din palme, caci asa cum imi spunea Marius Comanescu: "faci ce faci si dai la oameni in cap de nu te lasa in pace!" am crezut ca s-a infaptuit cand am vazut aceste poze. Asa ca trebuie sa ii dau dreptate lu' nea Basescu ca acasa e criza frate.
Eh, pe uscaciunile astea financiare ale prezentului udate totusi de potoape impresionante exista o luminita undeva intr-o institutie ce, din exterior vazuta, anunta elegant: sfarsit de criza. Printre auzite si vazute, am si citit cateva randuri ce cumulate cu altele imi provoaca multumire si, in acelasi timp, uimire: "Federatia Romana de Tenis cauta, in vederea angajarii incepand cu data de 01.08.2009, 4 antrenori federali."
In sfarsit un segment neatins pana in prezent de multe decenii este scormonit bine si dezvoltat pe masura de noua conducere, un plus binevenit in schema unui sistem ce se doreste functional. Dar apropo, inainte de a merge mai departe, mi-am adus aminte de o intrebare intrebatoare: cu nea Dron director tehnic ce se aude? Ca si aceasta functie, dpdv personal, este o chichita a sistemului. Ramane functia sau pleaca posesorul ei? Scuze pentru indiscretie.
Unde e uimirea? Pai daca marinarul anunta recesiune, ce cauta echipajul sa se rascoale? Sa fie vorba de angajari in schema unei federatii platite din veniturile proprii ale omului-miliard intr-un timp in care posturile bugetare sunt blocate pe termen nelimitat? Este o solutie, de ce nu, un retur silentios la criza omniprezenta intr-un sport ce sfideaza greutatile cat ai zice peste. Sunt uimit, nu zic nu, sa aduci, pe langa o secretara si o contabila-sefa inca patru oameni dornici de schimbare. Fara suparare, sper sa fie a tenisului si nu a altceva dosit in pantaloni - buzunar mai explicit, sa nu care cumva ca masculii sa interpreteze altceva.
Una peste alta treaba se misca in noua federatie, un drum urmat asa cum se trambita in campanie ce sincer ma bucura cel mai mult, caci au facut bine ca nu s-au luat la tranta cu "insurgentii", vorba unui vicepresedinte mustacios. Uppsss, si singurul cu mustata.
Deci, multe bune, dar am si eu una de final: la CNT se poate face si tenis? Sincer. Ca de cand s-a eficientizat activitatea acolo nu prea vad cum as putea sa dau cu mingea peste fileu in conditii de performanta si asta nu datorita faptului ca se punea problema ( de altfel super ok din partea unui manager intr-un cu totul alt domeniu) ca pana SI loturile nationale sa plateasca niscaiva ceva banuti la casierie pentru prestatia sportiva ( bineinteles ca comitetul director a respins propunerea, dar NU in unanimitate!!! ) ci pentru ca mirosul degajat de transpiratia ce se prelinge de pe suncile hidoase afisate la vedere ale celor ce aduc miliardul este mult peste ceea ce pot ingurgita vizual. Cu tot respectul, tineti-va tricoul pe marsupiu cand jucati tenis, caci inca este scris Centrul National de Tenis si nu Centrul National de Strand Public.

PS: ma alatur si eu protestelor fotografilor ce au legatura cu noul cod penal. Sper ca fotografiile de mai sus sa nu imi aduca vreun dosar penal pentru tulburarea intimitatii bazelor sportive singure pe timpul ploilor torentiale.

PS 2: in Mont de Marsan ploaia a spalacit atmosfera incendiara, un bun venit la timp. Cat despre Ema, pot spune ca a reusit cea mai buna victorie de pana acum contra Sophie Ferguson ( 180 WTA ) dublata de un 61,61 contra unei frantuzoaice in turul 2. Ca sa mai scriu si ceva de tenis ...

Ahh, si ca sa nu uit, sunt cu ochii pe tine tu ce citesti blogul. Ti-am spus-o in fata, a doua oara o sa simti si pe fata pentru cata mizerie arunci in jurul tau. E numai unul. Si stie el cine.

Cu drag,