Oceanul de emotii

Daca s-ar inventa un aparat de masura al emotiilor,probabil ca in cele trei saptamani (calificari si tablourile principale )cat dureaza un turneu de Grand Slam,s-ar defecta,dandu-se peste cap de foarte multe ori,si ar trebui un stoc considerabil pentru a putea duce la bun sfarsit un asemenea eveniment.
De ce atatea emotii si de care tip,ar putea sa se intrebe multa lume,pentru care tenisul este un sport placut ochiului si atat,dar si pentru multi care sunt in interiorul fenomenului,dar nu au avut sansa si imensa bucurie de a fi participanti activi,in oricare din ipostaze ( jucator,antrenor,parinte sau simplu spectator )la un asemenea turneu.
Cum adica emotii,cand ca sa ajungi aici ca jucator implica sa ai o ridicata valoare,un clasament foarte bun, dobandit prin rezultate excelente ,deci meciuri tari,turnee importante,o experienta in spate.Toate acestea sunt reale,insa emotiile ii cuprind pe toti jucatorii care intra in frumosul areal tenisistic din Bois de Boulogne (ca sa ma refer strict acum la Roland Garros ),chit ca vin prima data aici sau a 16(saisprezece )oara ca Nathalie Dechy sau Ai Sugiyama,ca joaca calificari pentru accederea pe tabloul principal sau isi apara titlul sau locul 1 mondial,chit ca juniori fiind vin prima oara la un turneu de care pana acum stiau doar de la tv,din ziare sau povestirile unora care le-au trait deja,sau veterani ca Fabrice Santoro care este la al 36 turneu de mare slam ( incredibila performanta !).
Emotii mari au antrenorii,pe care si le ascund cat pot in fata propriilor sportivi,si nu numai,pentru ca aici vin ca la un examen,pentru a se vedea daca munca depusa se poate concretiza in rezultate sau in cresterea calitativa a jocului celui sau celei pe care o pregateste.
Emotii imense au parintii,care isi doresc intotdeauna totul pentru copiii lor,indiferenr ce varsta au acestia si ii insotesc sa le asigure suportul si confortul ambiental aici.
In sfarsit,emotii au toti fanii veniti de pe tot globul pamantesc,ca sa -si sustina favoritii la acest Campionat Mondial pe zgura,insa,din fericire pentru ei,sunt singurii care pot da frau liber emotiilor,fara a se cenzura,deoarece sunt in tribuna si anonimi (uneori camerele tv surprind imagini incredibile,de neuitat,cu gesturi,expresii,trairi din tribunele terenurilor ).
Celelalte categorii mentionate mai sus,nu prea pot sa se exteriorizeze,ci trebuie sa-si controleze multitudinea de emotii,sa le accepte si sa le canalizeze in sens pozitiv,astfel incat sa poata sa reuseasca (jucatorii in exprimarea pe teren,iar antrenorii si parintii sa-i ajute pe cei apropiati, din arene, sa le dea sprijin pentru a fi mai puternici ).
In cele noua zile petrecute aici,am vazut o imensitate de emotii, si reusita a contat de cele mai multe ori,de taria si posibilitatea de a stapani si controla aceste stari.Cei care reusesc acest lucru merg mai departe stapani pe ei si multumiti ,cei care inca nu,muncesc in continuare ca sa poata reusi in curand si trebuie sa fie si ei increzatori in viitor,pentru ca pot face cu siguranta acest lucru.

17:46

17:46 ora la care Guga si-a incheiat extraordinara cariera tenisistica,si unde si-o putea incheia mai frumos,altundeva decat pe Philippe Chatrier,terenul pe care a scris istorie si unde,parca si acum se vede imensa inima desenata cu racheta dupa ce a castigat al treilea titlu la Roland Garros.
Deci,ieri 25 Mai 2008,am avut privilegiul de a asista,la acest moment emotionant si anume retragerea lui Gustavo Kuerten din activitate,si am simtit timp de 35 de minute,cat am mai prins din meci,o extraordinara emotie,creata de atmosfera electrizanta,de vibratiile miilor de spectatori care au asistat la ultima aparitie oficiala pe un teren de tenis,a brazilianului.
Cand tot stadinul in picioare ii scanda numele " Guga,Guga ",cand sute de steaguri braziliene erau fluturate ca pe Maracana,cand zeci de glasuri il aclamau in portugheza,dar nu numai,cand zeci de bannere in care era gratulat cu tot felul de epitete si incurajari, erau ridicate si tinute cu mandrie,cum te puteai simti altfel,decat emotionat,coplesit dar recunoscator ca poti fi parte integranta la acest moment unic.
Doua momente,zic eu semnificative :

- intr-un moment rar de liniste,se aude o voce cristalina de copil,sigur francez "allez Mathieu",la care instantaneu vine replica unei voci baritonale "non,Guga"
- la 36 46 25 pauza de schimb de teren cred ca afost de 5-6 min,regulamentul neputand fi respectat,deoarece "reprise" al arbirului de scaun nu se putea auzi in vacarmul general care insotea "valul" pe care toti spectatorii (inclusi tribuna oficiala,cu domni cu palarii albe cu boruri sau doamne cu toalete sofisticate ) l-au facut de 4 ori.

Inchei,spunand cu nod in gat,si cu lacrimi in coltul ochilor,asa cum si-a tinut "genio" discursul dupa meci

Mersi,GUGA !

Atat de bine...

...este cand ajung atat de tarziu acasa si observ ca cineva undeva traieste clipe atat de minunate in mijlocul tenisului mondial.

...este cand pana a ajunge la laptop, undeva aflat pe drumul anevoios de greu ce duce spre casa dupa o zi de duminica in care m-am afundat inca o data in mrejele jocului cu rachetica primesc mesaj de multumire pentru ceva ce am putut sprijini cu drag pentru cineva ce merita atat de multe de undeva dintr-o cizma cu iz de pasta. O clandestinitate de care ma bucur ca exista oarecum, dar mai mult ca impreuna cu acel cineva ce Parisul este acum o oaza de binecuvantare am reusit sa devenim un izvor de sprijin.

...este cand la cateva zeci de secunde de la mesajul amintit, ledul galbeniu al telefonul micut Nokia licareste scurt o data atragandu-mi atentia ca un nou mesaj text este gazduit in inbox din directia Charleroi.

...este cand dupa toate astea primesc pe mess un instant in care sunt rugat sa dau un buzz inapoi, iar apoi reusesc primul apel la noul gadget al unui suflet de copil ce cu ceva zile in urma spulbera dezinvolt fiecare minge venita asemeni unei feline in cautare de prada.

Nu sunt multi care inteleg randurile de mai sus, dar cu atat mai bine. Si nici nu trebuie, cei ce le stiu sunt suficienti.

...

Ar fi fost atat de pacat daca acum undeva in mijlocul Bucurestiului un profesionist in ale coaching-ului ar fi cazut prada tepelor dure luate din bun simt si ar fi cedat atat de usor la lupta impotriva jignirilor aduse de smenarii adevarati denumiti unii antrenori de tenis. Este uluitor cat de aproape a fost ca o carte deschisa sa se inchida datorita ingamfarii si nesimtirii unui parinte datornic ce jumuleala i se pare, probabil, si in aceste momente, o virtute. Este aproape de nedescris cata pasiune s-ar fi estompat atat de repede datorita tuturor celor ce profita zilnic de pe urma unor izvoare nesecate de daruire si profesionalism.

Uneori imposibilul insa este posibil, asa ca acel "Niciodata sa nu spui niciodata" a putut fi rostit de o fecioara incapatanata. Atat de mult ma bucur ca traieste din plin acel ceva ce i se paruse pierdut total...pentru ca toate persoanele de mai sus amintite cu inteles limitat sunt parte din daruirea si pasiunea celui ce putini ii spun Oni.

Coach's corner declara ceva ce se va confirma cu fapte in viitorul apropriat: primul "braconier" din tenisul romanesc va sprjini o sportiva minunata sa atinga ceea ce multi nu sunt in stare sa rosteasca si va pune umarul ca inca cel putin doi sportivi sa atinga suta mondiala.

(Asa ca Za, Co, Du, Con, Ta, Sa etc...pupati-l in fund - varianta initiala) sau ( Asa ca cei ce ati contribuit la asemena paradoxuri puteti sa va zgariati pe ochi - varinata secundara ). Nu ati reusit sa il distrugeti, dar nu ati scapat, candva ceea ce ati copt cu atata vanitate se va intoarce...si atunci sa vedeti voi ce frumoasa e viata.

...

Laurentiu, fratele meu, manuieste penelul intr-o maniera de exceptie. Scrie el multe si pe undeva vad ca urmeaza spiritul critic al meu, dar toate sunt conforme cu realitatea. Sau ma rog, pentru cei nu vor sa o accepte, cu o parte a trecutului care cu siguranta a existat asa cum scrie el simplu.

Despre celelalte numite prezent si tot felul de rahatele ce mi se intampla in pampas-ul bucurestean, parca nu as vrea sa il mai amestec si pe el, desi este destul de virulent cand cineva arunca cu noroi in ceea ce el rosteste frate. Asa ca, nici nu il opresc, dar nici nu il incurajez sa dubleze cauza pentru care lupt eu intr-un sistem in care cu siguranta sansele sa castig sunt reduse.

Ma bucur insa ca este si el un luptator.

Multumesc Lau si da-i bice daca asta doresti!

...

Atat de bine este cand ma refugiez in scris incat ma gandesc ce bine ar fi fost daca as fi fost o carte blestemata cu zeci de mii de randuri scrise ordonat in loc sa fiu un bleg ce pune la suflet aproape fiecare mica problemuta.

Atat de bine este cand primesc reversul medaliei numita multumire si atat de depresiv poate deveni reversul medaliei numit acuze nejustificate incat uneori cer lui Doamne-Doamne sa ma ajute sa gasesc o balanta simpla sau sa ma faca un nepasator cu acte in regula. Cred ca scriu la o adresa gresita din moment ce nimic nu se intampla, dar parca nu am chef sa cedez asa usor...

Usor confuze ultimele randuri, nu? Este o stare de acalmie interioara ce preveste a razboi in cateva saptamani...

Cu drag,

Implinirea

Saptamana trecuta,dupa o pauza de doi ani si jumatate,am reintrat in atmosfera unui turneu WTA,si a fost tare placut.Atmosfera de mare turneu,Tier III cu castiguri de 175000$,organizarea foarte buna,spectatori multi si cunoscatori de tenis,amabilitatea gazdelor, totul m-a facut sa ma simt foarte bine.In plus,am reusit in cateva seri si apoi miercuri dimineata,sa descopar si centrul Strasbourgului,un oras atat de european,cu amestecul de traditii si obiceiuri specifice atat culturii franceze dar si a celei germane.Tocmai prin acest melange atat de natural,aici in Alsacia,centrul orasului m-a impresionat prin curatenie,liniste,rigurozitate dar si aspect extrem de ingrijit,cu o arhitectura traditionalista dar extrem de placuta vederii.
Insa,altceva a fost implinirea totala a starii mele,de bine,de fapt de super bine, si anume redescoperirea comunicarii extrem de bune,a mea ca antrenor, cu sportiva pe care o pregatesc,comunicare care pare ca nu s-a deteriorat absolut deloc in cei doi ani jumatate,in care drumurile noastre nu au mai fost aceleasi.A m regasit-o firesc,maturizata,din adolescenta de 16 ani si jumatate in tanara de 19 ani impliniti,cu mult mai multa experienta (si de viata,nu numai in tenis ),dar aceeasi ambitioasa in a reusi,si mai ales acum cand trece de patru luni printr-un adevarat cosmar,cu aceasta accidentare care nu-i da pace,aceeasi fire analitica,dar ascultatoare cand ii prezinti argumente si aceeasi muncitoare si profesionista in tot ceea ce inseamna tenis.Cand vezi,ca numarul 68 mondial,iti cere sfatul,te asculta cu interes si incredere in ceea ce-i spui si chiar are nevoie de tine ca antrenor,nu ai cum sa te simti decat ca mine acum,adica un om fericit,implinit profesional.
Si totul dublat si de o experienta avuta prima oara in viata,aceea de a o putea ajuta cu sfaturi,chiar pe banca in timpul meciului,ca urmare a noutatii acesteia de coaching la turneele WTA?care mie personal mi se pare extraordinara,pentru ca astfel poti ajuta sportiva si in momentele grele,cand are mai mare nevoie de un sfat si un sprijin,care sa- i dea forte sa reuseasca.

Niciodata sa nu spui,niciodata

Acum trei saptamani luasem decizia ferma,de a ma opri complet din frumoasa meserie de antrenor,in urma unei analize profunde si nu mi-a fost deloc usor sa zic "gata,pana aici".In sinea mea,si apoi si cu glas soptit catorva persoane foarte apropiate,am lasat usa extrem de putin intredeschisa,afirmand ca o singura persoana m-ar putea sa ma faca sa revin asupra deciziei si sa continui,insa era extrem de mica aceasta posibilitate,aproape nu exista.
Insa,"niciodata, sa nu zici niciodata " si minunea s-a intamplat,si acum scriu acest articol de la Roland Garros,cel mai apropiat de sufletul meu, turneu de Grand Slam,unde sper cu toata fiinta mea,sa pot sa dau acel ajutor pentru care am fost solicitat acelei persoane speciale,care merita cu prisosinta,orice efort din partea mea.
Daca pana azi ( de fapt 6 Mai )stiam ca viata e plina de suisuri si coborasuri,am mai aflat o chestie tare importanta acum si anume ca e bine sa nu cedezi niciodata si sa fii increzator in ceea ce-ti poate rezerva viitorul.

O saptamana bogata de rezultate sportive inregistrate atat la fete cat si la baieti pe intreg mapamondul, atat la juniori cat si la seniori se pregateste sa isi i-a adio. Inca o data daca mai era cazul tenisul romanesc dovedeste ca are zvacniri puternice, dovedeste ca doreste mai mult de la aceste generatii extraordinare , dovedeste ca merita atentia...

...Spectatorului lacom de frumos sportiv. Si punct.

Fetele infig cu tupeu piciorul in fazele finalele ale turneelor de juniori si se ingramadesc fara precedent pe tablourile principale ale turneelor WTA. Baietii trag tare si ei cot la cot cat reusesc si cauta cu disperare sa mentina pasul cu colosii.

In tot acest timp, un ziarist face de cacao un rezultat extrem de nedevarat survenit totusi pe taram turcesc declarand nonsalant: "Cîrstea a cedat teren din start şi, cu gândul probabil mai mult la Roland Garros, a ajuns să fie făcută „lăptăreasă”, adjectiv folosit în limbajul tenisului în dreptul jucătorilor ce pierd cu 6-0, 6-0."

As incepe sa dau la cosul de mingii drept in locatia numita sediu a publicatiei ce scoate astfel de nasolii pe gura... "Laptareasa"? Cand nu aveam nicio jucatoare ne rugam sa apara. Acum am avut 2 la Strasbourg, 2 la Istanbul si inca ceva in calificari. Si? Nu am scris niumic de asta, dar am profitat de acest mic sincop si inaintea unui turneu de anvergura am colorat realitatea...ca deh, comercial sa fie!

Concomitent cu penelul asa zis-ului ziarist undeva la Brasov luptele de mentinere a puterii tenisistice s-au dat la un fel de masa rotunda. Nu am participat la o asemenea adunare ad hoc stabilita intr-o vineri dupa amiaza, publicata pe site-ul FRT sambata si cu incepere miercurea urmatoare, din motive constructive, si, desi stiu ca a fost un fiasco, ma intreb totusi cat putem sa mai ingrosam obrazul?

In loc sa se scrie degringolada in dreptul jucatorilor care pierd, mai bine incepem o reforma sa scriem si altceva. Sau sa mutam degringolada la alta masa. Sau sa gandim macar pentru o secunda un sistem ce ar putea avea efectele inverse dezastruosului "laptareasa".

Oare vrem asta?

Am fost plecat la Galati la un turneu de fete de $10000, pentru cateva zile rupandu-ma de realitatea online. Am tinut insa pasul prin intermediul mesajelor cu Bonfiglio si Strasbourg-ul, a serviciilor de voce cu restul, a wap-ului si a bombei de calculator galatean cu internetul...am fost observator fidel la un amalgam de jucatoare tinere ce promit daca vor fi ajutate si totusi...

Degeaba.

Intercity-ul de Bucuresti avea sa plece din Galati tiptil stergand ca un burete tot ce a fost. Ma aducea acasa in mijlocul putrefactiei sa adulmec constant mirosul de "merge si asa" al unui sistem ce rade miseleste la adapostul rezultatelor magnifice.

Am vazut tenis de prima suta mondiala la Simona Halep la $50000 Bucuresti, am vazut acelasi lucru invariabil la Andreea Iova contra Kucova la $10000 Galati, am vazut-o pe Ema Bogdan sau Ana Bogdan jucand demential in America de Sud...am vazut un pusti din Pitesti fantastic si anume Laurentiu Gavrila, am vazut pentru cateva zeci de minute un jucator intuitiv de mare finete si anume Vlad Cirla...La care adaug Raluca Olaru, Sorana Cirstea, Alexandru Luncanu, Marius Copil.... Si nu am cum sa uit magia facuta de Mihaela Buzarnescu pe taramuri mondiale sau extraordinara ambitie a Monicai Niculescu... si cati mai sunt!

Si? La prima cadere vine taifunui si scrie cu litere mari de o schioapa " LAPTAREASA"!!! Desi in alte tari sunt numiti VALORI.

"Laptareasa" este cea care se ocupa cu vanzarea laptelui stimabile jurnalist si asta conform DEX. Cea care pierde cu 12-0 se numeste jucatoare sau un statut pe care nu ai cum sa il cunosti vreodata din moment ce vinzi gogosi rasuflate noua cei ce mancam tenis pe paine! Rusine!

Ma oftic, desi nu e treaba mea, dar nu am cum sa stau cu mana in san cand mazgalim gratis performante.

Stateam si ma uitam la Simona Matei cum lupta cu frustrarea accidentarilor acum cateva zile. Sau la Mihaela Buzarnescu. Ce usor e sa citesti ca au pierdut acum...si ce greu e sa amintesti cine sunt ele sau de cate ori a fost afisat steagul Romaniei datorita lor.

In tot acest timp la FRT se intampla jocuri de culise, strategii, pacaleli...se uita si se ignora multe si mai ales ca aceste generatii de copii se vor risipi daca nu ii vom ajuta intr-un ultim ceas, lasandu-le sansa palavragiilor cu insigna sa scrie "degringolada", "laptareasa" sau ce le cade in mana...

Cu drag,

THANK YOU CHAMPION!

"20 years of passion, ten years on tour, ten years of victories, ten years of emotions and even a few defeats. Thousands upon thousands of supporters, hundreds upon hundreds of chills, and countless tears of joy...

Justine world #1, the great champion, is retiring today as Champion - forever at the top of her art. Your fire, your power, this total commitement to your desire, your breathtaking tennis, and all in the name of your supporters.

Thank you Justine, and may the spirited wind of Champion carry you in all of your new adventures!" ( justine henin official site ).



Ce an tenisistic traim!!!
Numarul unu mondial feminin se retrage,
Numarul unu mondial masculin nu se regaseste.
Doi numarul unu ce demonstreaza inca o data ca sportivul ridicat la rang de erou de poveste este in primul rand...un om.
Sportul alb ramane inca o data mai sarac, dar asa e in tenis.
Multumim Justine pentru clipele de magie!
Cu drag,

Lista...

...lucrurilor pe care un om le face bine si a celor pe care le face gresit.

V-ati gandit vreodata sa faceti o lista a lucrurilor sau competentelor personale? Ar fi interesant de analizat dupa ce ati terminat de mazgalit pe o bucata de foaie sau ditamai blocnotes-ul ( depinde de persoana ) ceea ce ati scris voi pe foaie, apoi inmanati hieroglifele apropriatilor sa dea un feedback si apoi reluati analiza finala.

Este extraordinar cum aproape invariabil ceea CE FACI in mod personal este diferit ( intr-o anumita masura, mai mica, mai mare, mai cum vreti ) de ceea ce celalalt percepe ca ai facut. Astfel, conteaza mai putin intentia personala cat conteaza ceea ce se reuseste a se exprima. De aici este o cale lunga si anevoioasa de discutii si teze despre comunicare si bodylanguage, dar spun stop si incerc sa rezum totul catre un anume episod trait in carne si oase.

In fiecare zi credem ca putem face multe lucruri si mai ales ne propunem sa realizam lucruri bune. Facem o lista mentala cu sarcini zilnice si ne apucam de treaba, toate acestea dirijate intr-un cadru mai amplu numit perspective. Traim cu impresia falsa ca suntem buni intr-un anumit domeniu, iar cei lipsiti de modestie cred ca sunt stapanii absoluti ai cunoasterii umane. Mai sunt unii umili care recunosc ca atat de multe mai sunt de invatat si ca urmare continui, ca altfel as fi predat stafeta unui "teacher" ce reuseste performante uriase din gura cu traduceri eronate pe terenul rosiatic pacalind flagrant atat de multi pasionati de tenis cu emblema in piept: "dau bani multi pentru performante rapide!"

Pana ieri credeam ca ma pricep cat de cat macar intr-un domeniu, dar viata te aduce in ipostaze ciudate de ati demonstra contrariul. Stau si ma gandesc, chiar, daca nu cumva asta e obiectivul principal al vietii si ironic vorbind tastez linistit pentru a termina ce am inceput.

Ce poti face bine este limitat intr-un sistem pagubos, dar ceea ce de fapt reusesti sa faci bine este tradus de catre cei carora le era destinat acest sprijin pozitiv intr-un anume fel si mod. Toate bune si frumoase, dar cand primesti castane uneori te asezi linistit pe o bancuta, scoti foaia si pixul si incepi sa scrii...lista.

Daca vorbim de indiferenta, castanele sunt tratate cu...indiferenta.

Daca vorbim de rautate, castanele erau asteptate dinainte, astfel ca ele nu deranjeaza.

Dar daca vorbim de dorinta de a face bine si primesti castane din diferite motive necontrolabile pe moment, atunci castanele sunt grele, sunt dureroase, sunt nasoale.

Analizezi lista ordonata cu bune si rele, apoi ridici fruntea si traduci castanele, instantaneu continuand cu stersaturile de rigoare din lista de competente. Aproape niciodata nu adaugi cate o competenta, de extrem de multe ori stergi din ele si le trimiti la "negative". Oricum ai da-o, nimic nu este schimbabil in sens invers.

In orice situatie exista cel putin doua solutii si ai de ales. Iar asta e un moment dat dracului. Ce urmeaza dupa e raiul si infernul, iar asta o simti dupa. Cat traim invatam din greseli, cat traim luam castane, dar sa dea naiba daca cat traim schimbam ceva totusi.

Lista se inchide intr-un final si culegi ce ai reusit. Prea multe activitati zilnice duc cateodata la colaps, iar prea multe ganduri de bine aduc dureri de cap. Asa cum spunea cineva: "prea mult bine strica" , eu am mai sters o competenta si am transferat-o.

Despre ce anume exact era vorba anume nu consider ca trebuie intrat in detaliu, dar a decide intr-o fractiune de secunda ceva este incredibil de greu. In meseria de coach totul este atat de repede transpus in bodylanguage incat intr-o fractiune de secunda risti sa dai cu bata in balta decisiv. Totul se petrece cu repeziciune si constati ca in momentul deciziei ai fost absent...si uite asa te apuca seara cu foaia in fata si reformulezi ceea ce pana nu demult considerai o competenta.

Cu drag,

Multumesc!

As alege un subiect aiurea si as scrie de data aceasta la intamplare asa cum o fac tinerii ziaristi din ziua de astazi, iar dupa ce termin ii dau un titlu de prost gust si cred ingamfat ca am facut treaba adevarata. Daca acum ceva timp presa sportiva din Romania publica articole cum o fi, e timpul parca sa se schimbe ceva totusi si sa se cantareasca oarecum cat de cat inainte ceea ce va fi postat, nu de alta, dar risca sa devina un puternic formator de opinie eronat. Sunt atat de putini profesionisti si in ale scrisului, incat ar trebui sa ma bucur ca cei ce scriu oleaca ar trebui apreciati si nu huliti. Dar asta sa o faceti voi, consider ca atata timp cat scrii o poti face si bine si cat mai constructiv posibil. Iar daca vorbim de tenis, parca se pot articula mai mult de cateva propozitii de tip subiect-predicat-rezultat inregistrat si mai adaug simplu: scrieti adevarul, nu doar o parte cosmetizata de un anume personaj cu timp liber limitat.

Trec repede peste in speranta ca se vor schimba lucrurile pe viitor, desi ma indoiesc ca vrem sa se intample asta.

Dar sincer multumesc desteptilor care au inventat acest manifest online in care pot directiona ganduri si tot felul catre cine citeste macar titlul fiecarui post. Macar asta se poate contabiliza ca si progres uman romanesc si nu ma refer la ce scriem, ci la faptul ca avem acces sa scriem din moment ce pe pasaport scrie in continuare cetatean roman.

Am scris sus la titlu ceva, insa am fost un pic zgandarit de ceva stiri citite in presa online de specialitate, astfel ca nu m-am putut abtine sa nu dau cu ceva bulgari de cerneala in meseriasii stiloului ziaristic, dar vreau intr-un final sa scriu despre ce anume "multumesc" si mai ales cui "multumesc".

Multumesc din tot sufletul unui izvor nesecat de bucurie si zambet, unei fantani de speranta si binedispunere ce astazi a reusit sa ma tintuiasca locului cu gura deschisa pentru cateva zeci de minute. Au trecut inca alte minute bune intr-un drum spre autogara Rahova din Bucuresti si tot ce am putut face a fost sa dau send la un mesaj catre celalalt gura-masca, pentru ca daca nu am reusit sa scriu detalii, am fost doi surprinsi extrem de placut in acelasi moment de catre aceeasi sursa generatoare de pozitivism...

Daca 90% din cei ce sunt ajutati in tenis nu recunosc ca a fost asa, raman cei 10% care mentin asta dar iti dau si teapa financara. Multi uita ca au trecut prin clipe de foc, trec puntea si apoi intreaba: "Cu ce m-ati ajutat? Era datoria dv de a face asta si cu asta basta si la revedere, fraiere!" Suna dur, dar asa suna realitatea.

In acest tipar de oameni sunt fericit ca o minte de copil iti demonstreaza uneori ca sacrificiile facute si ajutorul acordat sunt rasplatite: cu laude; financiar; cu tot ce vrei.

Unii se ascund si nu mai dau nici un semn de viata, unii inventeaza scuze ce aduc sincer a acuze, unii dau vina pe orice, unii te injura, unii te arata cu degetul, unii insa te mai si apreciaza. Si asta conteaza parca atunci cand faci bine.

A fi platit de parinti este intalnit zilnic. A fi felicitat se mai intampla, nu mereu, dar se intampla. A ti se acorda prime este un obicei uitat de toti, dar exista cateodata. A ti se telefona de ziua de nastere, a ti se da cadouri cu diferite ocazii, a face cinste cu o masa...mai vezi. Dar rar si aproape imposibil de rar vezi ca un premiat sa imparta premierea cu cei ce au sprijinit la greu. De fiecare data vezi cum banutii sunt luati si cum e si normal ei isi urmeaza drumul lor viitor stabilit de sportivul premiat.

Rar insa apuci ca intr-o viata de om sa fii oprit si premiat de buna voie din banutii castigati de premiat pentru ceva ce ai facut "ca asa era datoria". Incredibil, dar asa este sa fie intr-un colt de lume...

Un gest cat o mie de cuvinte la care acum am puterea sa spun, intr-un final: "Multumesc Andreea Iova!"

Parcul cu platani...

Sau ce a mai ramas amintire. Platanii cu siguranta inca mai strajuiesc aleile curbate ale complexului sportiv, dar mirajul tenisistic din imprejurul lor a disparut de mult pe hartie, in realitate zbuciumandu-se sa isi mentina deschise portile.

Singura locatie din Bucuresti ce poate adaposti o festivitate internationala de tenis la care valorile lumii sa poata sa vina sa exprime cateva din trasaturile stilistice este un imens parc ce este pazit in permanenta de jandarmerie. In adancuri este deja...mort.

Se anunta ca un turneu de anvergura este organizat in Romania si repede toata lumea isi indreapta atentia spre arenele BNR. Aproape instantaneu un urias adormit incepe sa simta furnicaturi inca de la primele zgomote ale primilor veniti sa se bucure se spectacol, dar degeaba. Pana anul acesta open-ul bucurestean era punct de reper, acum un turneu open de fete si-a facut aparitia. Si?

Degeaba....

...daca sectia de tenis si odata cu ea tot ce a insemnat tenis in parcul cu platani a fost desfiintat. Sters cu buretele, eradicat, spulberat, nimicit...

Organizam turnee mari si incepem sa spunem DA performantei. Ne avantam inainte cu tupeu si dintr-o data ne trezim ca ne-am avantat inapoi cu mult pasind tumefiati in parcul cu platani unde simti cum totul e un colos uman aflat in miscare mecanica dirijat de orice mecanism cibernetic, dar fara inima umana. Unde simti cum totul este un imens balon umplut repede intr-o noapte cu vise ce va fi spart la cateva zeci de minute dupa finala de simplu a unui turneu de 50000 de dolari. Unde simti ca incepand cu viitorul apropriat totul se reduce la tacere, desi mereu aici a fost atata agitatie.

Raman pe loc platanii si cu nea Gheorghita. Ei doi privesc impasibili schimbarile. Pe alei nimeni. Pe terenuri absolut nimeni. Pana in septembrie cand vine iarasi vremea performantei.

A mai disparut inca un focar al performantei sportive si asta doare. Nu am cuvinte sa mai scriu, dar este aproape strigator la cer sa aflu ca numarul membrilor cu drept de vot a crescut simtitor in ultimele luni cu extrem de mult, in timp ce un simbol este daramat. Ma uit cu pizma la cei ce isi fac asociatii familiale cu 1-2 sportivi de "loc cat o fi national", ii dau o denumire si merg cu dosarul la afiliere la federatie, in timp ce parcul cu platani urla.

Dupa Gold Tenis, Sanatatea lui Taroiu, TC 2000-ul lui Sotae, Parcul cu Platani este trecut si el in rezerva.

Avem ce nu avem, dar vrem sa avem ce altii au.

Tuturor celor ce stau pe fotoliile de piele ale institutiilor abilitate cu distrugerea monumentelor sportive ii intreb cu teama:"Ce club urmeaza?"...Sa va ia naiba!

Cu drag,

Overrule...

Un termen tenisistic intalnit in tagma arbitrilor de tenis. Mai nou, este extins si la alte meserii sau functii, dar e normal din moment ce discutam de plaiul romanesc.

Zilele acestea, la Centrul National de Tenis se desfasoara primele doua turnee futures cu premii in valoare de $10000, competitii profesioniste aflate sub egida ITF.

In acelasi timp, Centrul National de Tenis, institutie ce dirijeaza si coordoneaza activitatea loturilor nationale ( cele care sunt fictiv, pe hartii ascunse, din pacate, si nu publice, cum ar fi minunat ) are obligatia sau, ma rog, sarcina sa asigure conditiile de pregatire si sa asigure ducerea la indeplinire a obligatiilor Centrului fata de sportivii reprezentativi, in acelasi timp si chiar daca pe terenurile de tenis se desfasoara si alte activitati sportive, in acest caz competitionale.

Dna Nuti, directoarea Centrului, incearca sa respecte acestea si din cate am vazut cu ochiul meu umil si plin de criticism, a dus la indeplinire fiecare cerere venita din partea sportivilor, iar cand spun asta ma refere la antrenamentele de pregatire.

Surpriza neplacuta a venit insa din partea unui domn, supranumit "Tournament Director", care cu un tupeu iesit din comun a inceput sa spuna: "overrule!!!". Si uite asa, asemeni haiducului de prin balade, a inceput sa ignore directivele stabilite, stabilind el dupa cum l-a dus sepcuta ca fiecare sportiv participant la competitie se cheama orice dar nu si component al lotului national ( ma refer la sportivii componenti ai loturilor nationale care au participat la competitie ).

Astfel, a redactat frumos in word un document in care scria ca fiecare sportiv va plati taxa de 30 ron pentru fiecare racheta racordata de catre unul dintre baietii Centrului: Aurica, Nelu si Nea Costica si a postat-o frumos la loc vizibil.

Ma intorc la obligatiile Centrului si remarc ca una dintre ele este racordarea a unui numar de 8 rachete pe luna pe sportiv, indiferent ca e vara, iarna, competitie sau eu mai stiu ce. In cazul in care se depaseste acest cuantum, se va plati contravaloarea a 10 ron pentru fiecare sportiv de lot national la fiecare racheta. Acum, eu am vazut la un moment dat ceva scris, dar era demult. Probabil ca acum este o directiva verbala si in acest caz iar este rau pentru ca lasam unii oameni sa profite de acest lucru, transformand totul in interes personal dirijat exact intr-unul dintre buzunarele proprii, dar nu ale Centrului, ci ale jeansilor marca "smecher".

Acum, Nea Alexe, vicepresedinte FRT, intrebat de acest mic impediment ce sincer creeaza stari de incordare sportivilor ce isi ridica racheta si in loc de semnatura li se cer bani la suprapret, a fost ca de obicei diplomat: "nu intra in atributiunile mele, vorbeste cu conducerea centrului", dar in acelasi timp a invocat ca parca stie ceva, dar e vorba de... "parca de 4 rachete pe luna".

Am contactat conducerea si mi s-a confirmat ca nu se pune problema de plata a racordarii rachetelor pentru componentii loturilor...

Bunnn, dar dragii mei, iata ca Stefan cel Mare statea ascuns in frunzis si astepta la cotitura sa ridice sabia si sa taie ceva chitante nevazute pe racordat. Pe nume, Mazilu, prenume George, functie: habar nu am!!!

Ma rog, la turneul de baieti este "tournament director" ( bravo tata!!! ), dar in rest nu inteleg calitatea dansului. In trecut eu mi-l amintesc ca cel ca dadea afara de pe teren sportivii de lot national pentru ca veneau nu stiu ce clienti importanti doritori de dat burta jos ( undeva in iarna lui 2003-2004 ) sau oprea caldura ca nu merita sa se consume in plus ( tot in perioada aceea ). In ambele cazuri am fost martor exilat sau racorit impreuna cu sportivul antrenat pe nume Alexandru Luncanu; adevarul e ca era un nimeni Alex pe vremea aceea, dar a devenit pe urma "cel mai bun sportiv" in vederile dlui Mazilu dupa performantele de la juniori. Sa spun si de Hanescu ce ii facea? Poate citeste Lorenzo postul si va povesteste el ce anume se intampla, ce doar batea mingea cu Victor si Firicel dimineata la 7 si apoi erau grabiti spre usa de iesire cu "liceul lor cu tot". Lau, esti la comanda frate!!!

Dar am facut o intoarcere in timp pentru ca astfel de oameni imi creeaza repulsie si iata ca uneori prezentul de obliga sa readuci trecutul la mantinela.

Revin repede in timpurile noastre si asezat pe o bancuta federala a centrului aud: "Adi, spune-mi si mie componentii lotului de Cupa Davis pentru ca sa stiu cine plateste racordatul si cine nu..." . Raspunsul ii vine repede, dar nemultumit insista: "Hai Adi, macar in mare, ce, nu-i stii?". Cel intrebat a fost Adi Marcu, iar cel intrebator nimeni altul decat Mazilu. Un dialog venit la cateva ore de la contrele avute cu conducerea centrului national in care i se explicase ca decizia unilaterala luata nu era posibila si in regula, dar ce sa ii faci, probabil omul avea nevoie de venituri proprii cat mai repede.

Astfel, am fost martorul la un "overrule" incercat, dar din pacate nea Mazilule, vezi ca s-a inventat tehnologia Hawkeye si, ti-ai cam luat...teapa.

Dar nu inchei aici, pentru ca vreau sa dau eu un "overrule". Iata de ce...

Finalele de dublu au fost terminate in aproape acelasi timp, au castigat romanii, dar au fost premiate doar fetele. La baieti a fost, scuzati va rog expresia, o "labageala". Adica o strangere de mana data dimineata in parcare ( probabil ) si nu la festivitatea de premiere, precum si o decernare a trofeelor de tot rahatul, urmata de o sedinta foto scurta. Nu tu speech, nu tu anuntati castigatorii si finalistii, nu tu nimic. Bai tata, doar a fost "tournament director" omul cu rachetica si suprapretul, ce naiba!!! Trebuie sa fiu realist ca exista un progres inregistrat in cateva zile, de la cusca federala de la nationale la terenul numarul 7, in aer liber. NEA MAZILU, fii atent tata: "OVERRULE" din partea lui Coach's Corner, dar sa nu incerci sa pui un document in word la intrare in CNT dupa ce vei citi postul cu : ACCES INTERZIS B-33-VCA ( adica masinuta mea scumpa ), ca o sa o las la Olimpia ( 2 minute de mers pe jos ) si vin cu bicicleta stiu eu cui. Asa ca nu fii suparat si nu incerca sa recurgi la razbunari comuniste asa cum esti invatat, de data asta ai cam nasolit-o si te-am taxat pe buna dreptate.

Ca sa termin povestirea, sincer, festivitatea de premiere la fete a fost mult mai reusita, buchete de flori, mici texte de felicitari si multe altele ce au adus caldura. Dar vorbim de alt "tournament director", acuma v-ati prins, nu? Ce, credeati ca luat-o razna Mazilu si a inceput sa faca risipa de energie ? Felicitari Dna Nuti Bolanu, saptamana trecuta ati fost la inaltime si singura care a iesit din tiparul "fast-food sportiv" de tipu Badin-Mazilu!

Cu drag,