Umbrella Tennis

Doua cuvinte contopite aiurea care scrise sub forma de tag-uri la sfarsitul unui articol de blogger pot aduce vizitatori online la un simplu click pe google search, ceea ce ar creste blogu' in ochii mamutului cibernetic.
Altii, adica eu, de exemplu, mi-am zis simplu: dar doar la sfarsit se poate scrie chestia aia englezeasca “tag”? Si am dat frau liber curiozitatii crescute de blogger reusind sa fac si invers. Si uite cum am transformat “tag-ul“ in “title” intr-o secunda … exact cum altii transforma tenisul real in ceva ireal sau greu de crezut. Ce credeati? Ca am luat-o razna si incep sa delirez informational pe probleme semantice din domeniul megabitzilor si a tricilioanelor de impulsuri de tip internet?
Nici vorba, blogger in continuare pe probleme de tenis sau chinuiala prosteasca in a face ceva mai cu mot decat altii, asa cum spune cineva inversunat ideii de blog. Sau a ideii ca exist si uneori mai spun si nevrute care pot fi adevarate sau eronate, depinde de fanta de lumina din care este vazuta informatia.
Ati auzit vreodata de umbrella tennis? Oare exista? Greu de crezut, dar pe undeva el misuna ca un adevarat ciclon care atrage si inglobeaza fiecare persoana ce ii intra in contact. Cu o singura conditie, ca acea persoana sa fie de acord sa “joace” cum canta umbrella.
"Ce sa joace taica?"
"Tenis, normal!!!" Am spus la genul masculin pentru ca cred ca devine un sport adevarat, dar care are sanse mici sa reuseasca sa fie acceptat SI la Olimpiada. Doar daca ciclonul nu se uneste cu taifunul si pe drum mai fac o alianta cu tsunami, orice e posibil. Cine e taifunul si cine e tsunami? Usor de ghicit … la final :)
La prima impresie, cautand sensuri doar pentru cele doua cuvinte luate impreuna si deodata, primul gand se duce la Ilie Nastase si nazdravaniile lui din vremea copilariei din tenisul mondial ...

Amuzant si teribil Nasty.
Si trecem mai departe. In Sofia zilelor noastre, asa cum aveam sa spun cu ceva articole indarat, vremea ploioasa si mohorata a decimat activitatea tenisistica asa cum e ea descrisa la carte. Romanul inventiv si pus pe sotii, dar si cu ceva sambure de uz practic necesar totusi, a gasit smecheria care sa asigure continuitatea in conditii de vizibilitate redusa si risc de umezire capilara accentuata: umbrella tennis! Astfel, eu, coach, am purces repede la desurubarea unei umbrele tip din gamalia de plastic alb-rosie prafuita de zgura namoloasa de Bulgaria si am tinut adapost sportivelor pe durata catorva minute din antrenamentul oficial, spre deliciul lor care au izbucnit in cuvinte monosilabice extreme de sugestive: “poze!”,”poze!”,”poze!”. Si asta am si facut …

Servicii complete si viata merge inainte.
Ce ne facem daca umbrella tennis isi imbraca mantaua de ciclon si incepe sa isi arate coltii adevarati? Fiecare “sport” are mereu de toate, dar partea asta de care as vrea eu sa vorbesc este un fel de maladie alimentata constient de doctor cu nepasare sau de responsabilul cu eradicarea infectiilor si a bolilor contagioase cu inconstienta.
"Frateee, ma lasi, e treaba asistentei!" , zice doctoru' ....
… si uite asa incepe drumul cercului in sistemul plin de bube. Incepem sa invinuim vinovatii alergand dupa dreptate, ba in stanga, ba in dreapta.
Offf! Se intampla in mod ciudat ca in ultimii ani ai tenisului autohton sa apara si se dezvolte o ramurica minuscula , dar vanoasa rau, de practicanti ai performantei sportive in duo tandem. Am fugi repede cu gandul la jocul de dublu unde-s doi si puterea creste, dar nope.
"Si care-i treaba cu umbrella si tenisul, ca o cam lungesti coach?!"
"Un pic de rabdare, c-asa e in tenis!"
Un spectator nerabdator m-a intrerupt si l-am pus la punct pentru moment, dar cam are dreptate el si astfel inaintam ca Praslea cel Voinic si dupa ce am dat tarcoale la culoarul de dublu ne reasezam pe problema principala a noastra de azi si anume: jocul in doi la simplu. Cum asa?
Unul e jucatorul. Clar. Al doilea? Si doi la simplu? Mah da-o naiba de inginerie!
Al doilea e ciclonul.
"Ciclonul si jucatorul? Hai ca asta e aberatie mare!"
"Off, tu, spectatorule, rabdare inca un pic, poti?"
Acelasi spectator fidel incearca ca grabeasca cursul prezentului. El este din pacate cel ce ramane cu o placuta impresie a ceea ce a vazut din tenis, fara sa isi dea seama ca a fost, poate, inca o bucata din umbrella tennis si nu tenis pe bune. Pacalit vizual, dar mai conteaza? Pentru el poate nu, dar pentru altii, cu siguranta da.
“A acoperi tenisul”, metaforic vorbind, este a ii atasa permanent o umbrela protectoare. Dar nu de ploaie, ci de puncte in clasamentul mondial. Si nici de soare, ci de glorie mazgalita cu noroi putred. A juca si incanta dobitocul flamand de victorie ce vine in tribuna si scandeaza cat il tine gura “HAI Jucatorule!” , fara a ii spune ca ceea ce se vede nu e ceea ce pare este echivalentul minciunii scrise alb pe negru si coafate la nivel de valoare.
"Hei, tu cel care tipai adineauri, incerci sa ma urmaresti?"
Si nimic nu am mai auzit din acel colt al tribunei.
A face pasul in teren cu pieptul sus si ranjind incepi sa arunci cu vorbe goale ca faci TENNIS acoperit de UMBRELLA protectoare a coechipierului-ciclon ce a devastat tot in calea lui inainte ca TU sa intri pe teren este strigator la cer. Cel putin fata de cei ce isi joaca jocul in limitele si valoarea lor singulara.
Dar tenis in doi la simplu sau un dolce faniente care purcede inainte este un current hippie ce tinde sa devina la moda intr-un sport in care odinioara la simplu se juca la simplu. Si asta nu e bine. Pentru ca fie ea vreme cu ploaie, fie ea vreme cu soare, tenisul se joaca fara umbrela.
Mi s-a facut foame de cand scriu aberatii adevarate si parca o felie de tort as pofti. Una mare cu frisca si blat pufos si siropos. Am spus blat? Siropos si pufos … mda, asa da viata! Ca in umbrella tennis. Sau tenis fara frontiere financiare cand vorbim de gusturi si pofte. C-asa e la bucatarie in ale culinariei traditionale sportive!
E greu sa diger repede blatul poftit in conditiile in care urmaresc o partida de tenis masluit de interese si capricii, dorinte si multi bani. Raman in urma cu mentalitatea de a face ceva valoros in viata, dar ceea ce nu se vede este usor de colorat si redirectionat catre multime. De catre ciclon. Taifun. Tsunami. Sau ce forma mai poate imbraca sugestiv cel ce de pe margine dirijeaza magistral viitorul, crede si zice el, al celui ce il intereseaza personal. Un dirijor abil ce singura calitate a lui e banul si mai putin veleitatile sportive, un dirijor a carui bagheta dirijeaza euroiul sub forma de note muzicale bahice si cu tarie crede ca poate transforma maneaua lui in hit traznet la opereta. Un Gigi Becali ratacit pe meleagurile rachetei cu racordaj care trezit de dis de dimineata cu scopuri nobile cauta sa netezeasca calea jucatorului prin puterile ciclonului. Si in sinea lui spune maret:” Pe aici am trecut eu! Fiule, paseste cu incredere, calea e asigurata!”
Cand joci umbrella tennis e nevoie totusi si de adversar. Apoi de un arbitru. Apoi de un organizator. O federatie. Nationala. Europeana. Internationala. Pentru a putea inregistra rezultatul stabilit dinainte.
Nu pe cel ce practica umbrella tennis am ciuda. Ci pe restul! Ca inchid ochii si accepta! Caci jucatorul va simti intr-o zi ca realitatea e alta.
Mai nou organizatiile internationale formeaza comisii disciplinate conduse de comisari abili ce previn intr-un fel sau altul blatul propus spre aprobare adulmecand fiecare pariu sau no combat.
Pe cand si la noi?
PS: Pentru cei ce accepta din teren ca furtuna sa isi faca de cap: mare pacat. Dar poate ca banu' e mai dulce decat apararea onoarei.
Pentru cei ce urmaresc live desfasurarea fortelor si tac din gura: mare pacat. Dar poate a sta deoparte e mai linistit decat a puna stavila.
Pentru cei ce insa aproba aceste fenomene avand puterea reala de a interzice: demisia. Dar poate ca inca o data sistemul e altul si zicala "crede, dar nu cerceta" este in forja.

Coach's corner nu tace si nuantat de aceasta data trage un mare semnal de alarma: Romania, trezeste-te!
Cu drag,

Tuning

Oh da, imi place cum suna, imi place ideea ... de ce nu? Tuning functional in domeniu de design virtual si viitorul suna futurist de bine. Cand pasiunea pentru dezvoltare cuprinde inca o mana de oameni, activitatea devine creatie magistrala ce cel putin teoretic aduce noutate si know-how intr-un carusel sportiv decimat de plictiseala, comunism informational, avangardism institutional ... si tot asa.
Get ready for tuning ... a fost o tema subinteleasa perceputa personal in urma unui colocviu constructiv pe probleme de concepte de design de web site si functionalitate virtuala ce m-au acaparat cu putere. Avand profesori la catedra pe Alex si Bogdanel ( doi dintre cei ce upgradeaza constant site-ul jucatorilor olimpieni in urma feedback-urilor bidirectionale dintre mine si ei , adica sefu si parteneru' pe design si alte cele al lui de la Softcore ) am asistat la o propunere indrazneata de schimbare !!!
Am stat si ascultat. Am intrebat si cerut explicatii. Am incercat sa imi imaginez cum va arata ceea ce ei imi creionau. Ciudat de frumos, parerea mea. Dar, veti vedea. Si veti decide si singuri. Cert e ca mi-a placut ideea. Dar si mai mult initiativa lor de a construi ceva mai mult decat datoria lor o cere. Ma bucur sa gasesc si asa. Nu numai "merge si asa". M-au avertizat amandoi ca vor fi niste costuri suplimentare, dar va fi complet unic si deosebit. Provocare pe intelesul meu. Si de ce nu? I-am dat bataie si am spus da. Banii vin si trec, timpul de asemenea, dar parca ce ramane in urma e ceva ce merita atentie.
In curand, Olimpia Players Web Site va fi nu upgradat, ci tunat in adevaratul sens al cuvantului. Cu bun gust. Cu bun simt. Cu raspundere. Pentru voi ce cititi. Dar si pentru cei ce acest tapet virtual reprezinta o imagine de promovat: jucatorii.
Nu stau deloc si am gasit si solutii pentru blogu' personal. Acesta de pe care cititi. Am avut o gramada de solutii de analizat si gasit una optima. Nu am gasit una pe gustul meu, dar nu stau, asa cum v-am zis. Deocamdata trebuie sa incropesc ceva de mijloc. Si in curand o voi face. Pentru a il accesa mai simplu. Nu e un tuning ca la site. Si nici un upgrade cum doream. Dar va fi mai bine.
Si trec mai departe ...
Sunt bucuros oarecum ca dorinta mea exprimata la inceput de an a prins roade. Dupa opentenis, a urmat tenisromania si de curand a mai aparut un site de stiri la inaltime. Info.tenis.ro, cu www in fata. L-am accesat si inca un pas inainte. Asa da, inca o data vad pe altcineva care face mai mult decat "merge si asa". Bravo.
La nivel de bloguri insa, treaba e moarta. Sau aproape moarta. Sau realizat cateva, dar intretinute nu de proprietari, ci de pasionati. De ce? De ce asa? E greu cu multe, dar personal cred cu tarie ca daca as citi ce scrie o sportiva de varf pe o pagina personala ar fi un tezaur informational pe care l-as dezgusta live cu placere la o intensitate vizuala maximala. Si voi la fel. Cand insa scrie altcineva transpunand trairi diferite totul si schimba. Si blogu' moare. Normal, daca nu are viata. Uneori merge sa traiesti viata altuia, dar pana la un punct. Asa ca Sorana, Monica, Raluca, Victor, puteti schimba ceva in bine. Pentru voi. Pentru noi. Pentru toti. Scrieti si voi cate un pic pentru a putea face un tuning necesar schimbarii viitorului.
Ce as dori? Ca fiecare club sa promoveze SI valoarea. Nu numai comercialul. Pe net. Prin bannere. Prin reviste. Prin orice mijloc. Sa respiram SI valoare, nu numai plezirism. Putem? Sigur ca da. Depinde de club. De cei ce il formeaza. Daca mai au si timp sa investeasca in valoare. De obicei el se epuizeaza pentru ca buzunaru' tre umflat cu ceva banuti. Pacat, pentru ca, atentie!!! E nevoie doar de timp. Caci bani se gasesc mereu. Sau se poate si moka. Creand un blog. Putem, dar oare vrem?
Cu asta si inchei. Caci e un of si al meu. Putem, dar oare vrem? Sa scriem cate ceva pentru a dezvolta? Parerea mea oricum nu conteaza caci realitatea e alta. Cateva site-uri de stiri superbe, un blog tinut in viata prin pasiune, cateva bloguri moarte din lipsa de viata celui caruia ii este destinat si ... un blog al jucatorilor care e ignorat. La mine in ograda. Pot face eu mai mult decat atat? Poate ca da, poate ca nu. E usor sa aratam cu degetul ca traim in mizerie informationala, dar atat de greu e sa schimbam asta atunci cand asta presupune sa devenim NOI cei ce putem influenta benefic spectrul color al unui tabloid existential proritar monocolor.
Putem? Oh da, dar ... oare vrem?
Cu drag,

Curios ce va fi ...

... La sfarsitul lunii noiembrie a acestui an pe plan intern. Deocamdata s-au adeverit zvonuri demne de incredere oficiala si astfel TEORETIC se va organiza un mega turneu de tenis in sala Polivalenta din capitala unde sunt invitati primii 6 romani ATP si WTA, cel mai bun junior si cea mai buna junioare - ambii romani si cel mai bine clasat sportiv moldovean si sportiva moldoveanca in clasamentul mondial profesionist. Toti impartiti in grupe de cate 4, stil masters mondial. Totul pe bani. Mama si ce bani adevarati. Care nu vor fi cash, ci in produse unice: case,masini,bilete avion,laptopuri. In valoare de, atentie, 500.000 de bani valuta straina.
Personal cunosc aceasta informatie de aproape 3 saptamani de zile, am luat contact oficial prin intermediul a doua sportive ce au fost invitate conform criteriilor amintite prin invitatii scrise semnate si stampilate de un oficial FRT, dar am amanat sa dau cu scrisul. Am mai asteptat oarecum limpezirea lucrurilor si se pare ca in curand o conferinta de presa va avea loc,dar pana atunci poate blogu se va citi si in cadrul conferintei se va raspunde si la urmatoarele intrebari:
1. Ce caracter are acest turneu, din moment ce suma e uriasa ( putand concura cu orice turneu de tur ATP sau WTA ), dar nu sunt nici un punct de clasament pus in joc? E un fel de selectie sau masters intern? Sau o verificare adevarata a valorii romanesti in tenis? Si cam ce cauta fratele roman de peste Prut ca si invitat? De acolo vin banii sau incepe alipirea teritoriilor roamnesti incetu cu incetu la propria mama?
2.Valoarea premiilor a scazut considerabil de cand ochii mei au trecut peste invitatii. Eu am citit 500.000 EURO, dar ultimele articole dau DOLARUL ca si partener al cifrelor. Ce valuta e pana la urma? De curiozitate intreb, caci vad ca e un patent deja sa schimbi valuta la vedere. Acum euro, acum dolaru,acum statu de plata in lei la valoarea unuia dintre ei cu ceva timp in urma.
3. Cine garanteaza integritatea acestor informatii? S-a dat o invitatie scrisa semnata si stampilata de catre un oficial FRT si cu insemnele FRT. Se va face un contract cu anexa premiilor la fel semnat si stampilat de catre un oficial FRT. Pana acum pare OK. Cine insa garanteaza ca premiile se vor respecta? Oficialul FRT sau FRT in persoana? Daca e oficialul, treaba e puerila din start. Daca e FRT, atunci jos palaria, treaba e serioasa. Daca nici unul dintre ei nu e si garanteaza organizatorul, atunci permiteti-ma, fara nici un fel de rautate, sa dau un telefon lui Muster, Thomas Muster pe numele complet sa imi dea o scrisoare de recomandare daca e ok acest turneu.
Am tot rasfoit paginile web ale FRT pentru a vedea vreun comunicat in care comitetul director anunta acest eveniment extraordinar, asa cum o face cu evlavie de fiecare data, dar nimic inca. Si incep sa imi pun intrebari serioase. De exemplu BCR Open era afisat de prin luna martie pe site si de prin luna noiembrie a anului trecut pe planurile federale. In timp ce acest mega turneu merge pe subintelesuri.
Ahhh, si mai am o intrebare, ultima, promit:
De ce nu facem 2 turnee profesioniste cu acesti bani, unul la baieti si unul la fete? Ca la aceste sume ridicam stacheta valorica in topul mondial.Ca daca acest turneu are caracter de masters, mai bine dati banii lui Dron sa ii dirijeze la pregatirea loturilor nationale pe urmatorii 4 ani.
Astept cu nerabdare sfarsitul de noiembrie, nu de alta, caci inceputul de decembrie se anunta si mai si ... un mega turneu pe bani urmat de un mega turneu pe functii ... Super tare!
Pana atunci insa intrati si cititi opere rari ale luptei de putere pe site-ul FRT pe prima pagina, un tablou inegalabil ale comediei umane transpuse inegalabil. Servicii si retururi superbe, atacuri si aparari magistrale ... Merita ca mi-am facut abonament de internet mobil pentru a citi si rasfoi on the road ce e pe acasa, caci am ras cu pofta la fiecare declaratie. Acum sunt insa oarecum in impas: eu cine dracu votez? Ca vad ca toti sunt cam la fel, preocupati cu tenisul pe functii. Cand spun eu, spun ca om implicat oarecum in tenis. Stati linistiti, votul clubului il da directorul general, dar imi e teama ca ma va intreba din nou si dansul: coach, care merita atentia viitorului?
PS: sunt on the road la un turneu de $100.000 fete cu Andreea Iova, rezultatul a fost deja negativ, dar asa e in tenis. Ceva pozitiv am vazut totusi: un exemplu de centru national de tenis,cel al federatiei slovace de tenis din Bratislava. M-a impresionat prin conceptie. Eficienta. Si tenis.
Cu drag,

Who do I need?

Back again as putea spune dupa ceva pauza in care am amortit si nu am mai scris, dar multe apar cateodata la lumina zilei incat nici noaptea nu mi-a mai fost aliat de nadejde. Un final de saptamana si o continuare pana azi asemeni un carusel comic ce in fiecare zi a avansat inainte cu un slogan neclintit: target coach? , lucruri ce au consumat energie irecuperabila si au transformat materia cenusie personala in progres anevoios de dezvoltare. Cred. Sau sper. Ca e asa.
Ce nevoi are un sportiv de la un moment dat? De multe, printre care si de un antrenor. Bun, bineinteles. Care sa stie, care sa se ocupe, care sa fie alaturi, care sa se potriveasca ... si care sa traiasca in continuare pe o perioada determinata sau nu alaturi de sportiv visul. In turnee, in vagauni tenisistice, in avioane, pe trenuri, in camarute de hotel, pensiuni, in Europa, Australia, America, day by day ...
Blamam in fiecare zi antrenorii ca sunt toti "o apa si un pamant", dar ii racolam la propriu in functie de interesul programat in echipa familiala, alegem unul si il despartim de grupul amintit declarandu-l cel mai tare antrenor din cati a avut odrasla. Pana bate vantu si schimba macazu'. Ideea e ca antrenoru presteaza servicii, iar sportivul este cel ce alege. O piata concurentiala benefica care de putine ori e fentata de cate unu mai abil in texte, dar care in genere stratifica liniar calitatea serviciilor oferite de antrenor ca si prestator de servicii.
Cum ar fi sa fie invers? Antrenoru' sa aleaga cu cine lucreaza si rolurile sa fie oarecum usor schimbate? Se intampla si asa si destul de mult de la un anumit nivel, insa nu as vrea sa intru in detalii. Am fost poate mai acid in unele articole, in unele suspicios spre tendentios, in altele critic irascibil la adresa mai multor colegi, persoane din tenis, sistem etc., dar a parca a afisa o moaca de prieten la catarama cu cei ce mai si gresesc ( ca fiecare de altfel ) nu am putut realiza practic. Si nici teoretic.
Who do I need? este o intrebare reala a sportivului. Ce sa ii raspund? Ca toti suntem "o apa si un pamant" care provoaca numai si numai probleme, niste loseri cu drept de a munci fara a cere, niste parteneri cu obligatii si fara drepturi, niste neica oarecare cu responsabilitati dar fara control. Rar si foarte rar mai facem si cate un bine. Ma rog, si ala mic ...
I need u! vine returul ... Si incep framantarile trecutului sa bantuie stafia prezentului. Ce e mai greu sa spui in acest moment: DA sau NU? Daca spui DA vei fi pus la zid ca ai stricat inca un drum de sportiv, daca spui NU vei fi pus la zid ca nu ai ajutat.
No thanks ... si toate raman deoparte. E greu sa o faci totusi, dar mai bine somer calificat decat muncitor dator vreunuia. Moral. Financiar. Cum vreti voi.
Numai bine si succes,
Cu drag

Istorie de club ...

Inca o data junioarele Olimpiei Bucuresti au reusit sa castige titlul de Campioana Nationala, dupa ce saptamana trecuta au ridicat trofeul senioarelor, dar pastrand in acelasi timp si aurul juvenil de anul trecut, scriind astfel palpabil de viu o istorie a prezentului a unei sectii de club ce se zbate pentru a construi amintiri. Ignorand greutatile, depasind piedicile, luptand cu problemele ... bravo fetelor!
Un Campionat National de Juniori desfasurat pe Echipe, un episod al trecutului ce ramane ON FIRE in sufletul nostru al celor ce au pus umar la umar pentru a reusi, un tribut adus inteligentei de echipa ce a triumfat victorios in 4 intalniri directe cu 19 de meciuri castigate din 20, cel ramas fiind, nu un meci pierdut, ci un abandon survenit pe probleme medicale. Victorie detasata daca analizam cifrele, dar atat de muncita daca analizam meciurile, atat de dorita daca citim articolele de pe sectiunea bloguri a Olimpia Tennis, atat de gustata daca m-ati fi vazut cum dansam de bucurie, atat de fotografiata daca citim un blog de photowalker si spectator, dar atat de ignorata daca va uitati pe FRT ...
Am obosit incet in fiecare zi, dar parca totul a meritat. Sa depasesti in turneul final celelalte echipe fara a pierde un meci este o performanta. Sa fii dubla campioana nationala in doua competitii diferite cu aproape aceiasi sportivi este o performanta. Sa iti aperi titlul de anul trecut, sa obtii bronzul la seniori dupa Dinamo si Steaua ... sunt performante. Sunt istorie de club ...
Sa nu reusesti sa te califici in turneul final la juniori dupa ce anul trecut ai fost campion este si aceasta o performanta negativa ce face parte din aceeasi bucata de istorie, insa chiar daca nu a fost lupta mea acolo, mi-o asum. Imi pare rau pentru Savu pentru ca a avut dreptate in ceea ce mi-a spus, dar uneori nu ai ce face!
Cu drag,

Gloria lor, bucuria lor, amintirile mele!

Olimpia Bucuresti este campioana Romaniei pe echipe senioare ...


... si medaliata cu bronz pe echipe seniori ...

La tenis cu racheta mare pe terenul mare. Nu este evolutie inexplicabila sau magie neagra, este poate o realitate cruda inghitita cu greu de cei carora mirosul de friptura i-a acaparat de mult. Imaginile vorbesc de la sine si, de ce nu, cu greu chiar si eu ma gandesc cum de am reusit totusi sa fac posibil un "minut de glorie" dintr-un cadran de tenis neregulamentar si ala pe care il gasiti la o aruncatura de bat de mirosul de cartofi prajiti ai MC Donalds-ului de la Electroaparataj. Raspunsul il stiu, eu ii spun pasiune pentru sport. Si multa energie consumata pentru a reusi. Restul, e istorie. Cat despre poze, veti gasi mai multe in curand la Olimpia Tenis Players Site, caci daca mai fac un slide in Picassa cu pozele si il postez pe blog risc riscuri riscante de a nu mai putea fi urmarit, iar asta parca nu-mi doresc. O monstra de poze, insa, o puteti gasi accesand repede printr-un click un blog de spectator ad hoc, un photowalking catalog daruit simplist ...
Un titlu national si o medalie sunt realitati palpabile ale unei bucurii sportive pe care, intr-un fel sau altul am reusit sa o ofer celor cativa practicanti de sport alb. Nu le poti face pe toate, dar atunci cand poti oferi un zambet poate ca avem fiecare datoria sa il facem posibil. Multumesc celor ce au zambit ( sportivii ) si mai ales celor ce au grija ca aceste zambete sa poata fi asa deschise ( parintii ), cu sincere felicitari si celui ce din pasiune a ridicat zambetul mai sus decat puterile mele au reusit ( coach Oni ). Bravo voua!
Cu drag

Realitatea fictiunii

Ce saptamana tenisistica a trecut!!! Ufff ... Pe plan national ma refer si cred ca sunt in asentimentul celor ce au participat activ sau zvonisitic la zvacurile reformei nationale: atat pozitiv cat si ...
Am atatea de scris incat imi pierd gandurile la fiecare tastare. Ce sa scriu? Despre ce a fost, la modul plastic, bineinteles, totul vazut oarecum prin gaura cheii? Sau despre ce a fost asternut agale fara substrat academic, bineinteles, totul vazut prin gaura cheii? Habar nu am ...
Dar ii dau drumul cu volumul la maxim, fie ce o fi si sa iasa ce o iesi, caci dedicatii viitorului tenisului romanesc puteti consulta de la one davis cup player: " ... in conducerea asta care este si in aia care va fi!". Punctele de suspensie nu pot fi reproduse, dar sunt adresate curtei regale. Un retur pe masura la fictiunea existenta. Parerea mea.
De ce o saptamana asa plina la nivel tenisistic romanesc? Dragii mei, eu am tot vazut Comitetul Director pe la meciuri, pe Sanda Dragomir si mai multi, nu am ce zice, dar pe Segarceanu Junior? Mamaaaa, asta da evolutie de tip revolutie interioara survenita la al meu soft sau ... al lui Segarcea? Sa fie prezent la o competitie nationala, ce e drept, pe echipe, si nu oricare, d-aia de care a votat singurel in adunari convocate urgent asta este totusi prea mult. Fictiune sau realitate? Credeti-ma, e realitatea fictiunii! Poate-poate ii lasa regele si lui ceva ciolan, desi ma indoiesc, caci d-aia a iesit la vanatoare, se cam anunta vremuri grele. Succes, dar cam ai de munca serios, caci somnul de frumusete din ultimii ani a inceput sa emita facturi.
Mda, Campionatul National pe Echipe Seniori. Unde? La CNT, tenis pe numele de sport inregistrat la ANS si competitia mama pe plan national, nu? Fictiune de tip Spielberg sau realitate de tip Catavencu pot fi titluri sugestive ale unui afis publicitar al viitorului:"Campionatul Nationale pe Echipe Tenis - circ fara plata, dar luati-va haine groase, ca d-astea nu va dam, chiar daca suntem in campanie electorala"
In acelasi timp, o sedinta cu caracter de invitatie a avut loc undeva in Bucuresti ( pot fi si precis daca doriti cu ziua, data, ora si locatie - joi, 9oct 2008, orele 18.30, TC 2000 ) unde Sever Dron a prezentat planul viitorului. Nu am fost prezent si imi pare rau, dar am inteles si asa cum ma asteptam intentiile dansului sunt constructive, dar oare realizabile? Si stiti de ce dle Dron? Caci eu nu cred ceea ce se promite de la pupitrul FRT. Si nu ca nu se poate realiza, nici vorba.
Si va dau si un exemplu mic, scurt, la obiect, palpabil. In dimineata de joi a aceleiasi zi, antrenorul federal ( unul dintre cei doi ) a fost anuntat ca Comitetul Director a decis ca Campioana Nationala a Romaniei pe Echipe 2008 ( si fete si baieti ) sa fie recompensata cu suma de 2000 EURO si sa faca in asa fel incat sa transmita ca si director de turneu decizia luata. Minciuni adevarate crezute de creduli pe vorbe, caci vicepresedintele FRT ( unul dintre cei patru ) a negat cu zambet larg: "euro? nu a fost vorba nicioadata de asa ceva. De lei a fost vorba!" ... pai asta vorbeam si noi, contravaloarea in lei a sumei de 2000... doua mii de ce? Si stiti ce doare? Ca s-a mers pe burta pana la semnarea statului de plata care arata clar: echivalentul sumei de 2000 de USD. Bine naiba ca nu au fost yeni sau leva, ca nu mai aveam mult. Si atunci? Sportivii au fost pacaliti, dar fictiunea a mers inca o data. Pana realitatea a scos la iveala acest dute-vino mlastinos in care ne invartim. Nu mai pacaliti sportivii, macar nu le mai spuneti dinainte. Si pentru a evita faptul ca poate sunt in necunostinta de cauza a cursului valutar, faceti fiecare conversia la ceea ce s-a primit: aprox 4700 ron in mana cu impozit de aprox 8500 ron ... un total coafat la 5600 ron. Cati euro si cati dolari? Euro sau fictiune, dolar sau realitate, caci leul e clar palpabil de adevarat.
Pana acum am scos sageti otravitoare, dar nu toate sunt asa. Una dintre cele cu leac este si premierea facuta anul acesta la aceste Campionatele Nationale pe Echipe de catre directorul de turneu, vicele cu pricina si arbitrul si ma refer la premierea fetelor, caci la baieti ( a fost ce n-a fost niciodata ). Cupa si diploma pentru club, medalii si cupe pentru fiecare jucator si cate un tricou de campion, plus banuti ( bineveniti, asta nu comentez si e un gest extraordinar, dar daca nu aruncau cu minciuna nu aveam nimic de obiectat, si 100 ron erau super ), asta la echipa condusa de mine si coach Oni. Stai ca uite acum vad ca nu m-am laudat si eu oleaca, ca eu ca de obicei, caut nod in papura in loc sa bag texte patriotice. Olimpia Bucuresti este Campioana Nationala la Senioare si medaliata cu bronz la seniori ( detalii la www.olimpiatenis.ro ) si sunt extrem de bucuros de aceste performente minunate. Si stop, ajunge cu gloria, sa revenim la ale noastre. Mda, deci felicitari pentru intentie si pentru ca s-au materializat totusi. Simti la final ca s-au jucat echipe, dar pe viitor poate se anunta de prin ianuarie premiile la echipe pentru a avea 16 echipe la fete si 16 la baieti pe tabloul final. Si sa se respecte moneda. Concurenta nenica, sa se stie ca avem echipe. Ca de putut se poate. Depinde de realitatea vazuta de cei ce improsca fictiunea.
Ultimul capitol ca deja s-a lungit postul asta este didicat unui spectacol sportivo-tragico-comico-dureros de adevarat petrecut la finala de baieti pe echipe dintre Steaua si Brasov. Nu imi aduc aminte ca sa mai fi vazut o intalnire intre ei inceputa la 10 si terminata la ora 20.20, lucruri ce indica adevarate lupte tenisistice. Asa si a fost, frumos, foarte frumos, intalnire si titlu decisa pe intuneric la dublu. Dar au fost si altele, care din pacate, sunt realitati palpabile ce au influentat neuronii jucatorilor sa se agite pe buna dreptate din viciu de procedura. HAHAHAHA!
1. terenurile alunecoase - sa reproduc ceea ce amadoi componentii de baza ai Davis Cup au spus textual? Ca ce au spus restul, deschidem o carmangerie ad-hoc de il facem pe Matache macelarul sa importe en gros de la "players meat station"
2. mingiile. Atat ca si compozitie, cat si ca numar al lor, dar si ca si rulare oficiala intr-un meci oficial reglementat printr-un regulament oficial aprobat de catre un organism oficial numit Comitetul Director. Penibilitati oficiale tinute in frau de arbitri oficiali care au iscat iesiri necontrolate ale unor jucatori oficial legitimati care, din pacate, aveau SI dreptate.
Astfel, un nou procedeu de servit cu intoarcere 180 de grade si azvarlire a mingii UZATE peste ditamai sala CNT, followed by un serviciu cu avant de tip volei biciuit exact cat trebuie si probabil aterizat in stadionul de fotbal 23 august in renovare, alimentat de fraze academice de nivel inaintat, precum si joc de dublu in patru pe un teren in care unul din cei patru tipa la ceilalti si la capitanul propriu sa schimbe mingiile conform regulamentului ( caci asta a fost dilema pe acolo ) ... au incheiat Campionatul National pe Echipe Seniori 2008. Pardon. Mint. Un player a dat semnalul de incheiat: "Gata?" Si arunca mingea cat poate in sus. Si rosteste:
"Dute-n M.....i matii!"
Asta e realitatea, fictiunea e ceea ce vi se spune.
Cu drag,

Sah tacit la regina

Atat de simplu si atat de repede.
Comunicatele FRT au devenit de ceva timp mult mai scurte ca si numar de randuri condeiate pe Home la frt.ro, dar cu mult mai multa substanta ca si continut. De ce atata palavrageala intortocheata cu reintoarcere de la punctul de start, ca in trecut, cand acum se poate comprima totul intr-un singur rand? Maiestrie functionareasca si viziune a sistemului cu toate caracatitele lui a celui ce dedesubturile prim planului ii sunt atat de cunsocute. Omul din spatele cortinei. Felicitari consilierului. Bine jucat!
Sah in trei mutari intinse pe juma de an, o aparare Ruzici, urmata de un atac taios Dron si o finalizare magnifica Pavel. Andrei Pavel. Schimbul de functii se pregateste la vedere pentru ca lumea sa nu fie luata prin surprindere. Daca va juca cu Rusia, ultima zvacnire in tandem va avea loc pe banca nationalei, daca nu, viitorul suna constantean. Intai captain. Apoi presedinte. Andrei Pavel presedinte FRT in 2012-2013? O solutie viabila, de ce nu?
Scurt si la obiect, dar mai ales tacit, regina a fost scoasa de pe tabla de sah prin felul in care regele a reusit sa se apere, dar mai ales sa contraatace. Uneori prezentul se scrie in trecut pentru ca viitorul sa fie asigurat, astfel ca generic vorbind procesul de reforma inceput de FRT a inceput sa produca ba realitati viabile, ba pagube serioase in tabara adversa.
Sever Dron - Virginia Ruzici - Andrei Pavel si adaug cu tarie Ruxandra Dragomir, un director tehnic, un coordonator la nivel inalt pe probleme de management si doi capitani tineri si ambitiosi, unul de Davis Cup si unul de Fed Cup ... sunt sageti ale tenisului romanesc ce tintesc sus. Cat de sus? Depinde de sulitasul regal cat de sus va arunca timp de patru ani. Si cat de constant. Cum va fi rege? Performanta bilaterala sau ca si pana acum, doar baietii?
Deocamdata asteptam ca sahul tacit la regina sa fie declarat oficial. Pentru ca sistemul e altul. Si regina la ignorat. Oare s-a grabit sa devina regina? Si astfel sistemul a respins-o?
Nimeni nu stie. Doar ei. La curtea regala. Dar vom afla, probabil, intr-o zi ... si noi, trepadusii, de ceea ce mai marii decid.
Cu drag,

Du-ma acasa mai tramvai ...

Du-ma acasa ce mai stai / Du-ma la casuta mea / Cu portita si cismea ...

Asa trimitea regretatul Gica Petrescu octave muzicale noua tuturor. Celor ce stim ca a existat. Celorlati, in special pustimii de azi, sigur Animal X suna mai cunoscut. Dar nu-i nimic, acum poate dupa ce au dat click pe gemuletul youtube au inteles ca, macar, a fost un cantaret. Restul, nu mai conteaza.
Stand pe una din pietrele ce strajuiesc terenurile clubului unde prezentul ma gaseste ascultam la ipod melodia de mai sus si cred ca am dat back again de cateva zeci de ori pentru a o reasculta inca o data. Si inca o data. L-am deconectat cand Ema a inceput sa joace, dar parca interiorul se cuplase automat la versurile cantecului.
Du-ma acasa mai tramvai al tenisului ... am inceput sa contopesc in mintea mea ca si comment unic la articolul "Incarcati-va bateriile", o oaza de energie ce pentru antrenor, cel putin, il incarca. Am zapacit butoanele gadget-ului Nokia cautand semnal wireless din dorinta de a citi comment-urile cerute, dar, nimic. Zero. Nema. Ce incarca deci bateriile celui ce incarca la randul lui bateriile celorlalti?
Atat de multe sunt, incat fiecare incarcator are propriile surse de incredere de la care se conecteaza pentru a se deconecta de acidul lactic acumulat de-a lungul maratonului la care a asistat in fiecare zi. "Hai copile!" striga constant sursa atunci cand sportivul se afla la ananghie pe terenul de tenis, dar cine ii striga sursei "Hai, capul sus" atunci cand energiile incep sa se diminueze?
La naiba, nici nu conteaza. Un subiect inchis inca de la prima rasuflare, un amanunt neinteresant atunci cand vorbim de ceea ce este atat de neimportant. Era si normal. Sau nu? Sa tratam continuu cu nepasare pe cei ce, la randul lor, cer si au nevoie de incarcator. Pentru a putea ramane asa cum cei ce doresc sprijinul lor.
Am mers cu tramvaiul tenisului pe atatea stradute si am oprit in atatea statii ale traseului lui incat parca inca o cursa mai merge de fiecare data. Te urci la capat si apuci scaunul ce-ti face cu ochiul cuibarindu-te in el pana la halta planificata. Si tot asa. Urci, cobori, urci, cobori. De unde atata energie?
Du-ma acasa mai tramvai / Du-ma la casuta mea / Cu portita si cismea ... acolo unde ma incarc, cel putin eu. Sa imi vad nepotelul si parintii. Caci am tot urcat si coborat! Si majoritatii li s-a parut normal ... ca d-aia sunt platit!
Cu drag,

Multi ani blogule

Anul trecut cam pe vremea asta mi-a venit sa caut pe google diferite si din intamplare am nimerit la blog accounts. Click si de ce nu? Din moment ce era free of charge. Timpul a trecut, tot free of charge a ramas, dar vizitatorii imi tot spun ca accesul la blogu lu' Ovi blocheaza calculatoarele de atatea slide-uri fotografice incorporate in design-ul blogger. Caci asta e problema principala si de aceea ultimele albume nu le-am mai postat. Sa renunt la ele, sa le retusez, sa ce?
Si asa s-a dus un an. Un intreg conglomerat de zile transpus atunci cand s-a putut in litere si redate virtual celui ce are timp sa isi arunce privirea pe bazaconii literare ce aduc in prim plan, macar asa, o parte din micul univers al unui muritor ce, incapatanat cum e, nu are ce face si scrie. De placere, de drag, din pasiune ... 152 posturi ( fara prezentul ), 322 vizitatori, un colaborator si multe informatii, poze, linkuri, parteneri, stiri, rezultate ... sunt cifre ce multumesc sau nu contabilii, sunt detalii matematice ce pot deveni realitati adevarate dupa care se apreciaza progresul, nici nu stiu. Sau nici nu conteaza, atata timp cat dorinta personala de a scrie a fost si este indeplinita prin ceea ce internetul denumeste global blog.
Blogule, multi ani inainte! Cu bune, cu rele, inainte ...
Pot spune, ca, poate, am mai construit ceva printre multele planuri, dorinte, ambitii existente. Pe unii ii deranjeaza, pe unii ii bucura, pe unii ii agaseaza, pe unii ii lasa indiferenti, pe unii ii lasa fara calculatoare ideea mea de a avea un blog si de a scrie in el.
Nu stiu altii cum sunt, dar daca ma uit inapoi la anul ce a trecut sunt bucuros ca nu am stat cu mainile in san si am facut totusi ceva. Pentru mine, pentru voi, pentru ceilalti. Un blog!
Blogule, inca o data, multi ani!
Cu drag,