Thursday, July 3, 2008

Risc...

... sa imi pun intrebari pe cap datorita felului de a fi.
Experientele umane de zi cu zi invata ca "roata se intoarce" pe fiecare om ce sta palnie cu urechea sa asculte ceea ce zumzetul vietii incepe sa anunte galagios atat de multe.
Imi cer scuze voua de pe acum pentru ca pe viitor accesarea acestui blog va fi ingreunata de publicarea a noi albume media si, sper, ceva filmulete ce reflecta medalii castigate cu greu departe de ceea ce numim casa. Incarcatura informatica va ingreuna cu siguranta accesarea in timp real a acestui blog si, sincer as fi vrut, sa fi fost datorita aspectelor media.
Insa realitatea zilnica aduce in valuri subiecte urat mirositoare ce cu greu pot fi trecute cu vederea, cu atat mai mult ca cel ce le degaja este atat de incapatanat incat persista. Si din pacate, singularul este antonimul gunoiului verbal expus zilnic, iar pluralul, din pacate, este pretutindeni.
Pana cand? Pana cand probabil cineva va risca sa isi primeasca usi inchise daca va avea coarda vocala suficienta incat sa spuna scurt ceea ce majoritatea se face ca ... ploua. Pana cand totusi poate vom avea tupeul sa vorbim constructiv tocmai cei ce avem puterea sa o facem...
Primesti uneori indrumari sa accepti un termen maleabil numit "diplomatie" si daca esti destul de ager la minte observi ca explicarea din DEX corespunde realitatii in termeni simpli: poti fi diplomat, dar fara reguli. Deci, sa fim diplomati uneori, dar, pana cand? Eu diplomat, el profitor, eu diplomat, el pe interes, eu baiat bun, el baiat smecher, eu cu capul plecat, el cu nasul pe sus ... STOP joc, oare pana cand si cu diplomatia?
Filosofii antice pe ritm modern sunt frustrari ce pun stapanire pe tot ceea ce putem controla in carne si oase, dar parca ele in loc sa se sfarseasca, ele continua in numar exponential mai mare. Daca merge, de ce nu!
Cine risca sa aiba boase sa spuna cate ceva despre ceea ce ei mazgalesc cu penelul pentru a prinde ceva culoare?
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la leaganul copilariei mele ma apuca euforia si o stare de tupeu de pusti incepe sa fiarba repede ordonand sefului creieras sa inceapa sa ... riste.
Cu drag,

No comments: