Friday, March 7, 2008

"HAI", o incurajare gatuita de oboseala am reusit ieri sa cuantific in doua incrancenari ale Emei in proba de dublu. Asa cum ma asteptam in America de Sud factorul surpriza a mai lovit odata pe neasteptate, desi luasem in calcul si acest mic impediment. Fara a fi anuntat nimeni, fara a se fi scris pe vreun program sau foaie oficiala ceea ce avea sa aflam la inceptul sfertului de dublu si anume ca cine castiga joaca si semifinala in aceeasi seara. La ora 16 astfel de stire prinsese contur si in scris, arbitrului principal parandui-se normal ceea ce se intampla. Ce ai de facut in asemenea situatie? Pai in primul rand trebuie sa castigi sfertul de finala pentru ca dupa aia sa poti discuta de restul.
Au urmat doua meciuri destul de intense ca si ritm de joc si schimburi de mingii, cu un sfert de finala incarcat de orgoliu si ambitie din partea Emei care timp de un set isi focusase toate energiile spre a trimite "maciuci" in directia uneia dintre adversare ( nu pot spune ca nu erau indreptatite, dar tenisul este uneori o capcana in care cazi extrem de usor si datorita unor astfel de "obiective" ), revenind insa apoi si intelegand ca are de castigat un meci prin inteligenta si nu orgoliu. Un tiebreak intens cu rasturnari de scor si cateva mingii au decis semifinalistele. Seara cu incepere de la ora 20.20 meciul ce asigura biletul de finala a inceput. De data asta calitatea jocului a fost de la inceput element definitoriu si timp de cateva zeci de minute am asistat la un joc bun de ambele echipe. Finalul meciului a adus bucurie in tabara noastra, multumind oarecum uneia dintr adversare ce spre final a inceput sa greseasca destul de mult. Bucuria victoriei era de nedescris, va juca inca o finala de dublu de turneu important de juniori dupa cea reusita in Australia si Uruguay, dar de data asta o va castiga.
Aceasta stare permanenta de pozitivism combinata cu acel "HAI" auzit in momentele grele sunt lucruri ce se regasesc la Ema si de care sunt placut surpins. Rezultatele ei asa cum se simt de aici sunt bazate pe aceste porniri interioare si pe aceasta uriasa incredere de sine. Reuseste sa joace destul de solid in momentele cheie, seviciul si loviturile castigatoare facand lumina in joc destul de des, dar asta pana in momentul cand...
Pana in momentul cand ceea ce se vede de acolo de acasa prin intermediul rezultatului da eroare sau "omite" sa dezvaluie realitatea jocului din teren. Starea de oboseala in care Ema a intrat inca din finala de saptamana trecuta si accelerata de meciul de trei ore de acum cateva zile isi pune amprenta asupra evolutiei in meciuri. Se vede si se simte o chinuiala in a ramane in picioare, lucruri trecute cu un efort urias cu acel "Hai" gatuit si strangerea de pumn. Sunt destul de multe situatii cand picioarele au tradat-o, impingandu-i interiorul in colaps. Este extrem de greu sa stai pe margine si sa incerci sa gasesti cuvinte magice care sa o ajute, pentru ca lupta este atat de dura cu ea si fortele ei. Masajul ,vitaminele, somnul, incurajarile nu pot inlocui ceva ce este destul de nepregatit: pregatirea ei. Sigur ca luam in calcul clima de aici, sigur ca luam in calcul perioada de maturizare prin care trece, sigur ca luam in calcul faptul ca organismul ei poate pierde vitamine destul de mult datorita varstei si constitutiei, sigur ca luam in calcul presiunea punctelor... Pe total insa jocul ei este in spatele clasamentului, diferenta fiind asigurata de interiorul puternic, lucru care din pacate este ignorat. Si am motivele mele sa spun asta. Cu toate acestea Ema este destul de matura cand analizeaza astfel de lucruri si stie ca are de muncit la acest capitol in perioada urmatoare de timp, dar ma uit cu teama la programul ei in viitor si sper sa reuseasca printr-un program de turnee ce vor avea menirea de a fi proces de pregatire. Un lucru pozitiv este ca si-a asumat responsabilitatea asupra ceea ce va urma, insa cel putin pentru anumite turnee a primit o instiintare personala ca nu sunt indicate in aceste momente pentru ea. Sper insa sa nu am dreptate eu si finalul anului sa o gaseasca pe Ema in plin proces normal si constructiv de dezvoltare.
....
Soarele dogoreste infernal in Asuncion, antrenamentele de azi de la ora 8 cu Robert si apoi de la ora 10 cu Ema devenind deja provocari adevarate. Pregatirea fizica necesara o inglobam dupa antrenamentele de tenis sau separat, insa sunt multumit ca ei nu negociaza sau se vaita.
In cateva ore finala de dublu va incepe si ca oaspete in galeria oficiala se va afla si consulul romaniei in Paraguay Dl Ionescu Vladimir, un om extraordinar. In speranta ca timpul le va rezolva pe toate, imi pun sepcuta Topsin pe cap, trag pe dupa ceafa prosopul imbibat cu apa, dau cu spray si alifie antitantari, imi pun apa in sticluta si ma duc sa caut un loc cat de cat ferit de soare...inca un titlu de juniori este gata sa vina acasa, dar pana atunci mai este de jucat o finala.
Blogging from Asuncion,
Cu drag

No comments: