Saturday, April 25, 2009

Dusman sau aliat?

Vantul . Tenis. Turneu. Dorinta.
Combinatii de cuvinte ce pot produce bucurie sau frustrare deopotriva si in acelasi timp pentru sportiv printr-o simpla inversare constienta sau mai putin constienta a termenilor enumerati.
De cele mai multe ori vantul strica joaca celor veniti la turneu cu atatea planuri marete pentru ca “nu imi place sa joc pe vant” sau “ nu stiu sa joc pe vant” dand vina literlamente pe natura sau soarta. Dar toti vor sa castige cu o asemenea dorinta incat uita ca pentru asta trebuie sa faca si ceva in plus decat ceea ce se asteptau in mod ideal sa se intample, in favoarea lor bineinteles.
Ii asculti cat ii asculti, apoi vine intrebarea magica:”coach, ce sa fac?” …
“Multe!” vine raspunsul, dar mai intai trebuie inteles ca si sportiv care este relatia lui cu vantul: ii e prieten sau ii e dusman?
Cei mai putin experimentati deobicei se vaita cu toate fortele, demonstrand cu tarie ca pe asemenea conditii nu se poate juca. Au deci un dusman de temut.
Cei mai experimentati au o alta evolutie: toti au un prieten. Interesant e ca increderea ii desparte in doua tabere , una in care sportivii se focuseaza prea mult pe ei pentru a juca bine in conditiile de prietenie ( au inteles cum e sa joci pe vant, dar in continuare se lupta cu ei pentru a juca bine ) si una in care sportivilor nu le pasa de vant, jocul curgand lin fara probleme ( au inteles cum e sa joci pe vant, dar venind la turneu dupa cateva meciuri castigate focusul e pe joc si nu pe propria evolutie ).
Una dintre micile chichite care se pot rezolva se bazeaza pe antrenament in conditii de vant. Sau meci in conditii de vant. Orice in conditii de vant. Simplu adica, trebuie acceptat sa joci pe asemenea conditii. Apoi, ce sa joc? Si aici incepe frumusetea jocului de tenis.
Cand esti neexperimentat, accepta sa joci, transformand un dusman in aliat. Astfel, deja ai inceput sa joci.
Pentru cei mai experimentati – prima categorie, o mica greseala e focusul prea mare pe sine ce duce la incordare si control excesiv pe propriile miscari, negatia fiind de baza: “nu da aut”, “nu gresi”, “nu acum” in dauna aspectelor pozitive de genul: “loveste”, “asa”, “nu-i nimic”, “acum”. Ce e de facut? Cu siguranta nu e usor de acolo din teren, dar un mic truc este “fa exact opusul a ceea ce gandesti!”. Lasa ritmul jocului sa regleze evolutia, lasa adversarul sa isi puna amprenta si el pe joc si nu uita sa te incurajezi permanent.
Pentru cei mai experimentati - a doua categorie, o mica greseala este delasarea si “fortarea norocului”. “Eu joc bine oricum” si cat ai clipi te trezesti cu meci pierdut, desi loviturile fantastice ti-au reusit din plin. Un mic truc este sa ii tii mereu in priza cu diferite chestii ce ii motiveaza, unul dintre ele fiind pariul, de exemplu: “ daca castigi si meciul acesta ai 10 meciuri la rand castigate. Recordul meu ca fost jucator e de 11, ce spui, merge pe un suc ca nu ma ajungi?” … trebuie avuta atentie aici sa nu se creeze o supramotivatie.
PS: Eram acum ceva ani la un turneu in Cap D’ail cu o sportiva ce nu intelegea vantul, ascultand cu rabdare tot ce putea scoate la nervi. Am intrebat-o scurt cam cu e cu vantul pentru ea si din momentul ala a inceput sa zambeasca. Avea un prieten in plus si jocul parca stralucea. Azi sunt tot cam pe acolo si am intrebat din nou. Inca o sportiva a inteles mesajul si asta s-a vazut pe teren.
Cu drag,

1 comment:

JamayK said...

Fain spus, dar daca tot zici ca vantul a ajutat azi... rezultatul a fost ??? :)

Succes