Thursday, February 26, 2009

Scurtaturile in tenis …

Exista oare asa ceva? Exista drumuri de urmat care pot deveni mai scurte si in acelasi timp eficiente pentru un sportiv? Realitatea statistica spune ca da. Oare insa realitatea fiziologica e de aceeasi parere?
In tenis metoda Wild Card-ului e primul AS din maneca. Prima scurtatura ce poate deveni repede rampa de lansare. Se sar cateva trepte importante, sportivul joaca cot la cot cateva luni din postura de outsider contra varsta si experienta si uite asa inainteaza galopant in clasament.
Metoda turneelor de punct. Departe de casa, la varste fragede, dar la categorii inaintate. Al doilea AS din maneca. Se cauta turnee destul de slabute, in locuri inaccesibile ca si raport costuri-eficienta, sportivul aduna puncte si urca de asemenea in clasament.
Metoda calificarilor in dauna tabloului principal. Turnee mari in dauna turneelor mici, risc impotriva siguranta. Se cauta in special tragerea lozului cel mare sau “saptamana norocoasa”. Al treilea AS.
Cu ce inchidem careul? Cu AS-ul de trefla, ala baban, cautat de toti, dar avut doar de cei ce il au. Meciul trucat sau blatul pe romaneste. Si cu asta nu te pui, e singurul care merge la sigur.
Mai sunt scurtaturi? Cu siguranta da.
Suntem impotriva lor? Cu siguranta nu. Cu exceptia ultimului AS, cel putin dpdv personal, pe care il interzic, indiferent de situatie.
Ce sunt insa scurtaturile? Sunt doar niste parametrii cunoscuti pentru cei ce au trecut deja prin vartej, dar inca trasee inaccesibile celor ce vor trece prin circuit. Sunt repere viabile ce pot simplifica drumul, un fel de GPS updadat la zi, gata de urmat, valabil insa nu pentru toti, ci adaptat la individ. Pentru unii merge, pentru unii nu.
Fiecare sportiv mondial de elita a folosit fara doar si poate aceste scurtaturi. Dar ei sunt doar 100 in prima 100. Daca am urma GPS-ul updadat ar trebui sa gasim noi si noi scurtaturi spre scaunul de langa Nadal sau Federer. Dar din pacate la un moment dat se infunda totul. Ramai de multe ori pe dinafara si te intrebi de ce.
Incepi sa simti atunci cum bariera statistica se bate cap in cap cu cea fiziologica, apoi cu cea neuro-musculara, apoi cu cea mentala, apoi cu atat de multe alte bariere ce incep sa cada de niciunde. Nu-ti vine a crede, dar totusi exista o explicatie: ai ales calea cea usoara ignorand calea cea grea, ai ales scurtatura ingnorand drumul cel anevoios.
Pentru a putea folosi scurtaturile, trebuie sa incerci drumul. E important sa simti pe propria piele unde urmeaza sa ajungi si apoi atunci poti folosi si ajutorul ambalat undeva pe marginea drumului. Un drum clar, fie el si mai greu, scurtat din cand in cand cu cate o scurtatura te poate duce la destinatie. Nu e obligatoriu, dar ai cea mai mare sansa de reusita cu risc redus. Fie el de accidentare, fie el de stress, fie el de orice fel.
Sigur ca se poate si invers, iar majoritatea asa o si fac. Ajung insa din nou la drum ( la un moment dat ) si nu pot se pot incadra nici macar pe prima banda, pentru ca e nevoie de un pic demaraj. Lucru pe care nu il mai poti face pentru ca ti-ai folosit deja energiile pe drumuri laturalnice pierzand ritmul de pe drumul cel greu. Daca ne uitam la exceptii si le consolidam in regula, facem o greseala mare. Caci foarte rar se naste un talent ca Federer. Restul au imbinat drumul cu scurtatura, ceea ce poate fi si verificat, mai nou, prin atatea modalitati.
Indiferent de ce alege, pana la urma se ajunge in acelasi punct. Daca muncesti inteligent. Singura dilema e legata de timp: cat de repede ajungi acolo. Si daca tot ii spune scurtatura, prin definitie se subintelege ca asa e cel mai repede. Dar oare si cel mai bine?
Indiferent ca vorbim de drum sau scurtatura, amandoua au generat exemple de sportivi care au reusit sau nu. Ciudat e insa ca ne raportam mereu la singular sperand ca vom fi unul dintre ei, dar atat de rar si la plural, acolo unde realitatea umana bate realitatea statistica. Nu exista scurtaturi decat atunci cand exista drumuri … dar poate ca intai a fost scurtatura si apoi drumul. Dar de ce nu, exista si astfel de cazuri.
PS: cu totii cautam calea cea mai usoara pentru a reusi. Dar ea nu exista. Doar calea cea grea. Pentru un rezultat cu greutate trebuie o pregatire cu greutate pe un drum cu o singura prioritate. A scurta poate fi o solutie, dar nu si o noua revolutie ...
Cu drag,

2 comments:

Anonymous said...

Nu stiu cum se intampla, dar stiu ca pentru noi toate articolele tale, Coach, au atins tinta de 100 de puncte la momentul optim.De fapt, cred ca stiu.
Cu drag, yo, mam

Anonymous said...

Cu siguranta cel mai scurt drum e cel pe care-l stii...de fapt e cel pe care il stiu toti. Cat despre calea cea grea nu pot spune decat: "frumoasa si bestia" sau "de la agonie la extaz"

Multam Coach >:D<