To be or not to be?

The AG of the Romanian Tennis Federation?
Se spun atat de multe incat imi e deja scarba la propriu de ce scenariu va fi regizat in final la Poiana Brasov in cateva ore. Poate doar Sergiu Nicolaescu ar fi avut puterea si priceperea regizoreasca sa aduca sceneta la grad de frumos artistic, indulcind un pic setea de spectacol a romanului infestat de promisiuni. Caci cadrul desfasurarii fortelor ii convine de minune marelui maestru specializat in lupte unu contra multi, Mircea contra Baiazid, prezentul contra viitor ... si tot asa.
Imi imaginez perfid in mintea-mi diabolica cum Sanda isi va ordona tabara intr-un colt, Segarcea intr-altul, iar Tete in padurile Brasovului, asteptand ordinul venit calare de pe campul de lupta. Undeva departe Ilie asteapta decizia finala mizand pe citatul inversat "daca voi ma vreti, va vreau si eu", depasind cu nonsalanta si eleganta scena plina de pucioasa verbala.
To be or not to be? Poate doar Audienta Generala la televizor, ziare si imprejurimile Complexului Turistic, caci Adunare Generala a unei federatii de top e greu de crezut.
A spus el Tete Haradau ca tenisul a devenit parte integranta a unui sistem gigant numit industrie de spectacol, dar parca e prea de tot daca acum se incapataneaza sa isi demonstreze afirmatia, alipind fortat aceste jonglerii statutare alaturi de ale lui Bahrami, Leconte, Noah ... uitand insa ca ei au reusit pe terenul de tenis, in timp ce aici pajistea e clar diferita ca si cadru feeric.
Astept cu drag sfarsitul, desi ma indoiesc ca el va veni asa usor ...
Cu drag,